ICCJ. Decizia nr. 1589/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1589/2010
Dosar nr. 305/83/2007
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu - Mare (ca urmare a declinării de competenţă de către Judecătoria Negreşti Oaş), reclamanta K.E. şi, urmare a decesului acesteia, moştenitorii săi K.P., K.A., K.I., K.I., C.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Cooperativa de Consum Independenţa, Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice Bucureşti respectiv D.G.F.P. a Judeţului Satu Mare şi Oraşul Negreşti Oaş prin primar, restituirea în natură a imobilului situat în Negreşti Oaş înscris în C.F. Negreşti Oaş (casă şi teren în suprafaţă de 3.237 mp) preluat abuziv de Statul Român în anul 1957.
În fapt, s-a arătat că la data de 16 martie 1910 numiţii K.E. şi L.I. au cumpărat de la K.F. imobilul menţionat, dreptul de proprietate din CF.
Ulterior, la data de 14 februarie 1928 s-a intabulat dreptul de proprietate al lui K.M., fiica proprietarilor tabulari, asupra cotei de 1/2 parte din imobil cu titlu juridic donaţie primit de la tatăl ei K.E. pentru ca la data decesului acesteia (29 noiembrie 1944), prin certificatul de moştenitor emis în Dosar nr. 64/1954 al notariatului de Stat la Raionului Negreşti Oaş - Regiunea Maramureş, să fie stabiliţi moştenitorii în persoana lui C.M. şi C.I. Conform înscrierilor din C.F. aceştia au moştenit întreg imobilul.
Apoi, C.M. a vândut din terenul moştenit suprafaţa de 809 mp. cumpărătorului S.L. (conform înscrierilor din C.F. şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 6 martie 1966).
Întrucât C.M. nu a fost căsătorit, şi nu a avut copii, la decesul acestuia singurul moştenitor a fost Coştiuc Iosif în posesia căruia se aflau bunurile din litigiu şi care apoi a decedat în 9 aprilie 1981. Moştenitorii acestuia sunt în primul rând soţia supravieţuitoare (C.E. decedată la 12 mai 2005) şi copiii, adică reclamanţii care au continuat acţiunea promovată de aceasta.
Prin urmare, drepturile succesorale au fost stabilite în primul rând în baza certificatului de moştenitor din 1954 ale cărui efecte nu pot fi ignorate şi deci, preluarea exercitată de Statul Român după emiterea certificatului menţionat, în baza sentinței civile nr. 1665/1956 pronunţată de Tribunalul Popular a Raionului Oaş Negreşti, este abuzivă şi nelegală, bunul neputând fi considerat ca abandonat.
În aceste condiţii, transmiterea dreptului de folosinţă pentru suprafaţa de 809 mp în favoarea pârâtei Cooperativa de Consum de către Statul Român este abuzivă, astfel încât dreptul urmează a fi restituit moştenitorilor foştilor proprietari tabulari, împreună cu supraedificatul aflat pe acest imobil.
Prin sentinţa civilă nr. 26 din 7 februarie 2005 Tribunalul Satu - Mare a respins plângerea formulată pentru lipsă calitate procesuală activă.
În justificarea soluţiei s-a reţinut că reclamanţii nu fac dovada calităţii de moştenitori de pe urma proprietarilor tabulari ai imobilului (terenul de 891 mp), în condiţiile în care antecesorii reclamanţilor au dobândit, prin moştenire, dreptul de proprietate pe care autoarea lor îl avea în patrimoniu la data deschiderii succesiunii, respectiv, cota de 1/2 şi nu întreg imobilul, indiferent de ceea ce s-a reţinut în certificatul de moştenitor din 1954, întrucât antecesoarea nu putea transmite mai multe drepturi decât avea ea însăşi.
Reclamanţii nu pot fi consideraţi şi ca moştenitori ai lui L.I., celălalt proprietar tabular care apare menţionat în cartea funciară.
Prin Decizia nr. 11 din 24 noiembrie 2006 Curtea de Apel Oradea a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat greşita apreciere asupra lipsei calităţii procesuale active, făcute cu ignorarea certificatului de moştenitor din 1954, care îndeplineşte toate formele legale prescrise pentru a face dovada deplină a calităţii de moştenitori.
Ca atare, în cauză s-a făcut dovada că reclamanţii sunt succesorii legali, cel puţin al unui proprietar de carte funciară (C.I.), urmând ca la rejudecare să fie avute în vedere şi susţinerile reclamanţilor potrivit cărora L.I., este antecesoarea reclamanţilor.
Soluţia instanţei de apel a fost menţinută prin Decizia nr. 7786 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, potrivit căreia a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Cooperativa de consum Independenţa.
Reluând judecata, Tribunalul Satu - Mare a pronunţat sentinţa civilă nr. 1634 din 14 noiembrie 2008 prin care a constatat că antecesoarea moştenitorilor reclamanţi, în calitate de soţie supravieţuitoare după defunctul C.I. decedat la 9 aprilie 1981 în Negreşti Oaş, este îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul teren din C.F. Negreşti Oaş, transcris în C.F. Oaş.
A fost obligată pârâta Cooperativa de Consum Independenţa Negreşti Oaş, să restituie în natură moştenitorilor reclamantei terenul liber de construcţii din parcelă.
A fost obligată aceeaşi pârâtă să emită, pe seama moştenitorilor reclamantei, decizie atât pentru terenul ce se restituie în natură, după identificarea topografică, cât şi pentru terenul de sub construcţii pentru care li se cuvin despăgubiri, în condiţiile legii speciale, sens în care pârâta va înainta documentaţia la Comisia Centrală Bucureşti.
S-au respins celelalte pretenţii formulate de reclamanţi.
S-a respins excepţia invocată, privind lipsa calităţii procesuale active a moştenitorilor reclamantei.
S-a respins acţiunea faţă de pârâţii Oraşul Negreşti Oaş şi respectiv Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, faţă de conţinutul certificatelor de stare civilă, calitatea de persoană îndreptăţită aparţine soţiei supravieţuitoare după defunctul C.I. (decedat la 9 aprilie 1981) aflat în gradul III faţă de L.I. (mătuşă) şi în gradul IV faţă de G.M. şi în lipsa altor moştenitori în grad mai apropiat, aceasta culege în reprezentarea soţului drepturile succesorale cuvenite acestuia.
S-a constatat că sunt astfel îndeplinite cerinţele art. 4 din Legea nr. 10/2001, aşa încât excepţia lipsei calităţii procesuale active este neîntemeiată.
Prin urmare, în beneficiul persoanei îndreptăţite a fost reţinut dreptul de a obţine măsuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 numai pentru imobilul teren din C.F. Negreşti Oaş, transcris în C.F. Negreşti Oaş.
Reţinându-se că, dreptul de proprietate asupra construcţiei aparţine pârâtei Cooperativa de Consum, s-a stabilit că aceasta are obligaţia restituirii în natură către moştenitorii reclamantei, a terenului liber de construcţii prin propuneri pe care urmează să le facă după identificarea topografică şi negocierea propunerilor. Pentru ceea ce se află sub construcţie, prin aceeaşi decizie pârâta va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale şi, ţinând seama de acordul moştenitorilor reclamantei, va specifica natura despăgubirilor şi va înainta dosarul Comisiei Centrale conform obligaţiilor ce îi revin şi stabilite ca atare inclusiv prin O.U.G. nr. 81/2007 de modificare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Întemeindu-se pe considerentele arătate, instanţa a respins restul pretenţiilor formulate de reclamanţi şi acţiunea faţă de pârâţii Oraşul Negreşti Oaş şi respectiv Statul Român, întrucât aceştia nu au calitate de unitate deţinătoare sau entitate învestită cu soluţionarea notificării, calitate care aparţine pârâtei Cooperativa de Consum Independenţa Negreşti Oaş.
Împotriva sentinţei a declarat apel Cooperativa de Consum Independenţa Autonomcoop Negreşti Oaş solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acţiunii ca urmare a constatării că reclamanţii nu sunt persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii iar, în subsidiar, în sensul respingerii cererii pe fond.
În motivarea apelului pârâta a reiterat apărarea potrivit căreia reclamanţii nu au făcut dovada calităţii lor de moştenitori ai proprietarilor tabulari, invocând şi faptul că instanţa de fond a reţinut că şotia supravieţuitoare vine la moştenire în reprezentarea soţului ei, afirmaţie care excede dispoziţiilor legale în materie succesorală, situaţia fiind aceeaşi şi în cazul colateralilor ordinari.
Pe fondul cauzei, apelanta a reiterat existenţa dreptului de proprietate asupra construcţiei dobândit prin construirea din fonduri proprii ceea ce determină imposibilitatea restituiri imobilului în natură.
Prin Decizia nr. 95/ A din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis apelul declarat, a schimbat în parte sentinţa şi a obligat Primarul oraşului Negreşti Oaş să formuleze propuneri şi să emită decizie în sensul acordării măsurilor reparatorii şi restituirii în natură pentru parcela din C.F. Negreşti Oaş, respectiv C.F. Negreşti Oaş. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că problema calităţii procesuale a reclamanţilor a fost soluţionată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 7786 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti. Potrivit acestei decizii, terenul în suprafaţă de 891 mp din C.F. Negreşti Oaş transcris în C.F. Negreşti Oaş a fost dobândit de G.M. care l-a transmis pe cale succesorală verilor săi primari C.M. şi C.I., partea lui C.M. (decedat fără descendenţi) fiind culeasă de fratele său I., iar reclamanţii fiind moştenitorii acestuia din urmă (soţie supravieţuitoare şi descendenţi).
Faţă de conţinutul acestei decizii care a intrat în puterea de lucru judecat, reluarea discuţiilor legate de calitatea procesuală activă a reclamanţilor s-a apreciat ca fiind imposibilă.
Totodată, din felul în care instanţa supremă a reţinut respectiva calitate procesuală a reieşit că reclamanta - soţie supravieţuitoare a lui C.I. - este îndreptăţită la măsuri reparatorii în calitate de moştenitoare a soţului ei, afirmaţia că ea vine în reprezentare la moştenire fiind tehnic inexactă în conţinutul sentinţei atacate.
S-a constatat însă, ca fiind reală afirmaţia că parcela este în prezent proprietatea tabulară a oraşului Negreşti Oaş, după cum rezultă din extrasul C.F. Negreşti Oaş, dreptul apelantei fiind înscris în mod expres doar asupra edificatelor.
S-a concluzionat că, în aceste condiţii, după cum corect a evidenţiat Cooperativa de Consum Independenţa Autonomcoop Negreşti Oaş acţiunea trebuie admisă şi în contradictoriu cu Primarul oraşului Negreşti Oaş deoarece terenul nu se regăseşte în patrimoniul persoanei juridice apelante cel puţin faţă de înscrierile de carte funciară.
În consecinţă, obligaţia a rămas stabilită atât în sarcina apelantei cât şi în sarcina Primarului oraşului Negreşti Oaş, urmând ca unitatea deţinătoare a imobilului să emită dispoziţia de restituire în natură şi respectiv de acordare a despăgubirilor în favoarea reclamanţilor intimaţi.
Decizia a fost atacată cu recurs de către Oraşul Negreşti Oaş prin Primar şi de Cooperativa de Consum Independenţa Autonomcoop.
1. Recurentul Oraşul Negreşti prin Primar a susţinut nelegalitatea deciziei întrucât, faţă de dispoz. art. 21 din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare este Cooperativa de consum şi ca atare, numai aceasta putea fi obligată la emiterea deciziei conţinând propuneri de măsuri reparatorii.
Faţă de textul de lege menţionat, obligarea primarului la emiterea dispoziţiei nu are fundament.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2) Cooperativa de Consum a formulat critici sub următoarele aspecte:
- Considerentele deciziei contrazic dispozitivul acesteia, fiind incident art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care în dispozitiv se arată că se admite apelul cooperativei pârâte, dar în fapt nu se admite nimic.
- Instanţa a schimbat natura şi înţelesul actelor de la dosar, interpretând greşit actele de stare civilă, arborele genealogic, extrasele C.F. deduse judecăţii.
- Instanţa a refuzat să se pronunţe asupra problemelor de drept dispuse a se avea în vedere la rejudecare prin Decizia nr. 11/2006 a Curţii de Apel Oradea, considerând eronat că problema calităţii procesuale active ar fi fost tranşată prin decizia pronunţată în recurs.
De fapt, respingând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție a păstrat în tot Decizia nr. 11/2006 a Curţii de apel care stabilea irevocabil să se verifice calitatea de moştenitori a reclamanţilor după L.I.
Or, din lipsa calităţii de moştenitor a notificatoarei rezultă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, precum şi faptul că, în afară de K.E., niciunul dintre ceilalţi reclamanţi nu a formulat notificare.
În drept, au fost indicate dispoz. art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ.
Examinând criticile deduse judecăţii prin intermediul celor două recursuri, Înalta Curte constată următoarele:
1) Recursul declarat de Oraşul Negreşti prin Primar este nefondat, aprecierea asupra calităţii acesteia de entitate deţinătoare realizându-se corect, în raport de menţiunile existente în cartea funciară.
Astfel, potrivit extrasului C.F. Negreşti Oaş, terenul cu nr. cadastral al parcelei apare ca fiind proprietatea Statului Român, ca bun abandonat.
Cum este vorba de domeniul de interes local al statului, rezultă că unitatea administrativ-teritorială este deţinătorul bunului, astfel încât instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, atunci când a apreciat că şi primarului îi revine obligaţia emiterii dispoziţiei la notificarea reclamanţilor în ce priveşte terenul.
2. Criticile formulate prin recursul pârâtei Cooperativa de Consum au de asemenea caracter nefondat, faţă de următoarele considerente:
- Nu poate fi primită susţinerea recurentei potrivit căreia ar exista contradicţie între considerente şi dispozitiv (ceea ce ar fi de natură, dacă s-ar verifica susţinerea, să atragă nulitatea hotărârii pe temeiul art. 304 pct. 5, iar nu incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aşa cum se indică).
Faptul că instanţa a admis apelul pârâtei nu vine în contradicţie cu motivarea soluţiei şi nu reprezintă, cum afirmă recurenta, o negare a soluţiei prin aceea că „deşi a admis calea de atac, de fapt instanţa nu a acordat nimic apelantei”.
În realitate, soluţia de admitere a fost determinată de constatarea calităţii de proprietar şi de titular al dreptului de dispoziţie în favoarea unităţii administrativ - teritoriale.
Rezultă că, urmare a admiterii căii de atac nu a avut loc a înrăutăţire a situaţiei părţii, câtă vreme s-a constatat că terenul nu se regăseşte în patrimoniul persoanei juridice apelante, faţă de înscrierile în cartea funciară.
Aşadar, în calitate de proprietar şi de titular al dreptului de dispoziţie urmează că emitentul actului să fie primarul în reprezentarea unităţii administrativ - teritoriale.
Obligaţia a fost păstrată şi în sarcina pârâtei Cooperativa de consum, în măsura deţinerii în fapt a imobilului, având în vedere că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001 imobilele sunt supuse restituirii indiferent în posesia cui se află în prezent.
- Susţinerea potrivit căreia instanţa ar fi schimbat natura şi înţelesul actelor de la dosar nu se poate circumscrie motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. (care vizează denaturarea înţelesului clar, neîndoielnic al clauzelor actului juridic în accepţiunea acestuia de negotium iuris).
În realitate, prin modalitatea de formulare a criticii, recurenta tinde la reevaluarea mijloacelor de probă administrate de instanţele fondului, ceea ce este însă inadmisibil în raport de structura şi rolul recursului, în cadrul căruia pot fi supuse cenzurii doar aspectele de legalitate, nu şi cele de fapt ale judecăţii.
- Este de asemenea nefondată critica vizând modalitatea în care a fost rezolvată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Contrar susţinerii recurentei, aceasta a reprezentat o problemă de drept căreia i s-a dat dezlegare prin decizia de casare.
Astfel, deşi prin Decizia nr. 7786 din 3 octombrie 2006 a Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea recursului a fost validată într-adevăr, decizia din apel, (de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare), în acelaşi timp, prin considerentele hotărârii instanţei supreme a fost lămurită chestiunea calităţii procesuale active. De aceea, păstrarea soluţiei de desfiinţare a vizat retrimiterea cauzei pentru judecarea fondului, fiind depăşit impedimentul procedural legat de lipsa legitimării procesuale a reclamanţilor.
În acest sens, se constată că prin decizia de casare s-a dat răspuns criticilor din recurs ale aceleiaşi părţi (Cooperativa de Consum), care au vizat aceleaşi aspecte, legate de nedovedirea de către reclamanţi a calităţii de moştenitori de pe urma proprietarului de carte funciară, L.I.
Or, câtă vreme prin hotărâre irevocabilă s-a dat dezlegare acestei chestiuni, instanţa apreciind că s-a demonstrat (ca urmare a transmisiunilor succesorale succesive, inclusiv raportat la L.I.) legătura de moştenire existentă între reclamanţi şi proprietarii tabulari, rezultă că un asemenea aspect a intrat în autoritate de lucru judecat.
Ca atare, problema legitimării procesuale a reclamanţilor nu mai poate fi supusă reevaluării jurisdicţionale, instanţa conformându-se astfel dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. („în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului).
În consecinţă, faţă de considerentele arătate, criticile recurentei - pârâte au fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Oraşul Negreşti Oaş prin Primar şi Cooperativa de Consum Independenţa Autonomcoop Negreşti Oaş împotriva Deciziei nr. 95/ A din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1583/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
