ICCJ. Decizia nr. 1103/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1103/2010
Dosar nr. 3579/117/2008
Şedinţa publică de la 22 februarie 2010
Deliberând, în temeiul art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 58 din 28 ianuarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul L.L., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, pe cale de consecinţă: a dispus anularea parţială a Dispoziţiei din 17 iulie 2008 emisă de pârât cu privire la terenul situat în Municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F. în suprafaţă de 387 mp, cu consecinţa stabilirii dreptului reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri ce se vor acorda în condiţiile legii speciale; a menţinut restul dispoziţiilor atacate privind construcţia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, primarul Municipiului Cluj-Napoca a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reclamantului doar pentru construcţia demolată, respingându-se cererea pentru terenul aferent construcţiei, pe considerentul că revendicatorii nu erau proprietarii terenului, acesta fiind preluat de la alte persoane.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 116 din 10 aprilie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul primarul Municipiului Cluj-Napoca, împotriva sentinţei civile nr. 58 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, tribunalul în mod judicios a statuat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii aferente terenului în suprafaţă de 387 mp, prin observarea calităţii acestuia de legatar universal al lui U.I.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs: Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 8, 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente comune:
- Dispoziţia nr. 4704 din 17 iulie 2008 a fost emisă de către primarul Municipiului Cluj-Napoca cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 1.4 pct. c din H.G. nr. 250/2007.
- În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, reclamantul este fost proprietar, împreună cu soţia sa, doar asupra construcţiei în cauză, având în vedere C.F.- Cluj şi Decretul de expropriere nr. 30/1988 prin care s-a preluat construcţia, iar terenul aferent a fost preluat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1975, de la alte persoane.
- Din cuprinsul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, proprietarii imobilelor la data preluării în mod abuziv. Legea nu stabileşte dreptul de despăgubire în favoarea titularilor dreptului de folosinţă.
Cum motivele de recurs ale celor trei recurenţi sunt identice, acestea vor fi analizate împreună.
Recursurile nu sunt fondate.
Imobilul situat în Municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F. a aparţinut lui U.I. El a fost expropriat conform Decretului prezidenţial nr. 3391/1987.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 2 martie 1984, U.J. a înstrăinat lui L.L. şi soţiei E. construcţia, terenul, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, a trecut în proprietatea Statului Român.
Prin urmare, în condiţiile art. 1.4 pct. c din H.G. nr. 250/2007, îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent ar fi proprietara, vânzătoare, respectiv U.J., numai că, prin testamentul autentificat din 28 februarie 1983, fila 13 dosar fond, aceasta a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă ce se afla în patrimoniul său la data încetării din viaţă, lui L.L. şi soţiei acestuia E.
Într-o atare situaţie, instanţa de apel în mod judicios a statuat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii aferente terenului în suprafaţă de 387 mp, dar nu în condiţiile textului de lege mai sus menţionat, ci potrivit calităţii sale de legatar universal a lui U.I., ca persoană îndreptăţită, în sensul sus-menţionatelor dispoziţii legale.
În contextul celor menţionate trebuie ţinut seama şi de dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care stabilesc, fără echivoc, că succesorii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi în drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, precum şi că cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cu alte cuvinte, actul juridic, testamentul, reprezintă un îndestulător temei în raport cu care reclamantul să pretindă acordarea de măsuri reparatorii şi cu privire la terenul în suprafaţă de 387 mp.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. şi, în consecinţă, se vor respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, împotriva Deciziei civile nr. 116/A din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1095/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1107/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
