ICCJ. Decizia nr. 110/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 110/2010
Dosar nr. 2136/108/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1115 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Arad s-a anulat ca netimbrată acţiunea civilă înaintată de reclamantul O.R.G. împotriva pârâţilor Penitenciarul Arad, Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti, Ministerul Justiţiei Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, Guvernul României Bucureşti, Ministerul Mediului Bucureşti, Primul Ministru al României, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, Camera Deputaţilor, Senatul României Bucureşti, Preşedintele României, pentru despăgubiri civile, reţinându-se că nu s-a achitat taxa de timbru aferentă pretenţiilor formulate, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul O.R.G., iar prin Decizia civilă nr. 139 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara s-a dispus anularea ca netimbrat a apelului, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, reţinându-se că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, aferentă căii de atac exercitate.
Cum în conformitate cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar sancţiunea pentru neîndeplinirea acestei obligaţii de plată până la termenul de judecată stabilit de instanţă, este anularea cererii de apel, instanţa de apel ţinând seama şi de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 a dispus anularea apelului ca netimbrat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea lui în sensul admiterii apelului desfiinţării hotărârii instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte:
Astfel recurentul susţine că instanţa de apel şi cea de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii faţă de obiectul dedus judecăţii, în condiţiile în care erau incidente în cauză dispoziţiile art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1997, situaţie în care acţiunea sa care are ca obiect acordarea unor despăgubiri civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este scutită de plata taxei de timbru.
Or, susţine recurentul din perspectiva dispoziţiilor art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1997 instanţa de apel şi cea de fond, în mod greşit a reţinut faptul că acţiunea este supusă timbrării la valoarea pretenţiilor formulate cu titlu de despăgubiri.
Din actele dosarului rezultă că intimaţii nu au depus întâmpinare faţă de motivele de recurs formulate de reclamant.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul dedus judecăţii îl constituie obligarea la plata unor despăgubiri civile pretinse de reclamant în condiţiile în care se susţine încălcarea drepturilor prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (filele 2 dosarul instanţei de apel).
Aşa fiind, raportat la obiectul dedus judecăţii, despăgubiri civile pentru pretinsa încălcare a drepturilor prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale erau incidente dispoziţiunile art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1997, ce prevăd expres şi imperativ că „sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitoare la stabilirea şi acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificată prin Legea nr. 30/1994 publicată în M.Of. partea I nr. 135 din 31 mai 1994, cu modificările ulterioare".
Litera s) a art. 15 din Legea nr. 146/1997 a fost introdusă prin OG nr. 12/2005 şi este incidentă în cauză câtă vreme acţiunea în despăgubiri civile se motivează pe pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Aşa fiind, acţiunea reclamantului este scutită de plata taxei de timbru în temeiul dispoziţiilor sus evocate, situaţie în care fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursul reclamantului, a se casa Decizia atacată şi pe cale de consecinţă a se admite apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 115 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Arad ce urmează a fi desfiinţată, trimiţându-se cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva deciziei nr. 139/A din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată.
Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1115 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Arad pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1109/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 93/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
