ICCJ. Decizia nr. 1558/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1558/2010
Dosar nr. 4999/62/2009
Şedinţa publică de la 9 martie 2010
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă sub nr. 4999/62 la 29 mai 2009, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat suspendarea exercitării dreptului pârâtului A.L.C. la liberă circulaţie, în Austria pentru o perioadă de cel mult 5 ani.
Reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Austria la 5 octombrie 2007, în baza Acordului de readmisie încheiat între România şi această ţară, ratificat prin O.U.G. nr. 188/2001, aprobată prin Legea nr. 134/2002.
La data de 8 noiembrie 2007, Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007, a admis cererea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte, a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie pe teritoriul Austriei pe o perioadă de 2 ani, ulterior acestei hotărâri, la 1 mai 2009 pârâtul fiind,din nou, returnat din Austria în baza Acordului de readmisie, încheiat între cele două ţări, înlăuntrul termenului în care s-a dispus restrângerea dreptului său, fiind arestat de autorităţile acestui stat, la 25 aprilie 2009, astfel cum rezultă din declaraţia sa, fila 3 dosar fond, întrucât a condus un autovehicul fără permis, pe teritoriul Austriei.
Conduita infracţională a acestuia a constat în conducerea fără permis, faptă pentru care a fost arestat de autorităţile austriece şi apoi, returnat.
Prin sentinţa nr. 207/ D din 6 august 2009,Tribunalul Braşov, secţia civilă, a respins acţiunea, reţinând în esenţă că, deşi prin sentinţa civilă nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007,Tribunalul Braşov, secţia civilă, a dispus restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului în Austria, reclamanta nu a făcut dovada rămânerii definitive a sentinţei invocată în susţinerea acţiunii sale, motivele retumării din Austria nefiind dovedite cu înscrisuri care să provină de la Statul Austriac şi, care să permită instanţei de judecată să aprecieze dacă comportamentul pârâtului a reprezentat o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii.
Împotriva sentinţei Tribunalul Braşov au declarat apel, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, ambii criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanţa de fond nu a aplicat dispoziţiile art. 40 lit. d), art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Apelanţi au susţinut critici potrivit cu care, relativ la aplicarea art. 38 din Legea nr. 248/2005,coroborat cu prevederile Directivei nr. 2004/38/ CE a Parlamentului European din 29 aprilie 2004 se constată că returnarea pârâtului s-a făcut, nu exclusiv în baza acordului de readmisie, ci urmare faptului particular, concret al speţei, al arestării pentru conducere fără permis, împrejurare care, conform legislaţiei române constituie infracţiune, ori săvârşirea unei infracţiuni reprezintă o chestiune gravă, ce afectează ordinea şi siguranţa publică, în lumina legislaţiei comunitare mai sus indicate.
Declaraţia dată de pârât de la Poliţia de frontieră menţionează măsura preventivă ce i s-a aplicat de către autorităţile judiciare austriece şi totodată motivul aplicării acesteia, ambii apelanţi învederând că, în speţă, comiterea unei infracţiuni, sancţionată prin luarea unei măsuri preventive privative de libertate este de natură a afecta atât ordinea, cât şi siguranţa publică, în sensul normei comunitare, sentinţa tribunalului fiind nelegală în raport de cele expuse.
Prin Decizia nr. 102/ AP din 17 septembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelurile declarate de Direcţia Generală de Paşapoarte şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, menţinând soluţia şi motivarea instanţei de fond, potrivit cu care prima instanţă a stabilit corect faptele care au determinat returnarea pârâtului, apreciind că, prin comportamentul său, conducerea fără permis a unei unei autovehicul pe teritoriul unui alt stat,nu constituie - contrar celor susţinute în motivele de apel- o ameninţare a ordinii şi siguranţei publice şi nu s-a dovedit existenţa unei ameninţări reale, prezente şi suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societăţii.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov au declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte şi Ministerul Public - Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Braşov, invocând critici comune, încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că instanţele au făcută o aplicare greşită a art. 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei cirulaţii a cetăţenilor români în străinătate, raportat la infracţiunea săvârşită de pârât, au ignorat dispoziţiile art. 40 din acelaşi act normativ, cât şi cuprinsul legislaţiei comunitare, respctiv art. 27 din Directiva nr. 2004/38/ CE.
În ceea ce priveşte motivarea eronată a instanţelor, potrivit căreia Direcţia Generală de Paşapoarte, în calitate de reclamantă nu a făcut dovada rămânerii definitive a sentinţei instanţei de fond, nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007, recurenţii au arătat că, în considerarea prevederilor art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 "exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) şi (5) ale aceluiaşi articol nu suspendă executarea hotărârii instanţei", astfel încât pârâtul avea obligaţia de a nu intra pe teritoriul Austriei, deoarece dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul acestei ţări, îi fusese restrâns prin sentinţa civilă mai sus amintită.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru consideretele ce succed.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din aceast act normativ, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini, apreciind de la caz la caz.
Restrângerea, suspendarea dreptului oricărui cetăţean la libera circulaţie sunt cazuri de excepţie, prevăzute expres de lege şi reglementate stric de legiuitor.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora. Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul proportionalitătii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Potrivit art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005, incident în cauză, exercitarea de către o persoană a dreptului la liberă circulaţie în străinătate se suspendă, in următoarele condiţii:
a) este învinuită sau inculpată într-o cauză penală şi a fost dispusă instituirea unei măsuri preventive în condiţiile C. proc. pen.,
b) a fost conadamnată şi are de executat o pedeapsă privativă de libertate ceste internată într-un centru de reeducare sau într-un institut medical - educativ, în condiţiile legii penale,
d) nu a respectat măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în străinătate, dispusă în condiţiile prezentei legi.
În acest sens este de observat că instanţele de fond şi apel au pronunţat soluţii nelegale.întrucât prin sentinţa nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, i s-a restrâns pârâtului A.L.C., exercitarea dreptului la liberă circulaţie în Austria pentru o perioadă de 2 ani, de la pronunţarea hotărârii, aceasta fiind executorie de drept.
În atare situaţie, cum conduita infracţională a pârâtului a persistat, se constată de Înalta Curte că se impune casarea hotărârilor pronunţate, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 314 C. proc. civ. şi, pe fond .admiterea acţiunii formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, în sensul suspendării exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie, pe o perioadă de 3 ani, pentru ca prin activitatea sa să nu aducă atingere ordinii publice, securităţii publice şi în vederea prevenirii faptelor penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Casează Decizia nr. 102/ Ap din 17 septembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi sentinţa nr. 207/ D din 6 august 2009 a Tribunalului Braşov, secţia civilă.
Admite acţiunea şi dispune suspendarea exercitării dreptului pârâtului A.L.C. la liberă circulaţie în Austria, pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data pronunţării prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședința publică,astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1583/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1179/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE... → |
|---|
