ICCJ. Decizia nr. 1149/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1149/2010
Dosar nr. 1101/45/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 12854 din 6 noiembrie 2007, Judecătoria Iaşi, a respins plângerea formulată de J.S., împotriva hotărârii nr. 360 din 17 mai 2002 emisă de Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991, privind fondul funciar.
A respins totodată cererea de intervenţie formulată de D.I., precum şi excepţiile nulităţii cererii, tardivităţii formulării plângerii şi a coparticipării procesuale a Comisiei Municipale Iaşi.
Recursul formulat de J.S. împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Tribunalul Iaşi care, prin Decizia civilă nr. 1276 din 13 iunie 2008, a modificat în parte sentinţa în sensul că a admis plângerea formulată de reclamantă împotriva hotărârii nr. 360 din 17 mai 2002 emisă de Comisia Judeţeană de fond funciar, pe care a anulat-o.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, care nu contravin acestei decizii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă, că din probele administrate (acte dotale şi procese verbale încheiate în anul 1959) rezultă că autorul recurentei a avut în proprietate o suprafaţă de 3,45 ha teren, moştenire de la cele două surori ale sale, nefăcându-se dovada prin acte autentice că această suprafaţă de teren ar fi fost înstrăinată, situaţie în care, reclamanta, în calitate de descendentă a lui C.S., este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafaţă.
Într-un alt litigiu, în care reclamanta J.S. a investit instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a două titluri de proprietate emise de Comisia Judeţeană de fond funciar, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 3296 din 19 aprilie 2005 a admis în parte cererea şi a constatat nulitatea titlului de proprietate nr. 183355/1994 respingând totodată cererea de constatare a nulităţii titlului de proprietate nr. 185863/2001, ca nefondată.
Apelurile declarate în cauză de pârâţii D.D.L. şi Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991 au fost admise de Tribunalul Iaşi care, prin Decizia civilă nr. 916 din 20 septembrie 2006, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei iar în consecinţă, a respins acţiunea formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâţii D.D.L., D.D. ş.a., precum şi cu Comisia Judeţeană de fond funciar Iaşi, pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
A păstrat dispoziţiile sentinţei apelate referitoare la respingerea cererii reconvenţionale formulată de pârâta reclamantă D.I.
A respins apelul formulat de reclamantă împotriva aceleiaşi sentinţe.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 489 din 26 noiembrie 2008, a respins ca nefondat recursul reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că reclamanta este îndreptăţită la stabilirea dreptului de proprietate, numai ca moştenitoare a lui D.M., pentru terenul pe care l-a primit ca dotă pe un alt amplasament decât cel primit de C.E., a cărei îndreptăţire la reconstituirea dreptului de proprietate a constituit obiectul unei alte judecăţi.
Cât priveşte efectele deciziei civile nr. 1276/2008 a Tribunalului Iaşi, se mai arată, prin care este menţinută hotărârea Comisiei Judeţene care a soluţionat cererea de reconstituire formulată de autorul reclamantei, acestea nu sunt absolute în prezenta cauză, care are un alt obiect.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a formulat cerere de revizuire, reclamanta J.S. invocând, prin cererea completatoare depusă la termenul din 9 ianuarie 2009, temeiurile prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta susţine în esenţă că Decizia atacată cuprinde prevederi total contradictorii faţă de dispoziţiile cuprinse în Decizia civilă nr. 1276 a Tribunalului Iaşi, potrivit căreia are calitatea procesuală activă de a solicita anularea celor două titluri, emise în favoarea unor persoane neîndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Astfel, se mai arată, în condiţiile în care are calitatea de moştenitoare legală după defunctele D.M. şi C.E., demonstrată cu actele de stare civilă depuse în cauză şi cu certificatul de moştenitor nr. 90 din 8 septembrie 1998, era firesc şi legal să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul ce a aparţinut mătuşilor sale, urmare cererilor formulate atât de reclamantă cât şi de tatăl său.
Prin Decizia nr. 9 din 9 ianuarie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în baza art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cererea de revizuire, doar prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., singurul temei în baza căruia poate fi investită în prezenta cauză, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit textului mai sus indicat, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan.
Raţiunea reglementării o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite, dar aparţinând aceleiaşi pricini.
În speţă, hotărârea atacată prin calea extraordinară de atac a revizuirii, dată de o instanţă de recurs, nu a evocat fondul cauzei, fiind unanim admis că nu au acest caracter hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.
Or, prin Decizia nr. 489 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins ca nefondat recursul reclamantei declarat împotriva deciziei nr. 916 din 20 septembrie 2006 a Tribunalului Iaşi.
Dar, chiar ignorându-se acest aspect, pe considerentul că una din hotărârile pretins potrivnice, dată de asemenea în recurs, a evocat fondul, cererea de revizuire nu poate fi primită, întrucât nu este îndeplinită cerinţa fundamentală a existenţei triplei identităţi de obiect, părţi şi cauză.
Astfel, dacă în primul litigiu – prin hotărârea ce se susţine că are autoritate de lucru judecat – instanţa s-a pronunţat doar asupra plângerii formulată de reclamanta J.S. împotriva hotărârii nr. 360 din 17 mai 2002 dată de Comisia Judeţeană de fond funciar, în cel de-al doilea litigiu, cererea reclamantei viza constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate nr. 183355/1994 şi nr. 185863/2001 emise de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, Iaşi.
Ca atare, hotărârile pretins potrivnice nu au fost pronunţate în una şi aceeaşi pricină, astfel cu dispune pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.
Tot astfel, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea, obiecţiilor ridicate în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi rezolvat excepţia puterii lucrului judecat.
Dacă s-ar admite interpretarea contrară şi s-ar considera că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă în orice situaţie, ar însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce ar fi împotriva finalităţii urmărită de lege.
Or, din considerentele hotărârii ce se atacă, rezultă că instanţa a analizat dispoziţiile deciziei nr. 1276/2008 a Tribunalului Iaşi, reţinând că aceasta nu îşi produce efecte în prezenta cauză, care are un alt obiect.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, cererea de revizuire formulată pentru motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează a se respinge.
Cât priveşte analizarea aceleiaşi cereri din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., aceasta nu poate fi făcută decât de instanţa care a pronunţat hotărârea ce se atacă, avându-se în vedere caracterul de retractare al acestei căi extraordinare de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenta J.S. împotriva deciziei nr. 489 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, cerere formulată în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Declină în favoarea Curţii de Apel Iaşi soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1188/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1133/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
