ICCJ. Decizia nr. 1465/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1465/2010
Dosar nr. 1783/109/2006
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 06 martie 2006, reclamanta M.F. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Piteşti, prin Primar, Primarul Municipiului Piteşti şi SG D. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să desfiinţeze dispoziţia din 02 februarie 2006 şi să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 663 mp situat în Municipiul Piteşti, judeţul Argeş.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decretul nr. 843 din 25 octombrie 1966 i-a fost expropriată suprafaţa de 900 mp teren - curţi construcţii, precum şi casa situată pe acest teren, situate în Piteşti, judeţul Argeş. Până în prezent Primarul Municipiului Piteşti i-a restituit suprafaţa totală de 237 mp, alcătuită din două parcele a câte 140 mp şi respectiv 97 mp, însă pârâtul refuză să-i restituie şi diferenţa până la 900 mp, deşi aceasta nu este afectată de amenajări publice. Mai solicită reclamanta, în situaţia în care pe teren nu se mai regăseşte în întregime suprafaţa de 663 mp, pentru diferenţă să fie despăgubită în echivalent bănesc.
Reclamanta a arătat că a înţeles să cheme în judecată şi SC D. SA întrucât se pretinde că parcela de 27 mp este afectată de amenajări de utilitate publică, respectiv este traversată de o conductă de gaze proprietatea sa.
Cu privire la imobilul casă, reclamanta a arătat că aceasta era construită din cărămidă, finisată, învelită cu ţiglă, fiind compusă din 3 camere, hol, baie, cămară şi verandă. A mai arătat că nu mai este în posesia vreunui document privind suma încasată şi pe care urmează să o restituie şi nu este de acord decât cu despăgubiri băneşti.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC D.S.R. SRL a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce o priveşte. În motivare, pârâta a susţinut că nu are calitate procesuală întrucât acţiunea are ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001, respectiv contestaţia formulată de reclamanta M.F. împotriva dispoziţiei emisă de Primarul Municipiului Piteşti, privind restituirea în natură a unui imobil teren situat în Piteşti, judeţul Argeş, preluat abuziv în anul 1966.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 178 din 19 septembrie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SG D.S.R. SRL Bucureşti şi a constatat că această pârâtă nu are calitate procesuală.
A admis în parte plângerea formulata de redamantâ, a anulat in parte Dispoziţia din 02 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi a constatat că petenta M.F. este îndreptăţită la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 107 mp., respectiv S.3 - în mărime de 57 mp. şi SA în mărime de 50 mp, conturate cu portocaliu pe schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic D.V., aflat la filele 108 - 110 la dosarul cauzei, ce face parte integrantă din dispozitivul sentinţei.
Totodată, a fost menţinută în rest Dispoziţia din 02 februarie 2006.
În adoptarea acestei soluţii, analizând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SG D.S.R. SA, instanţa de fond a reţinut că reclamanta M.F. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei din 2 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, privind restituirea în natură a imobilului - teren în suprafaţă de 663 mp situată în Piteşti, judeţul Argeş.
Cum pârâta SC D.S.R. SA nu este proprietara terenului în litigiu şi cum dispoziţia contestată nu este emisă de această pârâtă, ci de Primarul Municipiului Piteşti, instanţa a constatat că SC D.S.R. SA nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanta a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în natură a unei părţi din terenul în suprafaţă de 900 mp şi despăgubiri băneşti pentru restul terenului afectat de construcţii, precum şi pentru imobilul casă demolat, situat în Piteşti, judeţul Argeş.
Prin dispoziţia din 02 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului teren situat în Piteşti, pe motiv că acesta este ocupat de construcţii noi şi alte amenajări de utilitate publică, zona funcţională a acestuia şi conducte cu gaze şi canalizare. A fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri băneşti pentru imobilul teren şi construcţii, întrucât această măsura reparatorie excede prevederilor legale.
S-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafaţa de 363 mp, ce reprezintă diferenţa dintre terenul expropriat de 600 mp şi terenul de 237 mp cu cât reclamanta a fost pusă în posesie, precum şi pentru construcţia în prezent demolată în suprafaţă de 73 mp Dispoziţia din 2006 a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
S-a reţinut ca reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, în sensul cerut de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, întrucât prin Decretul nr. 843 din 25 octombrie 1966 a fost expropriată cu suprafaţa de 600 m.p. teren şi 73 mp construcţii, imobile situate în Piteşti, judeţul Argeş (filele 70 - 71).
Reclamanta a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament cu suprafaţa totală de 237 mp, formată din două parcele de 140 mp şi respectiv 97 mp.
Expertul a identificat, după stabilirea limitei şi aliniamentului de expropriere, suprafaţa de 600 mp ce a făcut obiectul măsurii de preluare a imobilului de către stat şi a concluzionat că, în afară de cei 140 mp ce i-au fost restituiţi reclamantei, acesteia i se mai poate restitui şi suprafaţa de 107 mp compusă din două parcele de 57 mp şi respectiv 50 mp conturate cu portocaliu în planul de situaţie.
Atât din schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică cât şi din schiţa efectuată în completarea acestui raport de expertiză, a rezultat că terenul de 27 mp ce desparte parcela S.l de 140 mp de parcela S.2 de 97 mp este traversat de o reţea de alimentare cu gaz ce deserveşte blocurile 44 şi 45.
Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii din teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică a localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Deci, pentru suprafaţa ocupata de construcţii noi şi cea afectată servituti legale şi alte amenajări de utilitate publică, se acordă despăgubiri în condiţiile legii speciale.
În art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Norme Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se arată că sintagma amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse amenajării destinate a deservi nevoilor comunităţii, şi anume căile de comunicaţii, dotări tehnico-edilitare, subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, etc), amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, etc.
Având în vedere că suprafaţa de 27 mp situată între parcela S.l şi parcela S.2 este traversată de o reţea de alimentare cu gaze ce deserveşte blocurile, precum şi dispoziţiile legale mai sus menţionate, instanţa a constatat că această suprafaţă nu poate fi restituită în natură reclamantei.
La ultimul termen de judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, printre care şi un act de vânzare din care rezultă că autorii săi I.D. şi G. au deţinut în Piteşti suprafaţa de 900 mp.
Întrucât acest înscris nu a fost transpus în teren în cadrul unei expertize tehnice de specialitate, iar reclamanta a arătat instanţei că nu mai solicită alte probe în dovedirea dreptului său, precum şi faptul că exproprierea s-a realizat pe numele reclamantei pentru suprafaţa de 600 m.p., instanţa nu a reţinut acest înscris.
Cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilul - construcţie şi pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură a fost privită ca neîntemeiată, întrucât dispoziţia atacată a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar legea specială reparatorie, în forma republicată şi modificată, reglementează doar două categorii de masuri reperatorii în echivalent: compensarea cu alte bunuri sau servicii şi respectiv despăgubiri acordate în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi a Normelor Metodologice de aplicare a Titlului VII aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.
Având în vedere că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv şi numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri, iar apartenenţa terenurilor la domeniul public nu împiedică restituirea în natură a acestora, precum şi constatările expertului în sensul că cele două parcele S.3 şi S.4 în suprafaţă totală de 107 m.p. sunt libere şi pot fi restituite reclamantei, instanţa, conform acestor dispoziţii legale şi în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a admis în parte plângerea formulată de reclamantă, în modalitatea mai sus prezentată.
Pe cale de consecinţă, observând că în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în cazul exproprierii măsurile reparatorii constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale, privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, s-a constatat că pentru diferenţa de teren până la 600 m.p., respectiv suprafaţa de 256 mp şi construcţia demolată, reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei civile nr. 178 din 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, au formulat în termen apel pârâţii Municipiul Piteşti prin primar, Primarul Municipiului Piteşti şi Primăria Municipiului Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului se arată că în mod greşit s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a dispus restituirea în natură a terenului de 107 mp, format din două suprafeţe de 57 mp şi 50 mp. Terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât acesta nu este teren liber, fiind afectat de traversarea unei conducte de gaze, existând posibilitatea să fie şi conducte de apă, situaţie neverificată însă. Această stare de fapt este confirmată de probele administrate în cauză, aşa încât se impune admiterea apelului şi pe fond respingerea acţiunii.
2. Prin Decizia civilă nr. 59/ A din 2 martie 2009 pronunţată de Curtea de apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate în cauză, pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, de regulă imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Principiul înscris în acest articol trebuie să guverneze restituirea în natură a terenurilor libere, care se află într-una din situaţiile prevăzute de alin. (2) şi (3) ale art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Cu expertiza efectuată în cauză de expert D.V. (fila. 108, 110), instanţa a stabilit porţiunile de teren ce pot fi restituite în natură şi care nu sunt afectate de utilităţi publice, pe schiţă fiind arătat traseul conductei de gaze (fila 110). Această stare de fapt este confirmată şi de expertiza efectuată în cauză de expert ing. D.I. (fila 200 - 202), părţile nefăcând obiecţiuni la această lucrare. De aceea a şi fost restituită în natură doar o parte de teren, respectiv suprafeţele de 50 mp şi 57 mp, întrucât pentru restul instanţa a apreciat în raport de probele dosarului că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru restituirea în natură.
Împotriva deciziei de apel au formulat cerere de recurs pârâţii - apelanţi, în susţinerea căreia au arătat următoarele:
Cu ocazia judecării apelului s-a solicitat instanţei să se verifice dacă terenurile restituite în natură sunt libere în sensul arătat de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Nu s-a ţinut cont de faptul că terenul în litigiu este ocupat de construcţii noi, zona funcţională a acestuia, precum şi conducte de gaze şi canalizare.
Nu s-a luat în consideraţie critica de apel în sensul că din probatoriul administrat în cauză, inclusiv din raportul de expertiză dispus în cauză, reiese faptul ca terenul în litigiu este afectat de conducte de gaze şi de conducte de apă.
Expertul desemnat în cauză a înţeles să cerceteze situaţia de fapt din teren numai în ceea ce priveşte existenţa unor detalii de sistematizare la suprafaţa acestuia; la efectuarea expertizei trebuia să participe şi specialişti ai SC A.C. SA.
A nalizând decizia de aţei în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor ce succed.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fostul proprietar poate obţine restituirea în natură a terenului rămas liber, iar pentru cel ocupat de construcţii noi, autorizate, cel afectat servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Cu referire la raporturile de expertiză efectuate în cauză, s-a confirmat de instanţa de apel sentinţa primei instanţe, în sensul că terenurile restituite în natură sunt libere, fiind indicat clar pe schiţă traseul conductei de gaze. A reţinut totodată instanţa că părţile nu au formulat obiecţiuni la ultimul raport de expertiză, care a fost dispus în cauză de prima instanţă în completarea celui iniţial.
În raport de această situaţie de fapt, care nu mai poate fi reapreciată de instanţa de recurs, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, susmenţionate.
Critica referitoare la expertiza tehnică efectuată în cauză nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Constatând, prin urmare, că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâţii Municipiul Piteşti, prin primar, Primarul municipiului Piteşti şi Primăria municipiului Piteşti împotriva Deciziei nr. 59/ A din data de 11 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1466/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1413/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
