ICCJ. Decizia nr. 1934/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1934/2010
Dosar nr. 3361/117/2008
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 472 din 19 septembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 117/2008 al Tribunalului Cluj, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Cluj - Napoca prin Primarul Municipiului Cluj - Napoca; a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii V.A., V.K., D.I., M.I., B.B.C., B.V., şi B.D., împotriva pârâtului Municipiul Cluj - Napoca prin Primarul municipiului Cluj - Napoca şi, în consecinţă, a fost constatată nulitatea absolută a dispoziţiei de restituire din 20 iunie 2008, emisă de Primarul municipiului Cluj; pârâtul a fost obligat să achite reclamantei V.A. suma de 1 000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, tribunalul a reţinut, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Cluj - Napoca, faptul că potrivit art. 21 alin. (1) si (2) din Legea nr. 215/2001 unităţile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Unităţile administrativ - teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. în justiţie, unităţile administrativ - teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.
Pe de altă parte, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a Primarului general al municipiului Bucureşti ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean.
Astfel, instanţa a considerat că Municipiul Cluj - Napoca, persoană juridică de drept public are calitate procesuală pasivă în speţa de faţă, chiar dacă dispoziţia a fost emisă de Primarul municipiului Cluj - Napoca, întrucât dispoziţia atacată priveşte imobile care au fost deţinute de unitatea administrativ teritorială şi au aparţinut domeniului privat al Municipiului Cluj - Napoca.
În consecinţă, instanţa a considerat neîntemeiată excepţia invocată de pârât şi a respins-o ca atare.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin dispoziţia din 14 martie 2002, a Primarului municipiului Cluj - Napoca, s-a respins cererea reclamanţilor V.A., V.K., D.I., M.I., B.M., B.C., B.V. şi I.D., pentru restituirea în natură a imobilului situat în Cluj - Napoca, înscris iniţial în C.F. transcris în C.F., urmând să se acorde masuri reparatorii prin echivalent de către instituţiile abilitate.
Prin sentinţa civilă nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj, s-a admis acţiunea reclamanţilor, s-a dispus anularea parţiala a dispoziţiei menţionate şi s-a dispus restituirea în natură a cotei părţi din apartamentele înscrise în C.F., precum şi a cotei părţi din terenul aferent, cu obligaţia returnării sumei de 259.624.693 lei actualizată cu rata indicelui de inflaţie la momentul plăţii.
De asemenea, s-a dispus întabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanţilor, cu titlu de lege.
Prin Decizia civilă nr. 109/2006 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanţi, sentinţa civilă nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj fiind schimbată în parte, în sensul ca a fost înlăturată dispoziţia de obligare a reclamanţilor la returnarea sumei de 259.624.693 lei, reactualizată cu rata indicelui de inflaţie.
Prin Decizia nr. 4601/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, au fost respinse recursurile declarate de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi de intervenienta accesorie SC T.C. SRL împotriva Deciziei civile nr. 109/2006 a Curţii de Apel Cluj.
Prin încheierea C.F. din 15 februarie 2008 s-a înscris în C.F. Cluj dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra cotei părţi din apartamentele descrise mai sus.
Prin dispoziţia din 20 iunie 2008 a Primarului municipiului Cluj - Napoca, având in vedere sentinţa civilă nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj şi Decizia civilă nr. 109/A/2006 a Curţii de Apel Cluj, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a cotei părţi din apartamentele şi din terenul aferent, înscrise în C.F., cu obligaţia reclamanţilor de a menţine afectaţiunea apartamentelor, pentru o perioada de până la 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, instanţa a constatat că prin hotărârile judecătoreşti menţionate s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a cotei părţi din imobilele în litigiu, precum şi întabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor iar în baza acestor hotărâri reclamanţii şi-au înscris în C.F. dreptului de proprietate.
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară însă, în cauză, la data emiterii dispoziţiei din 2008, notificarea reclamanţilor pentru restituirea în natură era soluţionată irevocabil prin hotărâre judecătorească iar reclamanţii erau deja înscrişi în C.F., în calitate de proprietari ai imobilului în litigiu. Totodată, este de observat că instanţele judecătoreşti nu au dispus emiterea de către Primarul municipiului Cluj - Napoca a unei noi dispoziţii de restituire în natură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul Municipiul Cluj - Napoca iar prin Decizia civilă nr. 11 din 16 ianuarie 2009 a Curţii Cluj s-a respins ca nefondat apelul petentului, reţinându-se următoarele considerente.
Prin dispoziţia din 14 martie 2002, emisă de Primarul municipiului Cluj - Napoca, notificarea a fost respinsă, apreciindu-se că reclamanţii sunt îndreptăţiţi numai la măsuri reparatorii în echivalent şi nu la restituire în natură.
Actul evocat mai sus a făcut obiectul controlului judiciar, prin sentinţa civilă nr. 1284 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj (Dosar nr. 4882/2002), dispunându-se restituirea în natură a cotei parte din apartamentele imobilului naţionalizat, precum şi a cotei parte din terenul aferent, sub condiţia restituirii sumei de 259.624.693 lei, actualizată cu indicele inflaţiei, reprezentând despăgubirea primită de reclamanţi în condiţiile Legii nr. 112/1995. Totodată, instanţa a dispus întabularea dreptului de proprietate recunoscut reclamanţilor, cu tidu de lege (f. 15 dosar Tribunal).
Prin Decizia civilă nr. 109/ A din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj (Dosar nr. 17438/2005), consecutiv admiterii apelului declarat de reclamanţi, sentinţa civilă nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj a fost schimbată în parte, în sensul înlăturării obligaţiei de returnare a sumei de 259.624.693 lei, reactualizată cu rata indicelui de inflaţie, instanţa stabilind că nu se verifică, în cauză, cerinţele art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată (f. 18 dosar Tribunal).
Hotărârea Curţii de Apel Cluj a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 4601 din 06 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Dosar nr. 17438/33/2005), care a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârât şi de intervenientul accesoriu, SC T.C. SRL (f. 22 dosar Tribunal).
În baza sentinţei civile nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj, irevocabilă, la data de 15 februarie 2008, a fost înscris dreptul de proprietate al reclamanţilor, în C.F. colectivă Cluj,asupra parcelei şi în cărţile funciare individuale aferente apartamentelor imobilului (f. 7 - 11 dosar Tribunal).
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a constatat nulitatea dispoziţiei de restituire din 20 iunie 2008 a Primarului municipiului Cluj - Napoca, existând la data emiterii ei o hotărâre judecătorească irevocabilă care a dispus restituirea, în mod direct, şi a reprezentat titlul de intabulare pentru reclamanţi, în privinţa imobilului în litigiu.
Cu referire la calitatea procesuală pasivă a unităţii administrativ - teritoriale în astfel de litigii, corect prima instanţă a statuat că sunt legitimaţi procesual, în calitate de pârâţi, atât municipiul Cluj - Napoca, cât şi Primarul, primul în calitate de entitate deţinătoare a imobilului şi obligată la restituire, iar cel de-al doilea în calitate de organ de conducere abilitat expres de lege să dispună restituirea, emitent al dispoziţiei atacate (art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul Cluj prin Primar solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte.
Astfel recurentul susţine că în cauză este incidenţa lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Cluj, faţă de petitele acţiunii şi potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Recurenta face trimitere la dispoziţia din 14 martie 2002 anulată prin sentinţa civilă nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj şi modificată prin Decizia civilă nr. 109/2006 a Curţii de Apel Cluj - Dosar civil nr. 17438/2005 însă susţine că dispoziţia din 20 iunie 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj este conformă dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Recurentul susţine astfel că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, cu atât mai mult cu cât în mod greşit s-a dispus şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Faţă de dispoziţiile sentinţei civile nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj, Deciziei civile nr. 106/2006 a Curţii de Apel Cluj şi menţinute prin Decizia irevocabilă nr. 4601/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, instanţa de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare a legii raportat şi la respectarea principiului autorităţii de lucru judecat potrivit art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ.
Astfel în condiţiile existenţei hotărârilor judecătoreşti sus menţionate din care rezultă fără posibilitate de echivoc că s-a dispus în favoarea reclamantului restituirea în natură a cotei părţi de 1/2 din apartamentele înscrise în C.F., precum şi a cotei de 1/2 din terenul aferent, sunt într-adevăr incidente dispoziţiile legale ce reglementează instituţia autorităţii de lucru judecat.
Or, faţă de autoritatea de lucru judecată, incidenţă în cauză nu mai putea fi emisă o altă dispoziţie prin care s-a dispus încă o dată asupra aceleiaşi notificări.
Din perspectiva celor expuse, susţinerile recurentului sunt nefondate, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu este întemeiată nici critica legată de obligarea la plata cheltuielilor de judecată, faţă de culpa procesuală a pârâtului.
Art. 274 C. proc. civ. stabileşte principiul că partea care pierde procesul este obligată la cererea părţii câştigătoare să suporte cheltuielile de judecată.
Astfel fiind incidente dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. privind culpa procesuală a pârâtului, este nefondată şi critica recurentei cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Cluj - Napoca prin Primar, împotriva Deciziei nr. 12/ A din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1964/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1930/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
