ICCJ. Decizia nr. 1468/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ Şl DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1468/2010
Dosar nr. 345/109/2008
Şedinţa publică de la 5 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanţii P.B., P.C., C.M.G., P.R. şi P.B. au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei din 2007 emisă de Primăria Municipiului Piteşti, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Piteşti, Primăria Municipiului Piteşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, solicitând modificarea parţială a dispoziţiei de mai sus, în sensul de a fi menţionaţi toţi moştenitorii care au formulat cerere, omişi a fi trecuţi în dispoziţie, respectiv: C.M.G., P.R. şi P.B.
Reclamanţii au mai solicitat modificarea suprafeţei de teren evidenţiată în dispoziţie, în sensul că, în loc de 2.400 mp să fie trecută suprafaţa de 4.366 mp, conform procesului - verbal din 15 ianuarie 1941, din care rezultă suprafaţa cumulată de 4.366 mp compusă din 392 mp curte, 739 mp grădină + 3.235 mp livadă, deţinută de autorul P.G.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 345/109/2008, a admis contestaţia formulată de reclamanţi, cu consecinţa modificării în parte a Dispoziţiei din 2007, în sensul menţionării alături de P.B. şi P.C. şi a celorlalţi moştenitori, respectiv: P.B., C.M.G. şi P.R.
Prin aceeaşi sentinţa au fost modificate suprafeţele de teren cuprinse în Dispoziţie la art. 1 lit. a), în sensul că se trece suprafaţa de 4.366 mp, compusă din următoarele suprafeţe: 392 mp curte, 739 mp grădină+3.235 mp livadă, fiind menţinute în rest efectele dispoziţiei.
În adoptarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că, în temeiul Legii nr. 247/2005, lege ce completează Legea nr. 10/2001, au formulat notificarea din 6 septembrie 2005 moştenitorii autorului P.G. şi P.F., solicitând acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă, care a fost situat în Piteşti, imobil naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950, dovedindu-şi proprietatea cu contractul anexat şi procesul - verbal din 1941.
Prin Dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Piteşti la 27 decembrie 2007 a fost propusă acordarea de despăgubiri pentru P.B. şi P.C., reţinându-se că numai aceştia au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în ceea ce priveşte suprafaţa pentru care urmează să se calculeze despăgubiri aceasta este de 2.400 mp şi 159 mp teren construcţii.
Tribunalul a constatat că este fondat primul capăt de cerere, întrucât în temeiul legii speciale enunţate, toţi moştenitorii defuncţilor P.G. şi P.F. au formulat notificarea din 6 septembrie 2005, în baza căreia a fost emisă Dispoziţia din 2007, dispoziţie ce trebuia sa cuprindă pe toţi moştenitorii.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, privind suprafaţa de teren de 4.366 mp conform planului cadastral din 1930/1932 şi a procesului - verbal din 15 ianuarie 1941, a rezultat că la domiciliul autorilor situat Pitești existau următoarele suprafeţe de teren, alături de două corpuri de casă ce au fost demolate, respectiv 392 mp curte, 739 mp grădină şi 3.235 mp livadă, suprafeţe ce însumează 4.366 mp.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel Primarul municipiului Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
Procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001 se declanşează prin notificarea adresată de persoana îndreptăţită deţinătorului bunului. Termenul de depunere a notificării s-a împlinit la data de 14 februarie 2002. Nerespectarea termenului prevăzut atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Termenul menţionat este unul de decădere şi nu poate fi susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.
În speţa de faţă, P.B. şi P.C. au formulat în termenul legal prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, notificarea din 13 februarie 2002, prin care au solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Piteşti, compus din teren în suprafaţă de 2.400 mp şi construcţii. Notificarea a fost soluţionată prin Dispoziţia primarului din 27 decembrie 2007 pe numele celor doi notificatori, care s-au adresat cu notificare, în termen legal, deţinătorului bunului respectând dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
S-a susţinut că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că notificarea din 06 septembrie 2005 este formulată în termen, motivând că aceasta a fost formulată în temeiul Legii nr. 247/2005, lege ce completează Legea nr. 10/2001. în aceste condiţii, instanţa a arătat că dispoziţia mai sus amintită trebuia să cuprindă toţi moştenitorii, întrucât această lege nu a deschis posibilitatea depunerii unor noi cereri de retrocedare, aşa cum s-a prevăzut în cazul legilor fondului funciar. Dispoziţiile acestei legi nu au viza extinderea domeniului de aplicare a legii, a sferei persoanelor îndreptăţite la restituire şi nici a perioadei de referinţă.
Astfel, moştenitorii „omişi" nu au formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi, prin urmare, nu pot fi menţionaţi în cuprinsul dispoziţiei mai sus menţionate.
Prin contestaţia formulată împotriva Dispoziţiei din 2007 s-a mai solicitat modificarea suprafeţei de teren, de 2.400 mp, trecută în dispoziţie, cu 4.366 mp conform procesului - verbal din 15 ianuarie 1941.
Procesul - verbal mai sus menţionat a fost întocmit în anul 1941, iar imobilul notificat a trecut în proprietatea statului prin naţionalizare în baza Decretului din 1950, anexa 267.
S-a arătat faptul că nu se cunoaşte regimul juridic al terenului în perioada 1941 - 1950, iar din tabelul privind terenuri naţionalizate administrate de I.L.L. Piteşti, rezultă că a fost preluată în proprietatea statului doar suprafaţa de 2.400 mp.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 21/ A din 29 ianuarie 2009, a respins apelul ca nefondat pentru următoarele cnsiderente:
Motivul de apel privind menţionarea în dispoziţie a tuturor moştenitorilor autorilor comuni a fost privit ca lipsit de interes, întrucât entitatea deţinătoare a recunoscut dreptul contestatorilor P.B. şi P.C. ca persoane îndreptăţite la acordarea de despăgubiri în indiviziune, în condiţiile legii speciale.
S-a reţinut faptul că, împrejurarea că aceştia au înţeles să recunoască dreptul celorlalţi moştenitori, respectiv C.M.G., P.R., P.B. şi au acceptat să se bucure alături de ei de efectele acestei legi reparatorii, cu referire la notificarea din 06 septembrie 2005, în baza căreia a fost emisă Dispoziţia din 2007, nu afectează în vreun fel pe pârâta - apelantă.
Modalitatea în care persoanele îndreptăţite la repararea prejudiciului încercat prin preluarea abuzivă a imobilelor ce au aparţinut autorilor lor înţeleg să beneficieze de efectele şi caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001, face obiectul dreptului comun şi nu aduce atingere dispoziţiilor legale privitoare la acordarea măsurilor reparatorii.
În ceea ce priveşte motivul de apel privind întinderea dreptului de proprietate al reclamanţilor-contestatori, pentru care sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale, curtea de apel a arătată că, potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexă la notificare". Deoarece textul nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate şi, eventual, a calităţii sale de moştenitor al fostului ori adevăratului proprietar, înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele din materia acţiunii în revendicare, în acest sens fiind şi prevederile Deciziei nr. 978 din 12 martie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Instanţa de apel a mai reţinut că, situaţia de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă în raport de probele administrate, din care a rezultat întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamanţilor - contestatori pentru suprafaţa de 4.366 mp.
Astfel, potrivit tabelului cu terenurile naţionalizate, fişa tehnică, acte emise în 1953 şi aflate la filele 56-59, anexa la decretul pentru naţionalizarea unor imobile (filele 14 - 18), rezultă că autorilor P.G. şi P.F. le-au fost naţionalizate imobilele compuse din locuinţă şi 2.400 mp.
Este adevărat însă că, din planul cadastral din 1930/1932 (fila 63) şi procesul - verbal din 15 ianuarie 1941, act întocmit de Comisiunea pentru înfiinţarea cărţilor funciare în Piteşti, rezultă că P.C.G.B. şi P.F. aveau în proprietate în Piteşti, două corpuri de casă şi suprafaţa de 4.366 mp, compusă din 392 mp curte, 739 mp grădină şi 3.235 mp livadă (fila 14).
Din actul de vânzare - cumpărare autentificat din 03 mai 1926 rezultă că suprafaţa în litigiu se întindea din strada X până în strada X (fila 12).
Aşa cum rezultă din expertiza tehnică judiciară dispusă în apel, fosta proprietate revendicată de reclamanţi este transpusă în prezent între străzile X, strada X şi strada X, fiind în totalitate afectată de detalii de sistematizare, respectiv blocuri de locuinţe, punct termic, zona de funcţionare a acestor construcţii, alei betonate, trotuare, parcări betonate (161 - 183).
Art. 23 din Legea nr. 10/2001 vorbeşte de acte doveditoare ale dreptului de proprietate, prin acestea se înţeleg înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil jurisdictionai sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Din această perspectivă, şi actele la care s-a făcut referire reprezintă în sensul legii dovezi ale dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii, au exercitat calea de atac a recursului Municipiul Piteşti şi pârâtul Primarul municipiului Piteşti, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând desfiinţarea soluţiei din apel, în sensul respingerii contestaţiei.
În motivare, recurenţii au susţinut că, în mod greşit, a fost respins apelul şi a fost menţinută sentinţa tribunalului, în sensul de a modifica dispoziţia contestată, prin menţionarea alături de P.B. şi P.C. a celorlalţi moştenitori, respectiv P.B., C.M.G. şi P.R. şi de a modifica suprafaţa de teren de la 2.400 mp la 4.366 mp.
Cu privire la prima critică, recurenţii au arătat că termenul de depunere a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 s-a împlinit la data de 14 februarie 2002, iar nerespectarea acestuia atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii, întrucât este un termen de decădere, ce nu poate fi susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.
În speţă, notificare a fost soluţionată pe numele celor doi notificatori care s-au adresat deţinătorului bunului în termenul legal, respectând dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Legea nr. 247/2005 nu a deschis posibilitatea depunerii unor noi cereri de retrocedare şi nu a vizat extinderea domeniului de aplicare a Legii nr. 10/2001, a sferei persoanelor îndreptăţite la restituire şi nici a perioadei de referinţă.
Astfel, moştenitorii „omişi" nu au formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi, prin urmare, nu pot fi menţionaţi în cuprinsul dispoziţiei menţionate.
În ceea ce priveşte ce-a dea doua critică, s-a arătat prin motivele de recurs faptul că, procesul - verbal din 15 ianuarie 1941, invocat de contestatori, a fost întocmit în anul 1941, iar imobilul notificat a trecut în proprietatea statului prin naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950, anexa 267, iar pentru perioada 1941 - 1950 nu se cunoaşte regimul juridic al terenului.
Mai mult decât atât, din tabelul privind terenurile naţionalizate administrate de I.L.L. Piteşti rezultă că a fost preluat în proprietatea statului terenul în suprafaţă de 2.400 mp.
Recursul pârâtului Primarul municipiului Piteşti se priveşte ca fondat în limitele considerentelor ce succed:
Potrivit prevederilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai cu scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Or, din acest punct de vedere, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a soluţionat cauza fără să procedeze la stabilirea pe deplin a situaţiei de fapt.
Astfel, reclamanţii au contestat dispoziţia emisă de primar în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea suprafeţei de 4.366 mp, în conformitate cu procesul - verbal din 15 ianuarie 1941, din care rezultă această suprafaţă cumulată compusă din 392 mp curte, 739 mp grădină + 3.235 mp livadă, deţinută de autorul P.G.
Însă, pârâtul a susţinut în mod constant faptul că procesul - verbal invocat de contestatori a fost întocmit în anul 1941, iar din anexa la Decretul nr. 92/1950 şi din tabelul privind terenurile naţionalizate administrate de I.L.L. Piteşti rezultă că a fost preluat în proprietatea statului terenul în suprafaţă de 2.400 mp.
Sub acest aspect, instanţa de apel, în motivarea deciziei pronunţate, a reţinut, pe de o parte că, potrivit tabelului cu terenurile naţionalizate, fişa tehnică (acte emise în 1953) şi anexa la decretul pentru naţionalizarea unor imobile rezultă că autorilor P.G. şi P.F. le-au fost naţionalizate imobilele compuse din locuinţă şi 2.400 mp.
Pe de altă parte, curtea de apel a arătat că, din planul cadastral din 1930/1932 şi din procesul - verbal din 15 ianuarie 1941, act întocmit de Comisiunea pentru înfiinţarea cărţilor funciare în Piteşti, rezultă că P.C.G.B. şi P.F. aveau în proprietate în Piteşti, două corpuri de casă şi suprafaţa de 4.366 mp, compusă din 392 mp curte, 739 mp grădină şi 3.235 mp livadă, iar din actul de vânzare - cumpărare autentificat din 03 mai 1926 rezultă că suprafaţa în litigiu se întindea din strada Craiovei până în strada Exerciţiu.
Ca urmare, în baza probatoriului administrat, în cauză nu a fost identificată cu certitudine suprafaţa de teren preluată abuziv de stat de la autorii contestatorilor şi, implicit, nu a fost stabilită întinderea dreptului de proprietate al reclamanţilor cu privire la imobilul în litigiu.
Aşadar, din înscrisurile depuse la dosar, ce au fost invocate de părţi, rezultă o întindere diferită a suprafeţei de teren în discuţie, iar expertiza efectuată în faza procesuală a apelului nu lămureşte această chestiune litigioasă, reţinând, în principal, că terenul revendicat este în totalitate afectat de detalii de sistematizare.
Or, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 se restituie persoanelor îndreptăţite, în natură sau în echivalent, imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 1945 - 1989.
Prin urmare, în speţă are deplină relevanţă care era întinderea suprafeţei de teren aflată în proprietatea autorilor reclamanţilor la momentul preluării imobilului de către Statul Român prin naţionalizare.
În acest context, este evident că se impune, pentru stabilirea pe deplin a situaţiei de fapt, în vederea unei juste soluţionări a cauzei şi pentru aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va verifica, prin orice probe pe care le va considera pertinente şi utile soluţionării cauzei:
- întinderea suprafeţei de teren deţinute de autorii reclamanţilor în calitate de proprietari, la momentul preluării acesteia de către stat ( anul 1950);
- identificarea terenului a cărei restituire se cere şi stabilirea modului în care acesta a intrat în proprietatea statului, respectiv dacă a fost preluat în baza unui alt titlu de la alte persoane fizice sau juridice, sau dacă a fost preluat de fado, fără nici un titlu, de la autorii reclamanţilor.
Faţă de particularităţile speţei, aceste aspecte trebuie lămurite, având în vedere că terenul se află în posesia statului, fiind afectat de detalii de sistematizare, iar recurentul - pârât Primarul municipiului Piteşti susţine că nu cunoaşte regimul juridic al terenului pentru perioada 1941 - 1950 şi că, din actele de la momentul naţionalizării rezultă o suprafaţă de teren mai mică decât cea solicitată a fi restituită, ceea ce înseamnă că antecesorii contestatorilor au înstrăinat o parte din imobil până la data preluării acestuia de către stat.
După administrarea, coroborarea şi analizarea întregului probatoriu administrat în cauză, curtea de apel va stabili pe deplin situaţia de fapt şi va face aplicarea prevederilor legale aplicabile, pentru o corectă soluţionare a pricinii.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti urmează a fi admis în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 313 C. proc. civ., decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă instanţei de apel pentru rejudecare.
Recursul declarat de Municipiul Piteşti urmează a fi respins ca inadmisibil, faţă de împrejurarea că acesta nu a declarat apel şi nu a avut calitatea de parte în proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti împotriva Deciziei nr. 21/ A din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Piteşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1798/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE... | ICCJ. Decizia nr. 1466/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
