ICCJ. Decizia nr. 2000/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2000/2010
Dosar nr. 5596/117/2006
Şedinţa publică de la 24 martie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 295 din 29 mai 2008 Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.V.N. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, şi în consecinţă, s-a dispus anularea dispoziţiei de respingere a notificării din 11 mai 2006 emisă de pârât.
S-a stabilit în favoarea reclamantului C.V.N. dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul situat din punct de vedere administrativ în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, înscris iniţial în C.F. Cluj, după cum urmează:
S-a restituit în natură, în favoarea reclamantului imobilul teren identificat în C.F. Cluj, - în suprafaţă de 50 mp, - în suprafaţă de 596,06 mp precum şi apartamentele identificate în C.F. Cluj-Napoca, şi cu părţile comune indivize aferente înscrise în C.F. Cluj-Napoca.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, astfel dobândit, cu titlu de lege, asupra imobilului teren identificat în C.F. Cluj, conform tabelului de mişcare parcelară anexă la completarea la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert T.M. care face parte integrantă din sentinţă şi asupra apartamentelor identificate în C.F. Cluj-Napoca, şi cu părţile comune indivize aferente înscrise în C.F. Cluj-Napoca.
S-a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri în sumă totală de 4.417.970 euro, ce vor fi achitate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru partea din imobilul mai sus identificat, ce nu poate fi restituită în natură.
S-a respins cererea reclamantului privind acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele tipografice preluate în proprietatea Statului Român.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia din 11 mai 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, ca răspuns la notificarea înregistrată de petent la 07 februarie 2002, a fost respinsă cererea reclamantului privind acordarea de măsuri reparatorii, sub forma restituirii în natură sau prin despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat din punct de vedere administrativ în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, înscris iniţial în C.F. Cluj, şi pentru utilajele tipografice preluate în proprietatea Statului Român, motivat de reclamantul nu a făcut dovada calităţii de moştenitor după proprietarul tipografiei H.T.
Imobilul înscris iniţial în C.F. Cluj, constând în construcţii şi teren în suprafaţă de 1.376 stj. (4.953 mp) a constituit proprietatea tabulară a firmei Cartea Românească din Bucureşti, având destinaţia de tipografie asupra căreia proprietar era H.T., conform actelor depuse la dosar şi a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 150/1948, fiind intabulat în favoarea Editurii Partidului Muncitoresc (conform încheierii de C.F. din 28 iulie 1948). Totodată au fost preluate de Statul Român şi utilajele tipografice existente.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent, persoanele fizice asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Prin prisma aplicării acestor dispoziţii legale coroborat cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) din acelaşi act normativ, s-a constatat că moştenitorii defunctului H.T. beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte pe reclamant prin actele depuse la dosar, acesta a făcut dovada calităţii sale de succesor în drepturi după defunctul H.T., calitate care se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun.
Astfel H.T. a decedat la data de 19 iunie 1976, fiind moştenit de H.E. în calitate de soţie supravieţuitoare, aceasta fiind unica moştenitoare în lipsa altor succesibili cu vocaţie concretă la moştenire, masa succesorală rămasă după aceasta transmiţându-se ulterior în favoarea antecesorului reclamantului, C.C. (potrivit certificatului de moştenitor din 05 iulie 1986 eliberat de fostul notariat de Stat Judeţean Dâmboviţa) şi de la acesta din urmă, în favoarea reclamantului potrivit certificatului de moştenitor din 27 iunie 1990 eliberat de fostul Notariat de Stat local al Sectorului 4 Bucureşti.
Coroborând această stare de fapt cu prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora succesibilii sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, s-a constatat că reclamantul dovedeşte calitatea sa de succesor după defunctul H.T. şi implicit, de persoană îndreptăţită la a beneficia de măsurile reparatorii instituite prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Imobilul înscris iniţial în C.F. Cluj, a suferit în timp mai multe dezmembrări astfel cum rezultă din situaţia prezentată în coala evolutivă de carte funciară şi care a fost evidenţiată şi prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert T.M.
Astfel nr. top a fost dezmembrat în trei noi imobile având suprafaţa de 2.796 mp transcris în C.F. Cluj-Napoca, proprietar actual fiind E., cu suprafaţa de 50 mp proprietatea tabulară a Statului Român în administrarea Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.
Imobilul identificat a suferit la rândul său dezmembrări, situaţia juridică actuală prezentându-se astfel: suprafaţa de 307,06 mp spaţiu cu altă destinaţie transcris în C.F. Cluj-Napoca, cu suprafaţa de 412,89 mp şi clădire cu 6 apartamente transcris în C.F. Cluj-Napoca cu suprafaţa de 596,06 mp rămas în proprietatea Statului Român în administrarea Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, cu suprafaţa de 463,44 mp transcris în C.F. Cluj-Napoca în favoarea lui C.E., cu suprafaţa de 318,25 mp transcris în C.F. folosit ca şi alee de acces, fiind grevat de o servitute de trecere în favoarea imobilului.
Potrivit concluziilor aceluiaşi raport de expertiză construcţiile existente iniţial pe terenul au fost demolate, în prezent pe teren edificându-se un bloc de locuinţe.
S-a constatat că din întregul imobil ce a aparţinut antecesorului reclamantului identificat iniţial, reclamantul poate beneficia de măsura restituirii în natură pentru următoarele imobile: teren identificat în C.F. Cluj, (în suprafaţă de 50 mp) și (în suprafaţă de 596,06 mp) precum şi apartamentele identificate în C.F. Cluj-Napoca, cu părţile comune indivize aferente înscrise în C.F. Cluj-Napoca.
Pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură s-a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la acordarea măsurilor reparatori prin echivalent potrivit valorii actuale de circulaţie care se ridică la suma de 4.417.970 euro, ce vor fi achitate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte utilajele tipografice care au fost preluate odată cu imobilul s-a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care condiţionează acordarea de măsuri reparatorii de existenţa din punct de vedere fizic, actuală, a unor astfel de utilaje.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada existenţei materiale în prezent a respectivelor utilaje, s-a concluzionat că reclamantul nu este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri.
1) Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul mun. Cluj Napoca care a susţinut că tribunalul a aplicat în mod greşit prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece potrivit înscrierilor de carte funciară, proprietarul iniţial al imobilului era Cartea Românească, societate din Bucureşti, de la care imobilul a trecut în proprietatea Editurii Partidul Muncitoresc Român, fiind preluat la Statul Român de la această persoană juridică.
Sunt incidente în cauză prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, astfel încât instanţa de fond a stabilit în mod greşit că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită.
Chiar dacă s-ar fi îndeplinit cerinţa imperativă prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, în asemenea cazuri persoanele îndreptăţite pot obţine doar despăgubiri, conform art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ.
De asemenea, prima instanţă în mod greşit a stabilit cuantumul despăgubirilor şi a aplicat în mod eronat Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 a Inaltei Curții de Casație și Justiție.
2) Împotriva aceleiaşi sentinţe, a declarat apel şi reclamantul C.V.N., solicitând restituirea în natură şi a apartamentelor înscrise în C.F. Cluj, cu modificarea corelativă a despăgubirilor acordate, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D., cu cheltuieli de judecată.
În privinţa restituirii în natură a apartamentelor din imobilul în litigiu, s-a arătat că din C.F. Cluj rezultă că aceste apartamente sunt libere şi se află în proprietatea Statului Român şi în administrarea Consiliului Local al mun. Cluj Napoca, astfel încât este posibilă restituirea în natură a acestor apartamente.
3) C.C.S.D. a declarat apel împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, solicitând schimbarea în parte a sentinţei în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului.
În motivarea apelului s-a arătat că tribunalul a încălcat dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora evaluarea pretenţiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, este atributul evaluatorilor autorizaţi, desemnaţi de către C.C.S.D.
Prin Decizia civilă nr. 291 din 10 noiembrie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de C.V.N. şi apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus restituirea în natură şi a apartamentelor, situate în Cluj-Napoca, înscrise în C.F. Cluj.
A fost înlăturată dispoziţia din sentinţă referitoare la cuantumul despăgubirilor.
A fost menţinut restul dispoziţiilor din sentinţă.
A fost respins apelul declarat de C.C.S.D.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu (alcătuit din 4 construcţii şi teren în suprafaţă de 1.376 stj.p) a aparţinut proprietarei Cartea Românească, fiind intabulat ca atare în cartea funciară.
Imobilul a fost preluat abuziv de către stat, fiind intabulat în favoarea Editurii Partidului Muncitoresc Român (în anul 1948) şi ulterior, în 1964, în favoarea Statului Român şi în administrarea operativă a Sfatului popular Cluj (urmare a aplicării art. 3 din Decr. nr. 326/1949).
După preluarea bunului de către stat, acesta a fost dezmembrat în mai multe parcele (teren şi apartamente).
S-a constatat, potrivit probelor administrate, că firma H.T., cu emblema Cartea Românească a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului în anul 1937, având ca obiect tipografie şi ca asociat pe H.T.; că, ulterior în 1949, H.T., G.I. şi S.I. au indicat, potrivit adresei transmise Centralei Industriale a Artelor Grafice Bucureşti, faptul că tipografia le-a fost preluată.
A constatat instanţa că reclamantul îşi justifică legitimarea în cauză, respectiv, calitatea de persoană îndreptăţită, în sensul art. 4 alin. (2), cu referire la art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001, ca moştenitor (urmare a transmisiunilor succesive ale moştenirii de la H.T. la soţia supravieţuitoare H.E., de la aceasta la C.C., autorul reclamantului) al persoanei asociate la firma Cartea Românească.
Critica pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca referitoare la faptul că reclamantul ar avea doar un drept la despăgubiri în condiţiile legii speciale a fost înlăturată raportat la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi la regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.
A fost găsită însă justificată critica vizând modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor faţă de dispoz. art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi de împrejurarea că evaluarea este atributul evaluatorilor autorizaţi desemnaţi de Comisia Centrală, într-o fază ulterioară parcurgerii procedurii reglementate de Titlul menţionat.
Pentru aceste considerente şi având în vedere totodată, obiectul procesului reprezentat de contestaţie împotriva dispoziţiei primarului s-a apreciat şi asupra lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale şi, pe cale de consecinţă, asupra caracterului întemeiat al apelului declarat de această instituţie.
Apelul declarat de reclamant a fost găsit întemeiat în partea referitoare la solicitarea acestuia de restituire în natură a apartamentelor din imobilul situat în Cluj-Napoca.
Aceasta, întrucât potrivit extrasului C.F. Cluj-Napoca din 30 octombrie 2007 a rezultat că cele două apartamente sunt în proprietatea Statului Român şi în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, nefiind înstrăinate unor terţe persoane (câtă vreme pârâtul nu a făcut dovada în acest sens) şi deci, fiind susceptibile de restituire în natură.
Decizia a fost atacată cu recurs de către Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Motivele de nelegalitate invocate au privit următoarele aspecte:
- În speţă, s-a făcut în mod greşit aplicarea dispoz. art. 4 alin. (3) şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, atâta timp cât, potrivit înscrierilor de carte funciară, proprietar al imobilului era „Cartea Românească” din Bucureşti, fiind incidente astfel, dispoz. art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001, care se referă la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobile şi alte active în proprietate la data preluării lor.
- Pe de altă parte, reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la reparaţii în condiţiile legii speciale, având în vedere că, din înscrierile de carte funciară rezultă că preluarea bunului imobil s-a făcut de la Editura Partidul Muncitoresc şi nu de la Cartea Românească.
- Dispoziţia instanţei privind restituirea apartamentelor din imobilul în litigiu este greşită, în condiţiile în care aceste apartamente au fost înstrăinate prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Decretului-Lege nr. 61/1990 şi ale Legii nr. 85/1992. A fost pronunţată astfel, o hotărâre care nu poate fi pusă în executare, atâta timp cât apartamentele au făcut obiectul înstrăinării încă din anul 1999, contractele de vânzare - cumpărare nefiind anulate.
- De altfel, prin această modalitate de restituire în natură, în condiţiile în care partea însăşi a solicitat restituirea în natură a terenurilor aflate în posesia statului şi acordarea măsurilor prin echivalent conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a pronunţat o soluţie nelegală din perspectiva art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
S-a susţinut de către recurent, că este imperios necesară verificarea situaţiei juridice a imobilului în litigiu, în funcţie de care să se poată aprecia asupra corectei aplicării a legii.
În drept, au fost invocate alături de dispoz. art. 304 pct. 6 C. proc. civ. şi ale art. 304 pct. 9 şi 8 C. proc. civ.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri conform art. 305 C. proc. civ., depunându-se la dosar copii de pe contractele de vânzare - cumpărare şi de pe extrasele C.F. privitoare la apartamentele în litigiu.
De asemenea, au fost formulate cereri de intervenţie accesorie, în interesul alăturat recurentului, de către S.A., S.E., P.M., M.C.N., M.C.I., SC N.S. SRL, care au invocat calitatea de proprietari ai apartamentelor din imobilul litigios.
Cererea de intervenţie a fost primită şi admisă în principiu, în raport de dispoz. art. 49 şi urm. C. proc. civ., conform încheierii de şedinţă din 2 decembrie 2009.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte urmează să constate următoarele:
- Susţinerea recurentului potrivit căreia reclamantul nu ar fi făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită pe considerentul că din înscrierile de carte funciară rezultă că preluarea imobilului de către stat ar fi avut loc de la Editura Partidul Muncitoresc, iar nu de la Cartea Românească, este nefondată.
Aşa cum în mod corect au reţinut instanţele fondului, preluarea imobilului a fost abuzivă, în condiţiile în care acesta a trecut din proprietatea persoanei juridice Cartea Românească (intabulată ca atare, în cartea funciară) la Editura Partidului Muncitoresc, conform art. 5 şi 15 din Decretul nr. 150/1948.
Faptul că trecerea ulterioară în proprietatea statului şi în administrarea operativă a Sfatului popular al oraşului Cluj s-a realizat (în baza Decretului nr. 326/1949) de la Editura Partidul Muncitoresc nu înseamnă că aceasta ar fi fost proprietarul îndreptăţit la despăgubiri, câtă vreme temeiul preluării bunului de către aceasta a fost unul viciat, abuziv, fiind tocmai aspectul invocat de către reclamant în susţinerea pretenţiilor sale.
Aşadar, simpla intabulare a dreptului de proprietate pe numele respectivei edituri nu este de natură să o transforme pe aceasta în proprietar, pentru a se putea susţine că altul a fost proprietarul deposedat de bun şi ca atare, îndreptăţit la măsuri reparatorii.
- Tot astfel, este eronată susţinerea conform căreia instanţa ar fi depăşit limitele învestirii şi s-ar fi pronunţat asupra unor pretenţii neformulate prin acordarea de măsuri reparatorii şi pentru construcţii, în condiţiile în care acestea ar fi fost cerute doar pentru teren.
Aceasta întrucât, deducând judecăţii contestaţia împotriva dispoziţiei primarului, reclamantul a solicitat să-i fie restituite toate bunurile mobile şi imobile care au făcut obiectul notificării (iar acesta a vizat atât clădirile, cât şi terenul şi utilajele tipografice).
Faptul că în concluziile pe fond avocatul reclamantului a făcut referire la restituirea în natură a terenului nu poate avea semnificaţia unei renunţări la parte din pretenţiile deduse judecăţii câtă vreme pe de o parte, s-a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată iar pe de altă parte, avocatul nu avea oricum, mandat special pentru a putea exercita un asemenea act de dispoziţie (al renunţării).
- Sunt însă fondate criticile referitoare la soluţionarea cauzei fără a fi verificată şi stabilită corect situaţia juridică actuală a imobilului, în funcţie de care să se aprecieze asupra textelor de lege incidente.
Astfel, din înscrisurile noi depuse în faza recursului a rezultat că sunt încheiate contracte de vânzare - cumpărare pentru apartamentul, în favoarea intervenienţilor M.C.N. şi M.C.I., pentru apartamentele, cumpărătoare fiind intervenienta P.M. şi apartamentul, având ca proprietari cumpărători pe intervenienţii S.A. şi S.E.
Aceste operaţiuni de înstrăinare apar de asemenea, menţionate în cartea funciară, conform extraselor depuse la dosar în copii certificate.
În raport de aceste elemente, aprecierea instanţelor fondului în sensul că, în aplicarea art. 7 din Legea nr. 10/2001, se impune restituirea în natură a apartamentelor, întrucât acestea se află în continuare în proprietatea statului, este eronată şi ignoră situaţia juridică reală.
- De asemenea, în mod întemeiat recurentul a pretins că nu a fost lămurită la speţă chestiunea calităţii de unic asociat al persoanei juridice a autorului reclamantului sau, dimpotrivă, de asociat alături de alte persoane, în raport de care este atrasă incidenţa unor texte de lege diferite vizând natura măsurilor reparatorii.
Într-adevăr, acest aspect nu a preocupat instanţele fondului, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar ar rezulta că, alături de H.T., mai erau proprietari ai tipografiei Cartea Românească, şi numiţii C.I. şi S.I. (filele 38, 39 fond).
Or, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, măsurile reparatorii se stabilesc sub forma despăgubirilor în condiţiile legii speciale.
Aceeaşi reglementare se regăseşte în art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, conform căruia „măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, atunci când persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi activelor la data preluării acestora în mod abuziv”.
Or, instanţele fondului au analizat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului doar din perspectiva art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reţinând că s-a făcut dovada, ca urmare a transmisiunilor succesorale succesive, a calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului.
Referirea pe care instanţa de apel o face la dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 este una formală, fără verificarea ipotezei textului şi a corelării acestuia cu dispoziţiile art. 31 alin. (1), în condiţiile în care reţine doar că autorul reclamantului a fost asociat al persoanei juridice (fără să stabilească şi dacă a fost unic asociat sau, în prezenţa mai multor asociaţi, dacă aceştia erau membri ai aceleiaşi familii, având în vedere consecinţele juridice diferite pe planul măsurilor reparatorii, aşa cum rezultă şi din art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001).
În consecinţă, faţă de considerentele expuse anterior, se va constata că judecata cauzei a avut loc fără lămurirea elementelor de fapt determinante, ceea ce atrage, potrivit art. 314 C. proc. civ., casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
La reluarea judecăţii se va analiza şi stabili dacă autorul reclamantului era unicul asociat al tipografiei Cartea Românească sau dimpotrivă, dacă alături de acesta mai existau şi alte persoane asociate (în acest din urmă caz, cu distincţia rezultată din art. 18 lit. a), dacă persoanele asociate erau sau nu membri ai aceleiaşi familii).
În funcţie de rezultatul acestor verificări jurisdicţionale se va stabili şi natura măsurilor reparatorii cuvenite, corespunzător textelor de lege incidente.
De asemenea, tot pentru determinarea naturii măsurilor reparatorii, va fi lămurită situaţia juridică actuală a imobilului, ţinându-se seama şi de înscrisurile noi depuse în faza recursului (contracte de vânzare - cumpărare privind apartamentele), precum şi de orice alte elemente probatorii considerate necesare (de ex., în privinţa apartamentului nu a rezultat dacă acesta a făcut sau nu obiect al înstrăinării către terţe persoane).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 291/ A din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi de familie.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2003/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1964/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
