ICCJ. Decizia nr. 134/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE de CASAŢIE şi JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.134/2010
Dosar nr. 3853/108/2008
Şedinţa publică din15 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalului Arad sub nr. 3853/108/2008, reclamantul O.R.G. a chemat în judecată pe pârâta A.N.P. Bucureşti şi a solicitat să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 10.000.000 RON daune morale pentru că a fost supus la tratamente inumane şi degradante în timpul detenţiei, respectiv că a fost obligat de salariaţii pârâtei să poarte ţinută penală, deşi avea dreptul să poarte ţinută civilă, iar acesta era necorespunzătoare, uniformele fiind foarte scurte.
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 970 din 11 decembrie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.P., invocată de această parte şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamant.
Împotriva hotărârii pronunţate de tribunal a declarat apel reclamantul.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 57/ A din 19 martie 2009, a respins apelul declarat de către reclamantul O.R.G.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul O.R.G., fără a menţiona temeiul de drept şi fără a formula, propriu-zis o critică a deciziei atacate astfel.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu un drept, care pretinde că i-a fost încălcat, şi care face obiectul prezentului litigiu, fără a argumenta în ce constau criticile de nelegalitate.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că nu se pot reţine în speţă motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu în susţinerea casării/modificării deciziei recurate, care să determine incidenţa dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, constatând că nu se pot identifica argumente care să permită instanţei configurarea vreunei critici în cazurile de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302 – art. 303 C. proc. civ. şi art. 306 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată nul recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva deciziei civile nr. 57/ A din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 135/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 131/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
