ICCJ. Decizia nr. 1413/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1413/2010
Dosar nr. 11062/3/2006
Şedinţa publică de la 3 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2006, reclamantul R.A. a chemat în judecată pe pârâţii H.N., T.G. şi R.E., solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 560.900 lei în solidar şi desfiinţarea contractului de vânzare - cumpărare din 23 martie 2006 autentificat de B.N.P. E.A.F. încheiat între pârâţii menţionaţi.
La termenul din 27 octombrie 2006 reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată şi a numitei H.F., în temeiul art. 57 C. proc. civ. şi art. 30 C. fam., devenită coproprietară a bunului dobândit prin actul de vânzare menţionat.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că între T.G. şi R.E., în calitate de promitenţi vânzători şi H.N., în calitate de promitent cumpărător, s-au încheiat antecontractele de vânzare - cumpărare din 28 septembrie 2005 şi din 20 octombrie 2005, prin care s-a convenit transmisiunea unei suprafeţe de teren de 45.000 mp, situată în localitatea Popeşti Leordeni, judeţul Ilfov, pentru suma totală de 360.000 euro.
La data încheierii antecontractelor s-a achitat o parte din preţul convenit, 208.000 euro, restul neachitat în sumă de 152.000 euro, reprezentând echivalentul în lei la data respectivă a sumei de 560.900 lei.
La data de 09 noiembrie 2005, promitenţii vânzători T.G. şi R.E. care o împuterniciseră pe D.P. să efectueze demersurile necesare vânzării, au încheiat o convenţie cu această mandatară, autentificată din 09 noiembrie 2005 de B.N.P. C.G., prin care au stabilit că suma restantă sus menţionată, ce reprezenta diferenţă preţ neachitată şi pe care vânzătorii ar fi trebuit să o primească, să fie încasată de mandatară. În schimbul acestei sume, D.P. urma să preia toate drepturile şi obligaţiile ce le reveneau transmiţătorilor, în calitate de proprietari ai suprafeţelor de teren, inclusiv dreptul de a semna orice acte având ca obiect terenurile transmise.
S-a prevăzut totodată că în ipoteza în care mandatara nu va mai vinde cumpărătorului H.N., să aibă posibilitatea să încheie acte de înstrăinare a terenurilor, cu terţe persoane şi să încaseze preţul pe care-l va considera necesar, în baza aceluiaşi mandat.
Termenul pentru încheierea actelor de vânzare - cumpărare şi pentru achitarea diferenţei de preţ au fost prelungite prin acte adiţionale de către mandatară şi promitentul cumpărător H.N., de comun acord, până la data de 11 aprilie 2006, pentru ca, în data de 23 martie 2006, mandatara D.P. să declare în faţa notarului că cedează în favoarea reclamantului toate drepturile şi obligaţiile ce-i revin în baza convenţiei sus menţionate.
În această perioadă de timp, pârâţii T.G. şi R.E. au fost convinşi de celălalt pârât, H.N., să fraudeze drepturile şi interesele creditoarei D.P. (constând în încasarea sumei de 560.900 lei), conduită materializată în actele de vânzare - cumpărare încheiate de pârâţii menţionaţi, cu toate că aceştia aveau cunoştinţă atât de transmiterea dreptului către mandatară D.P., cât şi de împrejurarea că prin amintita convenţie vânzătorii au renunţat la dreptul de a semna actele de vânzare - cumpărare, situaţie cunoscută şi de cumpărătorul H.N.
Reclamantul a solicitat astfel obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 560.900 lei, pe care consideră că pârâţii i-o datorează urmare a complicităţii frauduloase în încheierea convenţiilor menţionate.
Cât priveşte capătul doi al cererii introductive, reclamantul a susţinut că pârâţii erau debitorii săi în temeiul convenţiei autentificată din 09 noiembrie 2005 şi creditori la rândul lor cu suma menţionată ai pârâtului H.N., astfel că, datorită imposibilităţii achitării sumei arătate, prin conivenţă frauduloasă, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare a cărui nulitate se solicită.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, 1073, 998 - 999 şi 975 C. civ.
Prin cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V- a civilă, sub nr. 13726/3/2007, reclamanţii R.E. şi T.G. au chemat în judecată pe pârâţii D.P. şi R.A. solicitând să se constate nulitatea convenţiei autentificată din 09 noiembrie 2005 de B.N.P. C.G. pentru eroare, cauză ilicită şi fraudă la lege.
S-a arătat că scopul convenţiei menţionate l-a constituit obţinerea unor foloase necuvenite, pe seama şi cu prejudicierea reclamanţilor şi prin inducerea lor în eroare, D.P. urmărind să încaseze o parte a preţului vânzării, deşi nu avea abilitare legală sau convenţională.
Au mai arătat că după încheierea antecontractelor de vânzare - cumpărare cu H.N., prin care îşi asumaseră obligaţia transmiterii dreptului de proprietate asupra terenurilor sub condiţia de a achita dublul preţului convenit, pârâta D.P. a încercat ocolirea obligaţiilor asumate prin antecontracte şi înstrăinarea terenurilor către alte persoane, ceea ce a generat opoziţia manifestată de promitentul cumpărător materializată în notificări, ameninţări şi solicitarea de a i se restitui dublul preţului primit.
Acestea au fost condiţiile în care reclamanţii au invocat procurile date pârâtei D.P., care la data încheierii convenţiei atacate nu mai avea nici un drept şi nici o obligaţie ce ar fi izvorât din contractul de mandat. În această situaţie, convenţia intervenită între cei doi pârâţi a fost încheiată cu rea credinţă şi cu depăşirea limitelor mandatului primit, ceea ce impune în temeiul art. 948, 953, 966 şi urm. C. civ. admiterea cererii astfel formulată.
La termenul din 22 iunie 2007 s-a dispus conexarea acestui ultim dosar la Dosarul nr. 11062/3/2006 al aceleiaşi instanţe.
Prin sentinţa nr. 1526 din 07 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a V- a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului - pârât R.A. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului H.N.
A fost admisă în parte acţiunea principală, formulată de reclamantul - pârât R.A. în contradictoriu cu pârâţii H.N. şi H.F., pârâţii - reclamanţi T.G. şi R.E. şi pârâta D.P.
A fost obligat pârâtul H.N. să plătească reclamantului - pârât R.A. suma de 560.900 lei şi a fost respinsă această cerere faţă de pârâţii - reclamanţi T.G. şi R.E., ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de desfiinţare a contractului din 23 martie 2006, ca neîntemeiată.
A fost de asemenea respinsă cererea conexă formulată de pârâţii - reclamanţi T.G. şi R.E. împotriva reclamantului - pârât R.A. şi a pârâtei D.P., ca neîntemeiată.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în raport de conţinutul convenţiei autentificate din 09 noiembrie 2005 încheiată între pârâţii - reclamanţi şi D.P., a declaraţiei autentificată din 23 martie 2006 prin care D.P. îi ceda reclamantului toate drepturile deţinute în temeiul convenţiei menţionate, dar şi de contextul probator al cauzei, clauza de transmitere a dreptului menţionat îşi are izvorul în obligaţiile pe care pârâţii - reclamanţi şi le-au asumat faţă de pârâta D.P., având natura juridică a unei liberalităţi atipice, dar producătoare de efecte juridice.
Împrejurarea că ulterior acestei convenţii, pârâţii - reclamanţi au revocat la data de 21 martie 2006 procurile pe care i le-au dat recurentei D.P., în vederea încheierii contractelor de vânzare - cumpărare cu H.N. este lipsită de orice relevanţă asupra valabilităţii acestei convenţii, cele două acte juridice fiind complet diferite şi producând efecte juridice distincte, valabilitatea convenţiei nefiind în nici un fel afectată de revocarea procurilor menţionate.
S-a constatat astfel că transmiterea drepturilor dobândite de D.P. în baza acestei convenţii către reclamant este pe deplin valabilă în conformitate cu dispoziţiile art. 969 C. civ. şi îi conferă acesteia legitimare procesuală activă într-o cerere în care urmăreşte valorificarea drepturilor dobândite de la autoarea sa, ca şi în aceea de desfiinţare a contractului încheiat în frauda drepturilor dobândite în baza convenţiei menţionate.
Cât priveşte fondul cauzei, tribunalul a reţinut că prin antecontracte de vânzare - cumpărare, pârâtul promitent H.N. şi-a asuma obligaţia de a plăti diferenţele de preţ de 115.000 euro echivalent a 405.260 lei şi de 27.000 euro. Prin convenţie autentificată din 09 noiembrie 2005, dreptul de a încasa aceste diferenţe de preţ a fost transmis de către promitenţii - vânzători pârâtei D.P., care la rândul său l-a transmis reclamantului prin declaraţie autentificată din 23 martie 2006.
Prin urmare, la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 23 martie 2006, dreptul de a cere diferenţa de preţ nu se mai află în patrimoniul promitenţilor - vânzători, astfel că renunţarea lor la diferenţa de preţ este lipsită de efecte juridice.
Cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâţii T.G. şi R.E. a fost respinsă justificat de neîndeplinirea condiţiilor art. 998 - 999 C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a acestora. S-a arătat că pârâţii au respectat întocmai înţelegerile avute cu promitentul - cumpărător, cât şi cu pârâta D.P., căreia i-a fost transmis dreptul de a încasa diferenţa de preţ, astfel încât acţionând în executarea unei obligaţii legal asumate, nu au produs nici pârâtei şi nici reclamantului vreun prejudiciu, de natură a reclama acoperire sa.
Neîntemeiată a fost considerată şi cererea de desfiinţare a contractului din 23 martie 2006, pentru neîndeplinirea cerinţelor art. 975 C. civ., întrucât pârâţii - reclamanţi au acţionat în executarea unor obligaţii asumate faţă de cealaltă parte contractantă (pârâtul H.N., în scopul protejării propriilor interese (nerestituirea dublului sumei încasate cu titlu de preţ) şi nu pentru a prejudicia interesele pârâtei D.P., respectiv a reclamantului, considerente reţinute şi cât priveşte cererea de constatare a nulităţii absolute a convenţiei autentificată din 09 noiembrie 2005.
Apelurile declarate de apelanţii - reclamanţi T.G. şi R.E., respectiv de apelanţii - pârâţi H.N. şi H.F., au fost admise prin Decizia civilă nr. 41/ A din 19 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă acţiunea conexă formulată de reclamanţii T.G. şi R.E.
S-a constatat nulitatea convenţiei din 09 noiembrie 2005 încheiată între reclamanţii T.G. şi R.E. şi D.P.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului R.A. şi respinsă acţiunea principală ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul - pârât R.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, în raport de cronologia actelor juridice intervenite între părţile litigante că încheierea convenţiei (autentificată la 09 noiembrie 2005 de B.N.P. C.G.) prin care promitenţii-vânzători arată că sunt de acord ca suma pretinsă în cauză - 560.900 lei - să o primească mandatara lor de la cumpărătorul H.N., fără a se indica titlul acestei sume, dar şi că sunt de acord să renunţe la orice drepturi ce le deţin în calitate de proprietari ai terenurilor, este lovită de nulitate absolută pentru lipsa unuia dintre elementele esenţiale care condiţionează valabilitatea actului juridic civil - cauza.
Dimpotrivă, pârâta D.P. desemnată ca mandatară de pârâţii transmiţători prin procurile autentificate din 28 septembrie 2005 şi din 20 octombrie 2005, nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin aceste contracte - de a transmite bunul şi perfecta actele de vânzare - cumpărare până la terenul convenit, 09 decembrie 2005, - motiv pentru care prin declaraţie autentificată din 09 noiembrie 2005 au revocat procurile menţionate şi au încheiat ei înşişi cu promitentul - cumpărător actul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 martie 2006.
Părţile au stabilit de altfel şi consensual încetarea efectelor convenţiei din 09 noiembrie 2005 încă din data de 21 martie 2006 când notificată cu privire la declaraţia de încetare a contractului, mandatara a achiesat acestei încetări.
Intervenţia unei cesiuni la scurt timp după notificare nu de a fost reţinută ca temei de despăgubiri împotriva mandantului pentru revocare abuzivă, intempestivă, neexistând în cauză o atare ipoteză, dar şi pentru nerespectarea cerinţelor art. 1393 C. civ. (cesiunea creanţei), întrucât vânzătorii nu au acceptat faptul schimbării creditorului, fiind terţi faţă de această cesiune.
Nefiind notificaţi, nu se poate afirma nici că debitorii au acţionat în frauda creditorului, creându-şi o stare de insolvabilitate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, indicând motivele de recurs ca fiind cele încadrate în prevederile art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ., a învederat ca greşit reţinută nulitatea convenţiei autentificată din 09 noiembrie 2005 de B.N.P. G.C. pentru lipsă de cauză, întrucât scopul încheierii acesteia l-a constituit înstrăinarea terenurilor în litigiu prin intermediul pârâtei D.P., fiind lipsită de relevanţă, sub aspectul validităţii acestei convenţii, împrejurarea că pârâţii T.G. şi R.E. au revocat procurile anterior date aceleiaşi pârâte.
Niciodată părţile nu au stabilit consensual încetarea efectelor acestei convenţii, considerent greşit reţinut de aceeaşi instanţă de apel şi care, în lipsa indicării actului sau faptului juridic ce ar determina o astfel de concluzie, apare a fi şi nemotivat.
Greşit s-a reţinut, de asemenea, lipsa de legitimare procesuală activă a reclamantului, în raport de convenţia autentificată din 09 noiembrie 2005 şi declaraţia autentificată din 23 martie 2006, aceasta din urmă având ca efect transmiterea drepturilor dobândite prin menţionata convenţie şi legitimându-l procesual pe reclamant ca succesor în drepturi al pârâtei D.P.
Recursul nu este fondat.
Este cert şi necontestat că prin procurile autentificate din 28 septembrie 2005 şi din 20 octombrie 2005, pârâta D.P. a fost împuternicită de pârâţii-reclamanţi T.G. şi R.E. să vândă (perfecteze actele de vânzare - cumpărare) promitentului - cumpărător H.N. sau unei persoane indicate de aceasta, imobilele teren în suprafaţă de 30.000 mp şi 15.000 mp.
De menţionat că împuternicirea mandatarei pârâte s-a făcut în considerarea clauzelor antecontractelor de vânzare - cumpărare intervenite între părţile indicate, care stabiliseră prin acte adiţionale ca termen de întocmire a actelor în formă prescrisă de lege, data de 09 decembrie 2005.
Anterior acestei date şi în condiţiile în care pârâţii - reclamanţi primiseră o parte din preţul vânzării, între aceştia şi pârâta D.P. a intervenit convenţia autentificată din 09 noiembrie 2005 prin care, în lipsa unei contraprestaţii şi în contextul raporturilor juridice precedente născute între aceste părţi (contractele de mandat evocate), reclamanţii consimt ca o parte din preţul convenţiilor de vânzare să fie primit de mandatară şi că renunţă la orice drepturi şi obligaţii pe care le deţin în calitate de proprietari ai terenurilor, de orice problemă de natură juridică urmând a fi răspunzătoare mandatara.
Se reţine astfel ca legală dispoziţia instanţei de apel care a constatat nulitatea convenţiei sus menţionate pentru lipsa cauzei, întrucât nu poate fi acceptat ca o convenţie să fie lipsită de acest element esenţial (condiţie de validitate prevăzută de art. 948 C. civ.) iar obligaţia asumată să fie lipsită de cauză, caz în care, în conformitate cu art. 966 C. civ., aceasta nu poate avea nici un efect.
Or, în condiţiile în care între părţi au intervenit contractele de mandat menţionate, special, în conformitate cu dispoziţiile art. 1536 C. civ., act juridic de a cărei esenţă este, în lipsă de stipulaţie contrară (art. 1534 C. civ.) gratuitatea (art. 1532 C. civ.), apare nu numai ca lipsită de cauză convenţia prin care pârâţii-reclamanţi se obligau către mandatară (calitate de altfel menţionată în act) la plata unei contraprestaţii, fără a se indica titlul cu care aceasta este achitată, dar şi ilicită, cu temei fiind astfel desfiinţat.
Nu se poate face astfel separarea pretinsă de recurent între convenţiile menţionate, întrucât ultima dintre acestea (cea sus menţionată) a fost încheiată în considerarea primelor şi în raport de calitatea pârâtei de mandatară.
Neîndeplinindu-şi principala obligaţie asumată prin convenţiile de mandat, aceea de a executa mandatul (art. 1539 C. civ.), respectiv de a perfecta actele de vânzare - cumpărare privind terenurile proprietatea pârâţilor - reclamanţi în termenul convenit între părţile contractante, mandanţii (pârâţii-reclamanţi) au înţeles să revoce mandatul încredinţat, facultate expres prevăzută de art. 1552, 1553 C. civ., pentru care aceştia sunt exoneraţi a da socoteală (cu excepţiile prevăzute de lege, inexistente în cauză).
Sunt de asemenea nefondate şi criticile privind nemotivarea hotărârii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a făcut o analiză amplă, precisă şi conformă situaţiei de fapt şi de drept a cauzei dedusă judecăţii.
Cât priveşte critica relativ la greşita reţinere a încetării efectelor convenţiei inclusiv prin acordul (acceptarea) pârâtei mandatare, dar şi pe aspectul că argumentele instanţei de apel ar fi lipsite de suport probator, se cuvine a se menţiona că, pe de o parte, această împrejurare nu se constituie în ipoteză textului legal menţionat (considerente străine de natura pricinii, contradictorii) iar pe de altă parte ea se constituie în constatarea instanţei de judecată relativ la conduita pârâtei după comunicarea revocării mandatului, rezultată din lipsa de opoziţie (pasivitatea) manifestată de aceasta.
Cu temei a fost reţinută lipsa de legitimare procesuală a reclamantului, justificat procesual printr-o declaraţie autentificată, act juridic calificat corect de instanţa de apel ca o cesiune a dreptului şi obligaţiilor asumate prin convenţia arătată, care însă nu poate produce efectele juridice specifice determinat de nerespectarea cerinţei art. 1393 C. civ.
Fiind desfiinţat actul prin care mandatara devenea titulara drepturilor transmise/cesionate reclamantului, evident că acesta din urmă, lipsit de drepturile pretinse, nu se poate legitima procesual, terţ fiind, într-o acţiune având ca obiect anularea unor acte juridice încheiate de alte persoane.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.A. împotriva Deciziei nr. 41/ A din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1465/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1378/2010. Civil. Marcă. Revizuire - Recurs → |
|---|
