ICCJ. Decizia nr. 1466/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1466/2010
Dosar nr. 5454/105/2006
Şedinţa publică de la 5 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1318 din 16 octombrie 2007 Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins contestaţia, precizată, formulată de contestatorii T.S., B.C., C.E.E., I.D., l.G., I.A.N., P.C.M. în contradictoriu cu intimatele Comuna Cărbuneşti prin primar şi Primăria Cărbuneşti, ca neîntemeiată
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit notificării din 30 octombrie 2001, contestatorii au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna Carbuneşti, judeţul Prahova, având un teren de 7.800 mp, precum şi plata unor despăgubiri pentru imobilele situate în comuna Cărbuneşti, judeţul Prahova, având un teren de 3.000 mp pe care s-a edificat o şcoală, construcţii demolate constând într-un corp de casă cu 10 camere, 2 holuri, baie, bucătărie, balcon, cămară, un alt corp de casa cu 6 camere, 2 holuri, baie, bucătărie, cămară, 3 magazii, saivan de oi, 2 grajduri, o povarnă, coteţe pentru păsări, porci, gard din fier forjat.
Prin dispoziţia din 8 mai 2006 emisă de intimată a fost respinsă această notificare, motivându-se că petenţii nu au făcut dovada calităţii de moştenitori ai defunctului I.N.C. şi nici că s-ar fi preluat de la acest defunct abuziv imobilele solicitate.
Dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 stipulează că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în natură sau se acordă măsuri reparatorii prin echivalent în cazul în care această restituire în natura nu este posibilă.
De asemenea, dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 prevăd că prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg şi orice alte imobile preluate fără titlu valabil, fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Pe de altă parte, în baza art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intra sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar.
Atât timp cat autorul petenţilor a dobândit în timpul vieţii şi a figurat înscris la rolul agricol în perioada 1948 - 1950 cu suprafaţa totala de 7,50 ha situată în comuna Cărbunești, suprafaţa preluata de către stat şi asupra căreia moştenitorilor defunctului li s-a reconstituit dreptul de proprietate este de 7,9 ha situat în comuna Cărbunești, în baza legilor fondului funciar, înseamnă că petenţilor li s-a restituit în natura întreaga suprafaţa de teren de 7,50 ha potrivit legilor fondului funciar, caz în care aceştia nu mai au dreptul la restituirea în natură sau la acordarea de despăgubiri pentru terenurile în litigiu de 5.767 mp şi 1.841 mp.
Faptul că terenurile în litigiu ar fi aparţinut autorului contestatorilor, fiind unele şi aceleaşi cu terenurile descrise în testamentul din 4 decembrie 1946, nu înseamnă în mod automat că petenţii au dreptul la aceste terenuri în baza Legii nr. 10/2001, deoarece aceste terenuri au făcut parte din suprafaţa totala de 7,50 ha cu care autorul petenţilor a figurat înscris în registrele agricole în perioada 1948 - 1950, preluate de către stat şi de care s-a ţinut seama la reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar, fiind incluse în suprafaţa totala de 7,90 ha reconstituită în baza acestor legi, motiv pentru care petenţii nu mai au dreptul la restituirea în natură a aceloraşi terenuri conform altei legi.
Pretenţia contestatorilor privind plata unor despăgubiri pentru construcţiile în litigiu pretinse că ar fi aparţinut autorului lor, în baza Legii nr. 10/2001, este neîntemeiată, întrucât certificatul nr. 346/2001 vizează o altă persoană şi anume I.I. şi nicidecum pe autorul contestatorilor I.C., existând modificări din „1" în „C" în cuprinsul acestuia privind iniţiala prenumelui, fără să fie certificate de către organul emitent, caz în care acest certificat nu constituie o proba în ceea ce priveşte deţinerea de către autorul contestatorilor a unor construcţii.
Mai mult chiar, nu există niciun act la dosar, inclusiv testamentul din 4 decembrie 1946, care sa ateste dobândirea de către autorul contestatorilor a unor construcţii, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nefiind probe concludente în acest sens, mai ales că nu se coroborează cu nici un act existent la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apd contestatoarea B.C., soluţionat prin Decizia civilă nr. 104 din 15 mai 2009 pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a admis apelul şi în consecinţâ,
- s-a schimbat în tot sentinţa în sensul că se admite contestaţia în parte,
- s-a anulat dispoziţia din 08 mai 2006 enisă de Primăria comuna Cărbunești,
- s-a constatat dreptul contestatondui de a beneficia de masuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 4.798 mp. teren situat în comuna Cărbuneşti, respectiv despăgubiri băneşti conform legi speciale.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Din certificatul din 03 mai 2001 şi adresa din 18 iulie 1991 emise de Arhivele Naţionale ale României - Direcţia Judeţeană Prahova rezultă că autorul contestatorilor-numitul lanculescu Constantin a figurat în registrul agricol din 1948 - 1951 cu o suprafaţă totala a gospodăriei sale de 7,50 ha.
Prin titlul de proprietate din 2006 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 7 ha și 202 mp., astfel încât diferenţa până la 7,50 ha. teren avut în proprietate de autorul contestatorilor este de 4.798 mp. teren.
Având în vedere faptul că Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire în raport de legile reparatorii din domeniul funciar, Curtea a constat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege pentru suprafaţa de 4.798 mp. teren.
Faţă de concluziile raportului de expertiză întocmit de expert G.E. la instanţa de fond, în care se arată că terenurile ce nu au fost reconstituite în baza legilor fondului funciar aparţin domeniului public, iar terenul a făcut obiectul mai multor vânzări - cumpărări, aparţinând unor terţe persoane, precum şi de disp. art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit ca măsurile reparatorii să fie stabilite în echivalent, respectiv despăgubiri băneşti, conform Titlului VII din Legea 247/2005.
În ceea ce priveşte critica apelantei în sensul că în mod greşit nu i-a fost constatat dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii şi pentru construcţiile în litigiu, Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că certificatul din 2001 vizează o altă persoană şi anume l.I., şi nicidecum autorul contestatorilor l.C., existând modificări din „I" în „C" în cuprinsul acestuia privind iniţiala prenumelui.
Această situaţie a fost confirmată în apel prin depunerea exemplarului nr. 2 al certificatului din 2001 în care este trecut ca proprietar I.l., împrejurare faţă de care apelanta a renunţat în şedinţă publică la acest înscris.
Referitor la critica apelantei în sensul că nu i-a fost reconstituit întreaga suprafaţă de teren expropriată, de 16 ha., Curtea a constatat că aceasta este nefondată faţă de faptul că la dosar nu au fost depuse înscrisuri şi nu s-a făcut dovada că autorul contestatorilor ar fi deţinut această suprafaţă de teren.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamanta-pârâtă, în motivarea căreia s-au arătat următoarele:
a) cu privire la teren:
Instanţa i-a acordat despăgubiri pentru o suprafaţă de 4.798 mp deşi a solicitat o suprafaţă de 9.000 mp în natură sau prin echivalent.
Nu s-au avut în vedere greşelile de calcul din înscrisurile pe baza cărora s-a reţinut o suprafaţă de 7,50 ha. Din actul de partaj voluntar de ascendent rezultă că autorul petentei a primit mai multe terenuri, dintre care două interesează pentru prezentul litigiu, respectiv cel de 7,50 ha în „trei petice" şi cel de 9.000 mp format din „două petice". După cum rezultă din titlul de proprietate, din aceste suprafeţe de teren s-a reconstituit pe numele l.C. doar suprafaţa de 7 ha şi 202 m.p.
Nu s-a lămurit în dosar regimul juridic al terenului de 9.000 mp, respectiv dacă face parte din domeniul public sau privat.
b) cu privire la construcţii:
Nu s-a acordat nicio măsură reparatorie pentru construcţiile ce au aparţinut autorului său, situate pe terenul de 9.000 mp, deşi din probele administrate - înscrisuri şi martori - rezultă că acesta le-a deţinut.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este nul, cu aplicarea art. 3021 lit. c) C. proc. civ., care prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Motivele de netemeinicie a hotărârii de apel, cu referire la probele administrate şi modul de interpretare a acestora, nu constituie motive de nelegalitate şi nu se circumscriu astfel dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
În egală măsură, trebuie subliniat şi faptul că motivele de recurs trebuie să vizeze hotărârea de apel, respectiv soluţia pronunţată în cauză, iar acestea nu trebuie să se raporteze la elemente străine de cele avute în vedere la judecarea cauzei.
În considerarea argumentelor arătate mai sus, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de reclamanta B.C. împotriva Deciziei nr. 104 din data de 15 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1468/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE... | ICCJ. Decizia nr. 1465/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
