ICCJ. Decizia nr. 2081/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs

Decizii civile ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 2081/2010

Dosar nr. 11647/33/2004

Şedinţa publică din 25 martie 2010

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 4 februarie 1997 M.E.O. şi M.G., prin acţiune oblică modificată, au chemat în judecată pe D.P., D.S., C.E., E.C., G.F., P.D. şi P.C.C. şi G.N.L., precum şi pe G.P., decedat în cursul procesului şi succedat în drepturi de G.F.A., G.V. şi G.N.L., cerând: să se constate că pârâţii sunt coproprietarii construcţiei şi terenului, identificat cu p.t.nr. 10863/2/1 din C.F. 111645 A+1 Cluj, situat în Cluj-Napoca, să se constate că pârâţii D.P. şi D.S. au folosinţa apartamentului de la etajul II din imobilul menţionat, să se efectueze partajul imobilului , să se efectueze înscrierea drepturilor rezultate în cartea funciară, să se încuviinţeze executarea silită şi vânzarea prin licitaţie publică a construcţiilor şi notarea în C.F. a acesteia, pentru realizarea unei creanţe de 6522 mărci germane cu penalităţi de întârziere datorate în baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 23/1996, garantat prin ipoteca întabulată în C.F. nr. 111645 Cluj, sub nr. 1959/1997, să se constate că D.P. a dobândit prin schimb proprietatea apartamentului 4, înscris în C.F. 122672 Cluj, A+7, p.t.nr.10873/2/IV şi situat în Cluj-Napoca, referitor la care, dacă părţile din contract refuză încheierea actului autentic, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic; în temeiul art. 974 C. civ., să fie subrogaţi în drepturile debitorului lor D.P. asupra apartamentului nr. 4.

La termenul din 25 martie 1998 pârâtul D.P. a formulat o cerere în temeiul dispoziţiilor art. 64 C. proc. civ., arătând că titularul dreptului asupra apartamentului este SC P.I.C. SRL, urmând ca aceasta să fie citată în proces.

Printr-o altă acţiune, înregistrată la data de 16 februarie 1998 S.C.M. şi S.G.A. au chemat în judecată pe G.N.L., D.P. şi D.S., cerând să se constate că în baza contractului de schimb încheiat la data de 1 mai 1996 între prima pârâtă şi secunda pârâtă, aceştia din urmă au dobândit în proprietate apartamentul înscris în C.F. 122672 Cluj-Napoca sub nr.top 10873/2/N situat în municipiul Cluj-Napoca, să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra apartamentului pe numele pârâţilor D.P. şi D.S., să se constate că reclamanţii au dobândit în proprietate apartamentul menţionat prin convenţie de vânzare-cumpărare, încheiată cu D.P. şi D.S. la 14 decembrie 1996, referitor la care să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic, să se dispună înscrierea în C.F. pe numele reclamanţilor a dreptului de proprietate asupra acestui apartament.

În şedinţa publică din 3 iunie 1998 Tribunalul Cluj a dispus în temeiul art. 164 C. proc. civ. conexarea acestor două pricini.

În fine, printr-o altă acţiune înregistrată la 10 februarie 1997 G.N.L. a chemat în judecată pe SC P.I.C. SRL pentru rezoluţiunea contractului de schimb din 1 mai 1996 privitor la apartamentul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. T. nr. 24.

Primul ciclu procesual s-a încheiat cu Decizia nr. 5219 din 16 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin care au fost admise recursurile declarate de reclamanţii M.E.O. şi M.G. precum şi de pârâţii G.N.L., G.V. şi G.F. împotriva deciziei nr. 88 din 3 mai 2000 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, care, împreună cu sentinţa nr. 175 din 12 mai 1999 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, au fost casate, cauza fiind trimisă la tribunal spre rejudecare. A fost respins ca inadmisibil recursul pârâtului D.P. în nume propriu şi ca reprezentant al SC P.I.C. SRL Cluj.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut în esenţă că instanţele nu au respectat limitele învestirii, au determinat greşit cadrul procesual sub aspectul părţilor, obiectului şi cauzei fiecăreia din cererile de chemare în judecată. Fără învestire, urmare conexării, s-au pronunţat asupra unei acţiuni retrase în baza art. 246 C. proc. civ. şi, prin omisiune, nu s-au pronunţat asupra capătului de cerere dedus judecăţii, prin modificarea acţiunii reclamanţilor M.E.O. şi M.G. şi nici asupra cererii de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul D.P. Fără dezbateri a fost părăsită cauza cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii M.E.O. şi M.G., prin înlăturarea nejustificată a art. 974 C. civ. şi extrapolarea temeiului juridic al pricinii pe tărâmul gajului general al creditorilor chirografari şi al stipulaţiei pentru altul. Aceste greşeli au generat dispoziţii contradictorii cu privire la apartamentul întabulat sub nr. 10873/2/IV din C.F. 122672 Cluj. Situaţia juridică a acestui bun nu putea fi determinată corect decât după soluţionarea chestiunii prejudiciale formând obiectul dosarului nr.7123/1999 al Tribunalului Cluj. Recursul pârâtului D.P. a fost respins, omisso medio, datorită neapelării sentinţei.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 86 din 30 ianuarie 2004 Tribunalul Cluj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D.P.

A respins acţiunea civilă formulată, precizată, completată şi extinsă, formulată de reclamanţii M.E.O. şi M.G., împotriva pârâţilor D.P. şi D.S., C.E. şi E.C., G.F.A. şi G.P., ultimul decedat pe parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de moştenitorii G.F.A., G.N.L. şi G.V., P.D., P.C.C., G.N.L., în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a pârâtului decedat G.P.

A fost respinsă cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul D.P.

A fost respinsă cererea reconvenţională formulată şi precizată de pârâţii D.P. şi D.S.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii S.C.M. şi S.G.A., din dosarul conexat nr. 1105/1998, formulată împotriva pârâţilor G.N.L., D.P. şi D.S.

S-a constatat că în baza contractului de schimb intervenit între pârâta G.N.L., şi pârâtul D.P., acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului înscris în C.F. nr. 122672 Cluj Napoca, nr. top 10873/2/IV, compus din 4 camere, hol, vestibul, bucătărie, WC, două sas-uri, 2 logii, 2 balcoane, cu suprafaţa de 124,59 mp, cu cota de 11,39% parte din părţile indivize comune înscrise în C.F. colectivă nr. 122671 Cluj Napoca.

A fost obligată pârâta G.N.L. să încheie cu pârâtul D.P. act apt pentru intabulare, în caz contrar hotărârea urmând să ţină loc de act apt pentru intabulare.

S-a dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al pârâţilor D.P. şi D.S. asupra acestui imobil, cu titlu de schimb.

S-a constatat că în baza contractului de vânzare cumpărare intervenit între pârâţii D.P. şi D.S. cu reclamanţii S.C.M. şi S.G.A., la data de 14 decembrie 1996, reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Cluj Napoca, mai sus individualizat.

Au fost obligaţi pârâţii D.P. şi D.S. să încheie cu reclamanţii S.C.M. şi S.G.A., act apt pentru intabulare, în caz contrar hotărârea urmând să ţină loc de act autentic.

S-a dispus intabularea în C.F. nr. 122672 Cluj, nr. top 10873/2/IV a dreptului de proprietate al reclamanţilor S.C.M. şi S.G.A. asupra acestui imobil, cu titlu de cumpărare ca bun comun.

Au fost obligaţi pârâţii D.P. şi D.S. să plătească reclamanţilor S.C.M. şi S.G.A. suma de 14.330.000. lei cheltuieli de judecată.

Acţiunile formulate şi conexate au fost înregistrate urmării casării pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 609/2002.

În cadrul soluţionării acţiunii, cu ocazia rejudecării cauzei, pârâtul D.P. a formulat cerere reconvenţională, solicitând rezoluţiunea contractului încheiat la data de 14 decembrie 1996 între acesta şi reclamanţii S.C.M. şi S.G.A., arătând în esenţă că acest contract s-a perfectat sub o condiţie suspensivă ce depindea de un eveniment viitor şi incert, iar din motive independente de voinţa părţilor, timpul fixat a expirat, iar evenimentul nu s-a produs, acesta nedobândind dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu şi nu poate transmite dreptul de proprietate în favoarea cumpărătorilor, iar în atare situaţie se impune rezoluţiunea contractului întemeiat pe dispoziţiile art. 1022 C. civ.

Ulterior, acelaşi pârât D.P. a formulat extindere şi precizare a acţiunii reconvenţionale, chemând în judecată pe pârâta G.N.L. şi solicitând instanţei a constata că în baza contractului de schimb încheiat la data de 1 mai 1996, acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4, situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. nr. 122671 şi 122672 a terenului cota parte de 11,39%, cu intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a acestuia, obligarea pârâtei G.N.L. la predarea bunurilor rămase în acest apartament, iar în subsidiar, obligarea acesteia la achitarea contravalorii lucrărilor executate, conform devizului de lucrări în sumă de 112.780.000 lei, echivalent în Euro la data plăţii, cu dobânzile bancare.

Analizând acţiunile formulate, cererea reconvenţională, precum şi cererea de arătare a titularului dreptului prin prisma actelor dosarului, a probelor administrate în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, instanţa a reţinut următoarele:

Între reclamanţii M.E.O., M.G., în calitate de împrumutător şi pârâţii D.P. şi D.S., în calitate de împrumutaţi s-a încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 23 din 20 august 1996, de notarul public D.A.P., prin care primii dădeau celor din urmă cu titlu de împrumut suma de 6522 mărci germane, stabilindu-se drept termen de restituire data de 17 octombrie 1996.

Din cuprinsul contractului de împrumut a rezultat faptul că, în cazul neîndeplinirii obligaţiei asumate, debitorii s-au obligat faţă de creditori, în vederea garantării creanţei cu înscrierea unei ipoteci în favoarea împrumutătorilor asupra imobilului teren proprietatea pârâţilor D.P. şi D.S.

La rândul său, pârâtul D.P., în calitate de reprezentant al „P.I.C." SRL a încheiat cu pârâta G.N.L. contractul de schimb din data de 1 mai 1996, prin care societatea comercială sus amintită se obliga să execute în favoarea beneficiarei G.N.L. lucrările de construcţii, compuse din forţa de muncă materiale proprii, la imobilul situat în Cluj-Napoca, urmând ca beneficiara pentru prestaţiile prevăzute în contract să transmită dreptul de proprietate pârâtului D.P. asupra unui apartament în suprafaţă de 156 mp, situat la etajul 3 al imobilului din Cluj Napoca, şi a terenului în cotă parte aferent acestui apartament, apoi, între aceleaşi părţi s-a încheiat Actul adiţional din data de 22 octombrie 1996 prin care s-a modificat termenul de finalizare a lucrării, până la data de 31 iulie 1996, restul clauzelor contractuale rămânând neschimbate.

La data de 7 octombrie 1996 pârâţii D.P. şi D.S. au încheiat cu reclamanţii S.C.M. şi S.G.A. un contract de vânzare-cumpărare, prin care se înstrăina cota de 1/4 parte din terenul situat în Cluj Napoca, str. E. nr. 43, Judeţul Cluj, în suprafaţă de 5 mp, înscris în C.F. nr. 111645 cu nr.top 10863/2/1. Cu acea ocazie între părţi s-a făcut o ofertă de vânzare şi a apartamentului situat în Cluj-Napoca str. T. nr. 24, apartament compus din 5 camere şi dependinţe, îi suprafaţă totală de 156 mp, care nu era înscris în C.F.

In aceste condiţii, în aceeaşi zi de 7 octombrie 1996, s-a încheiat şi un antecontract de vânzare cumpărare, având ca obiect acest imobil, făcându-se în acelaşi timp menţiunea că apartamentul la aceea dată nu era înscris în cartea funciară, urmând ca ulterior să se încheie actul autentic. La acea dată reclamanţii S.C.M. şi S.G.A., au achitat pârâtului D.P. în calitate de vânzător suma de 26.600 mărci germane. Întrucât din susţinerile pârâtului D.P. apartamentul în litigiu aparţinea SC „P.I.C." SRL, în urma unui contract de schimb încheiat cu pârâta G.N.L., fiind necesare unele lucrări de finisare ale imobilului în litigiu, apartamentul urmând să revină pârâtului D.P., ca persoană fizică s-a mai încheiat între reclamanţi şi pârâtul D.P. un act sub semnătură privată prin care aceştia împrumutau pârâtul cu suma de 11.900 mărci germane, menţionându-se astfel suma totală de 38.300 mărci germane, ca ulterior cu ocazia negocierii preţului final de vânzare a apartamentului să se stabilească preţul de 54.000 mărci germane, fapt pentru care s-a achitat şi diferenţa de către pârâţii S.C.M. şi S.G.A.

Ca atare, au fost analizate deopotrivă contractul de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat între reclamanţii M.E.O. şi M.G. şi pârâţii D.P. şi D.S., contractul de schimb şi actul adiţional la acesta încheiat între pârâta G.N.L. şi SC „P.I.C. SRL, prin reprezentantul său pârâtul D.P., şi de asemenea antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanţii S.C.M. şi S.G.A. şi pârâtul D.P.

Cât priveşte contractul de împrumut cu ipotecă constituită, acesta a fost înscris în foaia de sarcini din C.F. nr. 111645 Cluj, asupra cotei de 1/4 parte din proprietatea pârâţilor D.P. şi D.S. de sub B 6-7, drept de ipotecă înscris pentru suma de 6522 mărci germane.

Acest drept de ipotecă înscris în cartea funciară conferă reclamanţilor M.E.O. şi M.G. calitatea de creditori ipotecari

Ipoteca, ca drept real accesoriu, are ca obiect un bun imobil al debitorului sau chiar a unei terţe persoane, fără deposedare, ce conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faţă de ceilalţi creditori pentru preţul acestui bun.

Creditorii ipotecari, respectiv reclamanţii M.E.O. şi M.G.A., au avut deja garantată creanţa de 6.500 mărci germane, prin instituirea ipoteci convenţionale asupra imobilului teren înscris în C.F. nr. 111645 Cluj.

Acţiunea formulată, precizată şi extinsă de reclamanţii M.E.O. şi M.G. a fost considerată de instanţă o acţiune oblică, reglementată de dispoziţiile art. 974 C. civ., care a constituie un mijloc de conservare a patrimoniului, cât şi un mijloc preventiv de amânare împotriva pericolului insolvabilităţi debitorilor.

Cu ocazia formulări unei acţiunii oblice, creditorii exercită drepturile şi acţiunile debitorului lor care stă în pasivitate, în baza dreptului de gaj general asupra întregului patrimoniu al debitorului.

Cu toate acestea reclamanţii având deja garantat dreptul lor de creanţă, prin ipoteca convenţională înscrisă asupra imobilului mai sus arătat, având deci calitatea de creditori ipotecari cu drepturi specifice şi nu doar de simpli creditori chirografari , instanţa a apreciat că acţiunea reclamanţilor nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 974 C. civ., pentru formularea acţiunii oblice, aşa încât a fost respinsă acţiunea formulată, precizată şi completată de către reclamanţii M.E.O. şi M.G.

Prin contractul de schimb încheiat la data de 1 mai 1996, între pârâta G.N.L. şi SC „P.I.C." SRL, reprezentată prin asociat unic D.P. se stipulează expres la pct. 3, vizând obligaţiile părţilor în alin.2, că beneficiara G.N.L., pentru prestaţiile prevăzute în acest contract va transmite dreptul de proprietate în totalitate pârâtului D.P. al unui apartament cu o suprafaţă de 156 mp, situat la etaj 3 şi a terenului în cotă parte, beneficiara garantând că apartamentul ce face obiectul contractului se află în circuitul civil.

Interpretând această clauză contractuală, rezultă că voinţa reală a părţilor a fost aceea de a transfera pârâtului D.P. şi nu societăţii comerciale, al cărui reprezentant este acesta, dreptul de proprietatea asupra apartamentului, aşa cum acesta a fost individualizat în schimbul unei contraprestaţii, anume aceea de finalizare a lucrărilor de finisare la imobilul în litigiu.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din raportul de expertiza contabilă întocmit, în sensul că doar un procent de 5,40% aparţine SC „P.I.C." SRL, care a efectuat lucrări imobilul proprietatea pârâtei G.N.L., restul lucrărilor fiind realizate pe cheltuiala pârâtului D.P., în sensul celor arătate sunt răspunsurile la interogator ale pârâtului D.P.

Pentru aceste considerente, s-a respins ca nefondată cererea reconvenţională, precizată şi formulată de pârâţii D.P. şi D.S. în contradictoriu cu pârâta G.N.L., precum şi cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul D.P.

Referitor la antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanţii S.C.M. si S.G.A. cu pârâtul D.P., contract ce face obiectul acţiunii în prestaţie tabulară formulată pe calea acţiunii oblice instanţa a reţinut:

Pentru admisibilitatea acţiunii în prestaţie tabulară se cer a fi analizate următoarele condiţii: lucrul vândut trebuie să existe, să fie în circuitul civil şi să fie determinat sau determinabil.

In ceea ce priveşte imobilul în litigiu, acesta exista şi era individualizat la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din 7 octombrie 1996, întrucât în contract se arată numărul încăperilor, suprafaţa utilă şi de asemenea etajul la care se găsea. Bunul astfel individualizat nu se găsea în nici una din situaţiile prohibite de lege, în ceea ce priveşte înstrăinarea, nefiind sechestrat, ipotecat sau gajat. Preţul vânzării ca element esenţial de validitate a unui contract a fost stabilit în bani, respectiv 54.000 mărci germane şi achitat integral de reclamanţi. Acesta este un preţ serios reprezentând valoarea reală a bunului înstrăinat, fiind determinat astfel cum am arătat mai sus. Indiferent de obiectul convenţiei, cauza acesteia trebuie să îndeplinească la rândul său anumite condiţii prevăzute expres de lege, respectiv să existe, să fie reală, licită şi morală. Existând o prestaţie şi o contraprestaţie, respectiv bunul înstrăinat şi preţul acestuia fără putinţă de tăgadă, contractul are o cauza reală. Banii achitaţi cu titlu de preţ de către reclamanţi au rezultat aşa cum rezultă din actele dosarului, din vânzarea altui apartament, nefiind vorba de o fraudare a legii, aşa încât toate condiţiile intrinseci ale contractului de vânzare cumpărare fiind îndeplinite, acesta trebuie să îşi producă efectele specifice unui antecontract valabil încheiat şi să dea naştere la drepturi şi obligaţii caracteristice părţilor contractante.

La data încheierii contractului, respectiv 7 octombrie 1996, potrivit principiului consensualismului caracteristic contractelor bilaterale, proprietatea a fost transferată de la vânzător la cumpărător, în momentul realizării acordului de voinţă.

Instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, atâta timp cât pârâtul D.P. a devenit proprietar al imobilului în momentul efectuări lucrărilor de finisare la imobilul aparţinând pârâtei G.N.L.

Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 974 C. civ.,raportat la dispoziţiile art. 22-24 din Decretul-lege nr. 115/1938, instanţa a apreciat că acţiunea formulată de reclamanţii S.C.M. şi S.G.A. din dosar conexat nr. 1105/1998 este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D.P., aceasta a fost respinsă în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi probelor administrate în cauza, respectiv cu precădere contractul de vânzare cumpărare în care se menţionează numele vânzătorilor D.P. şi D.S., a rezultat că acesta este proprietarul imobilului şi drept urmare titularul dreptului având astfel calitate procesuală pasivă.

Pârâţii D.P. şi D.S., aflându-se în culpă procesuală în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., au fost obligaţi să plătească reclamanţilor S.C.M. şi S.G.A. suma de 14.330.000 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii M.O. şi M.E., precum şi pârâţii D.P. şi D.S. şi pârâţii G.V., G.F. şi G.N.L.

Reclamanţii au solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei civile nr. 86 din 30 ianuarie 2004 a Tribunalului Cluj, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea apelului au arătat că probele administrate în cursul judecăţii dovedesc susţinerile din acţiunea extinsă, precizată şi completată, astfel încât se impunea constatarea că debitorul reclamanţilor, D.P., prin contractul de schimb încheiat cu pârâta G.N.L. la data de 1 mai 1996, a dobândit proprietatea asupra apartamentului nr. 4, înscris în C.F. ind. nr. 122672 Cluj, nr.top 10873/2/IV, urmând a-1 obliga să încheie act autentic de înstrăinare, în caz de refuz, hotărârea urmând să ţină loc de act autentic.

Trebuia să se dispună intabularea dreptului de proprietate pentru apartament în favoarea pârâţilor D.P. şi S., cu titlu de drept cumpărare ca bun comun şi să se dispună intabularea în favoarea reclamanţilor a unui drept de ipotecă pentru garantarea sumei de 6522 mărci germane.

Admiterea acţiunii reclamanţilor S.V., cu ignorarea drepturilor anterior născute în favoarea reclamanţilor, respectiv a dreptului de ipotecă, este nelegală.

Reclamanţii S.V. au calitatea de creditori chirografari, creanţa lor nefiind însoţită de vreo garanţie reală sau personală, în timp ce reclamanţii apelanţi sunt creditori ipotecari, privilegiaţi, faţă de creditorii chirografari.

Pârâţii D.P. şi S. au solicitat prin apel schimbarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţii S.C.M. şi S.G.A. şi admiterea cererii reconvenţionale formulate de pârâţii apelanţi în contradictoriu cu reclamanţii S.V. şi pârâta G.N.L.

În motivare au arătat că, admiţând acţiunea reclamanţilor S.V., instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale privind interpretarea contractelor şi cele ale art. 1019 şi urm. C. civ.

În baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între apelanţi şi reclamanţii S.V., primii s-au obligat să vândă cumpărătorilor S.V. pentru preţul de 54.000 mărci germane apartamentul situat în Cluj-Napoca.

Întrucât la data încheierii acestui contract, 14 decembrie 1996, pârâţii nu deţineau dreptul de proprietate asupra apartamentului, vânzarea a fost încheiată sub condiţia rezolutorie a dobândirii acestui imobil în proprietatea promitenţilor vânzători, până la data de 30 mai 1997, în caz contrar, urmând a fi ţinuţi la restituirea preţului încasat.

Dobândirea dreptului de proprietate de către pârâţi era afectată de o condiţie mixtă, respectiv transmiterea dreptului de proprietate în favoarea acestora de către pârâta G.N.L., cu titlu de schimb.

Întrucât din culpa acestei pârâte, pârâţii apelanţi nu au dobândit dreptul de proprietate a operat condiţia rezolutorie privind contractul încheiat la data de 14 decembrie 1996 , pârâţii fiind ţinuţi numai la restituirea preţului de 54.000 mărci germane.

În acest sens, reclamanţii S.V. i-au şi notificat pe pârâţi la data de 16 septembrie 1997, solicitând restituirea sumei de 54.000 mărci germane.

Operând condiţia rezolutorie menţionată şi pactul comisoriu expres de gradul III, instanţa nu mai putea decât să constate rezoluţiunea contractului, neputând dispune executarea silită a obligaţiei, în condiţiile în care debitorii nu au avut nici o culpă în neexecutarea obligaţiei.

Respingând integral cererea reconvenţională, prima instanţă a respins şi petitul privind constatarea dobândirii de către pârâţii apelanţi, cu titlu de schimb, a dreptului de proprietate asupra apartamentului din Cluj-Napoca, str. T. nr. 24.

Această dispoziţie a instanţei vine în contradicţie cu cele statuate în considerentele hotărârii, prin care se reţine că pârâtul D.P. şi SC P.I.C. SRL şi-au îndeplinit obligaţiile ce le reveneau în baza contractului de schimb şi a actului adiţional încheiat cu pârâta G.N.L., astfel încât respingerea integrală a cererii reconvenţionale precizate apare ca nelegală şi contradictorie faţă de considerente.

Admiterea aceluiaşi petit din cuprinsul acţiunii reclamanţilor S.V.M. şi G.A. face ca unul şi acelaşi petit să fi fost admis şi respins totodată, în baza aceloraşi reţineri de fapt faţă de actele dosarului şi fără o motivare în drept.

Un ultim motiv de apel invocat vizează omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra tuturor petitelor din cererea reconvenţională, însă motivarea se referă numai la două dintre petite.

O soluţie corectă din punct de vedere legal şi conformă cu indicaţiile deciziei de casare impunea cu necesitate ca instanţa de fond să analizeze şi să se pronunţe punctual cu privire la toate aceste cereri, iar în ipoteza în care precizarea cererii reconvenţionale înregistrată la data de 16 ianuarie 2004, ar fi fost considerată tardivă, se impunea cel puţin analizarea petitului prin care pârâţii au solicitat obligarea pârâtei G.N.L. la plata sumei de 112.780.000 lei, cu titlu de contravaloare a lucrărilor efectuate.

Pârâţii G.N.L., G.F.A. şi G.V. au solicitat schimbarea în parte a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor S.C.M. şi G.A. şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, aceşti pârâţi au arătat următoarele că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Raportat la respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârâţii D., acţiunea reclamanţilor S.V. promovată împotriva acestor pârâţi nu era admisibilă, în sensul ca pârâţii D. nu puteau fi obligaţi faţă de reclamanţi să semneze un contract de vânzare-cumpărare autentic, având ca obiect un apartament asupra căruia nu li s-a stabilit nici un drept. Se mai arată că SC P.I.C. SRL era administrată de pârâtul D.P., care s-a obligat să execute lucrările de construcţii în baza contractului de schimb încheiat cu pârâta G.N.L., nu şi-a îndeplinit această obligaţie, aspect ce rezultă atât din expertiza efectuată în cauză, care a relevat că lucrările au fost efectuate doar în procent de 5%, cât şi din hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în dosar nr. 7123/1999 al Tribunalului Cluj, prin care pârâta G.N.L. a fost obligată să plătească reclamantei SC P.I.C. SRL suma de 780 dolari SUA, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de această societate la apartamentul proprietatea pârâtei G.N.L. În consecinţă, se impunea rezoluţiunea contractului de schimb.

Netemeinicia hotărârii vizează şi modalitatea de soluţionare a pretenţiilor reclamanţilor S.C.M. şi G.A.

Întrucât SC P.I.C. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată în baza contractului de schimb încheiat cu pârâta G.N.L. (constând în executarea unei lucrări în construcţii până la termenul de 30 septembrie 1995, prelungit prin actul adiţional la 31 mai 1996), pârâta G.N.L. nu putea transmite dreptul de proprietate.

Reclamanţii S.V. au încheiat cu pârâţii D. un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul înscris în C.F. 11645 Cluj, nr.top 10863/2/1, obligându-se ca în caz de neintabulare a apartamentului ce făcea obiectul contractului până la 30 mai 1997, vânzătorul D. să restituie suma primită de 54.000 mărci germane.

Apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii D. şi reclamanţii S.V. - nr.top 10863/2/1 - este distinct de cel ce urma să facă obiectul schimbului între pârâtul D.P. şi pârâta G.N.L. - nr.top 10873/2/IV.

Această confuzie între cele două imobile a fost avută în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia judecării recursului şi casării deciziei, cu trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului.

Tot Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus analizarea posibilităţii transferului dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu (nr.top 10873/2/IV), ca aparţinând pârâtei G.N.L. sau pârâtului D.P. numai prin stabilirea îndeplinirii sau neîndeplinirii obligaţiilor asumate de către societatea al cărei reprezentant este pârâtul D.P., faţă de pârâta G.N.L., adică pe baza unei expertize care să stabilească ce lucrări a efectuat societatea, reţinând că expertiza care s-a efectuat a relevat procentul de 5% din totalul lucrărilor asumate, însă nu a fost luată în considerare de instanţă.

Cererea de intabulare în C.F. a sentinţei civile nr. 175 din 12 mai 1999 a Tribunalului Cluj, formulată de reclamanţii S.V. a fost respinsă prin încheierea C.F. nr. 8573 din 8 iunie 2000 a Serviciului C.F. a Judecătoriei Cluj-Napoca, iar în urma exercitării căilor de atac împotriva acestei încheieri, aceasta a fost menţinută, prin Decizia civilă nr. 2752/2001 a Curţii de Apel Cluj.

Ulterior, prin încheierea C.F. nr. 16200 reclamanţii S.V. au reuşit să îşi intabuleze dreptul de proprietate în baza deciziei definitive şi executorii prin care s-a soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 175 din 12 mai 1999 a Tribunalului Cluj, în sensul respingerii apelului (Decizia civilă nr. 88 din 3 mai 2000 a Curţii de Apel Cluj).

Expertiza efectuată cu ocazia rejudecării fondului a relevat că apartamentele situate pe nr.top 10873/2 (ce face obiectul contractului de schimb încheiat între pârâta G.N.L. şi SC P.I.C. SRL) şi pe nr.top 10863/2/1 (ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii D. şi reclamanţii S.V.), sunt distincte.

Analizând apelurile declarate, curtea a reţinut următoarele:

1. în ce priveşte apelul declarat de reclamanţii M.E.O. şi M.G. s-a reţinut că între reclamanţii M. şi pârâţii D. s-a încheiat la data de 20 august 1996 contractul de împrumut autentificat sub nr. 23 la Biroul Notarului Public D.A.P., în baza căruia reclamanţii împrumutau pârâţilor suma de 6522 mărci germane, scadenţa restituirii fiind stabilită la 17 octombrie 1996.

În baza acestui contract de împrumut, în favoarea împrumutătorilor M.E.O. şi M.G. s-a înscris în foaia C a C.F. 111645 Cluj, asupra imobilului cu nr.top 10863/2/1 teren în suprafaţă de 200 mp situat în Cluj-Napoca, drept de ipotecă pentru suma de 6522 mărci germane.

Imobilul pentru care s-a înscris ipoteca ce garantează creanţa reclamanţilor a făcut ulterior, respectiv la data de 7 octombrie 1996 obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 89la Biroul Notarului Public O.M., încheiat între pârâţii D.P. şi S. (vânzători) şi reclamantul S.C.M. (cumpărător), act autentic în baza căruia primii au înstrăinat cota de 1/4 parte din terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 50 mp, înscris în C.F. 111645 Cluj. Dreptul de proprietate dobândit în baza acestui contract nu a fost intabulat în C.F., întrucât asupra imobilului exista o stare de coproprietate ce nu era sistată.

La data încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, dreptul de ipotecă al împrumutătorilor M. nu era evidenţiat în C.F., ipoteca în favoarea lor fiind intabulată ulterior în baza încheierii C.F. nr. 1959 din 31 ianuarie 1997.

Acest aspect însă, al intabulării dreptului de ipotecă asupra imobilului grevat ulterior înstrăinării acestuia de către debitor unei terţe persoane (în speţă reclamantul S.V.C.) nu impietează asupra calităţii de creditori ipotecari ai împrumutătorilor M., din următoarele considerente:

Pe de o parte, în sistemul de publicitate al cărţilor funciare în vigoare la data constituirii ipotecii (art. 64 şi urm. din Decretul-lege nr. 115/1938), acest drept real imobiliar se constituia numai din momentul înscrierii lui în foaia de sarcini a C.F.

Pe de altă parte, în acelaşi sistem de publicitate, dreptul de proprietate se dobândea numai prin intabularea sa în C.F., ceea ce în speţă nu a operat cu privire la înstrăinarea cotei de 1/4 parte din imobilul grevat de sarcină în favoarea reclamantului S.V.M.C., astfel încât ipoteca intabulată la 31 ianuarie 1997, ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare între pârâţii D. şi reclamantul S.V., însă anterior intabulării dreptului de proprietate al cumpărătorului în C.F., nu impietează asupra calităţii de creditori ipotecari ai împrumutătorilor M.

Aceştia au deja garantat dreptul lor de creanţă prin ipoteca ce le conferă atributul de urmărire a bunului, indiferent în stăpânirea cui s-ar afla acesta şi atributul de preferinţă.

Acţiunea promovată de reclamanţii M., având caracterul unei acţiuni oblice, reglementată de art. 974 C. civ., nu este admisibilă în raport de calitatea lor de creditori ipotecari, întrucât acest mijloc de exercitare a drepturilor şi acţiunilor debitorului pe calea acţiunii oblice este recunoscută creditorilor chirografari, în temeiul dreptului de gaj general al acestora, asupra patrimoniului datornicului.

Or, reclamanţii M. nu sunt simpli creditori chirografari, ci au calitatea de creditori ipotecari, având posibilitatea de a-şi exercita dreptul conferit pentru urmărirea imobilului grevat de dreptul de ipotecă, indiferent în stăpânirea cui s-ar afla.

Prima instanţă corect a reţinut că reclamanţii M. nu pot fi titularii unei acţiuni oblice, promovată în numele debitorului D.P., astfel încât apelul declarat de aceştia a fost respins ca nefondat.

2. In ce priveşte apelul declarat de pârâţii D.P. şi D.S., instanţa a reţinut că între pârâţii D.P. şi S. şi reclamanţii S.C.M. şi S.G.A., pe lângă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 89 din 7 octombrie 1996, încheiat la Biroul Notarului Public O.M. - având ca obiect cota de ¼ parte din imobilul înscris în C.F. 111645 Cluj, nr.top 10863/2/1, la care s-a făcut referire cu ocazia analizării apelului declarat de reclamanţii M. - la data de 14 decembrie 1996 s-a încheiat şi un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 24, etaj 3, compus din 5 camere, bucătărie, 2 băi, wc serviciu, în suprafaţă de 156 mp, neintabulat în C.F.

S-a prevăzut în cuprinsul acestui act că în caz de neintabulare a apartamentului pe numele cumpărătorilor până la 30 mai 1997, vânzătorii D. se obligă să restituie suma primită cu titlu de preţ - 54.000 mărci germane.

Această clauză inserată în cuprinsul contractului este apreciată în apel de promitenţii vânzători D., ca fiind una rezolutorie.

Analizând această clauză prin prisma disp. art. 1004 - 1019 C. civ., instanţa constată următoarele:

De condiţia intabulării cumpărătorilor depindea consolidarea înstrăinării, astfel încât din punct de vedere al efectelor aceasta este o condiţie suspensivă şi nu rezolutorie, cum susţin pârâţii D. în apel.De altfel, efectul suspensiv al condiţiei a fost invocat şi în cuprinsul cererii reconvenţionale formulată de pârâţii D. (f.34 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), lipsa de consecvenţă în calificarea caracterului condiţiei fiind nejustificată.

Din punctul de vedere al voinţei părţilor în realizarea evenimentului - intabularea cumpărătorilor - aceasta trebuie analizată din următoarea perspectivă: întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor S.V. depindea de intabularea prealabilă a vânzătorilor D. (adică a debitorilor obligaţiei de transfer a dreptului de proprietate), fiind, prin urmare, din acest punct de vedere, o condiţie pur potestativă.

Conform dispoziţiilor art. 1010 C. civ., obligaţia asumată sub condiţie suspensivă pur potestativă din partea debitorului este nulă, astfel încât această clauză inserată în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare nu este producătoare de efecte juridice.

Critica vizând soluţionarea paradoxală a cererii reconvenţionale formulată de pârâţii D. în sensul respingerii acesteia, coroborată cu soluţia de admitere a acţiunii reclamanţilor S.V. a fost găsită de instanţă ca nefondată.

Obiectul cererii reconvenţionale formulată de pârâţii D. cu ocazia rejudecării fondului cauzei, în urma casării dispuse prin Decizia civilă nr. 5219 din 16 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie (f.34 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), l-a constituit dispunerea rezoluţiunii contractului încheiat la 14 decembrie 1996 între pârâţii D. şi reclamanţii S.V., pe motiv că acest contract a fost încheiat sub condiţia suspensivă a intabulării dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorilor.

Prima instanţă corect a reţinut că în baza contractului de schimb intervenit între pârâta G.N.L. şi SC P.I.C. SRL, încheiat la 1 mai 1996, de fapt pârâtului D.P. i-a fost transferat prin schimb apartamentul din Cluj-Napoca, str. T. nr. 24 Cluj şi nu se impune rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între beneficiarul schimbului având calitatea de promitent vânzător în cadrul contractului a cărui rezoluţiune o solicită, acesta dobândind, în mod valabil, în baza contractului de schimb, dreptul de proprietate asupra apartamentului, fiind la rândul său apt de a înstrăina apartamentul obţinut prin schimb, astfel încât rezoluţiunea nu se impune.

Pe de altă parte, s-a reţinut că este corectă modalitatea de soluţionare a acţiunii reclamanţilor S.V., împotriva pârâţilor D., formulată pe calea executării silite atipice a antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat la 14 decembrie 1996, având ca obiect apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 24, în condiţiile în care s-a reţinut că acest antecontract este valabil încheiat, existenţa sa este dovedită în condiţiile dreptului comun, că promitentul vânzător D.P. refuză încheierea unui act autentic, că promitentul cumpărător şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului, că promitentul vânzător este proprietar al bunului vândut (în baza contractului de schimb încheiat cu pârâta G.N.L.), iar promitentul cumpărător nu este incapabil de a dobândi bunul.

Prin urmare, în mod corect s-a admis acţiunea reclamanţilor S.V. cu privire la obligarea pârâţilor D. să încheie act autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul apartament, hotărârea astfel pronunţată nefiind condiţionată de admiterea prealabilă a extinderii cererii reconvenţionale formulată de pârâţii D. (f.247 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), având ca obiect constatarea dobândirii de către aceştia a dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 24 şi intabularea dreptului lor de proprietate în C.F., în cazul unor înstrăinări succesive valabile, existând posibilitatea intabulării dreptului de proprietate în favoarea ultimului dobânditor.

Implicit, prin obligarea pârâţilor D. la semnarea actului autentic de vânzare-cumpărare în favoarea cumpărătorilor S.V., contractul de schimb încheiat între D.P. şi pârâta G.N.L., având ca obiect acelaşi imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâtul D.P. şi reclamantul S.V.C., a fost validat, cererea de restituire a contravalorii lucrărilor de construcţii efectuate de pârâtul D.P., formulată de altfel în subsidiar faţă de petitul vizând validarea contractului de schimb, apărând ca nefondată.

Din acest considerent, susţinerea apelanţilor D. vizând nepronunţarea instanţei asupra cererii reconvenţionale în integralitatea ei a fost găsită de instanţă nefondată şi a fost înlăturată.

În ceea ce priveşte precizarea cererii reconvenţionale formulată de pârâţii D. prin care s-a solicitat obligarea pârâtei G.N.L. să recunoască pârâţilor D. dreptul de proprietate asupra apartamentului, constatarea nulităţii obligaţiei de a plăti acestei pârâte suma de 8544 dolari SUA, obligarea pârâtei să plătească 36.000.000 lei reprezentând refacerea unui zid demolat, 11.200.000 lei contravaloarea uşii de stejar şi 300 Euro lunar cu titlu de daune, decurgând din împiedicarea pârâţilor D. de a folosi apartamentul nr. 4, începând cu 2 februarie 1997 (f. 271 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), s-a reţinut că s-a depus după închiderea dezbaterilor şi acordarea cuvântului asupra fondului, nefiind comunicată tuturor părţilor şi pusă în discuţia acestora, cu respectarea principiului oralităţii şi contradictorialităţii în procesul civil.

Or, conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Depunerea acestei precizări a cererii reconvenţionale sub nici o formă nu impunea repunerea cauzei pe rol şi redeschiderea dezbaterilor, pretenţiile formulate în cuprinsul său fiind de natură a tergiversa soluţionarea cauzei şi a înfrânge principiul celerităţii soluţionării, pârâţii având posibilitatea de a formula menţionatele pretenţii pe cale separată.

Prin urmare, cererea reconvenţională şi extinderea acesteia (f. 34 şi 247 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), au fost integral soluţionate, iar asupra completării depuse după încheierea dezbaterilor (f.271), în mod corect instanţa nu s-a pronunţat, nefiind formulată cu respectarea cerinţelor legale.

Cu privire la soluţionarea extinderii cererii reconvenţionale, în sensul respingerii, s-a reţinut soluţionarea irevocabilă în cursul judecării prezentelor apeluri a acţiunii promovate de reclamanţii D.P. şi S., împotriva pârâţilor S.C.M. şi S.G.A., având ca obiect constatarea simulaţiei, respectiv a faptului că actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare imobil" încheiat la data de 12 decembrie 1996 între D.P. în calitate de vânzător şi S.C.M., în calitate de cumpărător şi actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 14 decembrie 1996 între aceleaşi părţi, având calităţi identice, ambele având ca obiect apartamentul din str. T. nr. 24, constituie de fapt împrumuturi cu garanţie imobiliară.

Prin sentinţa civilă nr. 11765 din 19 decembrie 2005 a Judecătoriei Cluj-Napoca, această acţiune a fost respinsă, hotărârea rămânând definitivă şi irevocabilă.

3. Apelul declarat de pârâţii G.F.A., G.V. şi G.N.L. a fost respins pentru următoarele considerente:

Nemotivarea sentinţei nu constituie un motiv întemeiat, pentru că prima instanţă a procedat la o analiză temeinică a pretenţiilor formulate de toate părţile procesului (cererea de chemare în judecată principală extinsă, completată, cererea reconvenţională extinsă şi completată, cererea de arătare a titularului dreptului, acţiunea conexată promovată de reclamanţii S.V.), prin prisma tuturor contractelor (de împrumut şi schimb) şi antecontractelor depuse la dosar şi a tuturor probelor administrate, făcând referiri riguroase şi pertinente redate pe larg în cuprinsul considerentelor hotărârii.

În legătură cu greşeala constând în eronata soluţionare a acţiunii reclamanţilor S.V. în raport de soluţia de respingere a cererii reconvenţionale formulată de reclamanţii D., s-a reţinut că nu constituie un motiv întemeiat, pentru aceleaşi considerente expuse cu ocazia analizării apelului declarat de pârâţii D.P. şi D.S. Instanţa a reţinut că apelanţii apreciază că rezoluţiunea contractului de schimb încheiat între pârâta G.N.L. şi pârâtul D.P. apare ca evidentă, faţă de neîndeplinirea de către antreprenoarea SC P.I.C. SRL a obligaţiei asumate în baza acestui contract, respectiv faţă de faptul că lucrările la efectuarea cărora s-a obligat societatea administrată de pârâtul D.P., au fost prestate doar în procent de 5%.

S-a mai reţinut că din raportul de expertiză contabilă efectuat cu ocazia primei judecări a cauzei în dosar nr. 435/1998 al Tribunalului Cluj, reiese că SC P.I.C. SRL a efectuat lucrări de construcţii pentru imobilul din Cluj-Napoca, str. T. nr. 24 în proporţie de 5,40%, din devizul general întocmit la 5 mai 1996 (f. 216-220, 227, 228, 239-242 dosar nr. 435/1998).

Tot atât de adevărat este însă şi faptul că în mod irevocabil, prin soluţionarea acţiunii promovate de reclamanta SC P.I.C. SRL împotriva pârâtei G.N.L., pârâta a fost obligată să restituie reclamantei contravaloarea unor materiale de construcţii, reclamanta la rândul său a fost obligată să plătească pârâtei suma de 20.000.0000 lei despăgubiri materiale şi a fost respinsă cererea reconvenţională având ca obiect rezoluţiunea contractului de schimb încheiat între părţi la 1 mai 1996 şi a actului adiţional la acest contract încheiat la 22 octombrie 1996.

Această modalitate de soluţionare a litigiului dintre SC P.I.C. SRL şi G.N.L., a fost statuată prin sentinţa civilă nr. 2245 din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Cluj, menţinută prin Decizia civilă nr. 24 din 3 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor promovate de ambele părţi, prin Decizia civilă nr. 4706 din 27 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, (f. 182-186 dosar nr.11647/33/2004 a Curţii de Apel Cluj).

În cuprinsul acestei hotărâri se arată, cu autoritate de lucru judecat, că este valabilă clauza inserată de părţi în art. 2 pct. 3 din contractul încheiat la 1 mai 1996 în sensul transmiterii, în schimbul plăţii preţului lucrărilor a dreptului de proprietate asupra apartamentului în favoarea terţului beneficiar, respectiv în favoarea lui D.P., ca persoană fizică.

Prin urmare, nu se mai poate pune în discuţie neîndeplinirea obligaţiei asumate de SC P.I.C., care şi-a îndeplinit numai în procent de 5,40% obligaţia de edificare a construcţiei, cât timp prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a statuat asupra dobândirii de către D.P. a dreptului de proprietate asupra apartamentului, respingându-se cererea de rezoluţiune a contractului de schimb.

Dobândirea de către pârâtul D.P. a dreptului de proprietate asupra apartamentului este statuată cu autoritate de lucru judecat.

Susţinerea apelanţilor privind lipsa de identitate între apartamentul ce a făcut obiectul contractului de schimb încheiat între SC P.I.C. SRL şi G.N.L. (contract în baza căruia pârâtul D.P. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat la etajul III în suprafaţă de 156 mp) şi apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii D.P. şi S. şi reclamanţii S.C.M. şi S.V.A.G., este contrazisă de cuprinsul şi concluziile raportului de expertiză efectuat cu ocazia rejudecării fondului (f. 165-180 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj, f.232-234).

Această lucrare având ca obiect identificarea în regim C.F. a terenului ce face obiectul contractului de schimb încheiat între G.N.L. şi SC P.I.C. SRL şi identificarea în regim C.F. a terenului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între D.P. şi D.S. în calitate de vânzători şi S.C.M. şi S.G.A., în calitate de cumpărători, identificarea construcţiilor existente pe fiecare din terenurile menţionate şi stabilirea dacă terenul care a făcut obiectul contractului de schimb are edificată vreo construcţie şi dacă această construcţie face şi obiectul contractului de vânzare-cumpărare, a statuat că terenul pe care s-a construit imobilul subsol, parter şi 4 etaje are nr. top 10873/2, situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 24.

Obiectul contractului de schimb este apartamentul de la etajul III, cu suprafaţa de 156 mp şi terenul aferent (f.232 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj).

În contractul de vânzare-cumpărare obiect este apartamentul de la etajul III, cu suprafaţa de 156 mp, care stă pe terenul cu nr.top 10873/2, pe care s-a construit un imobil cu S+P+4E (f.234 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj).

Identitatea între apartamentele ce au făcut obiectul schimbului şi ulterior obiectul promisiunii de vânzare fiind stabilită, motivul de apel invocat sub acest aspect a fost respins.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii G.N.L., G.V. şi G.F., precum şi pârâţii D.P. şi D.S.

Recurenţii D.P. şi D.S. îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

1. Din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Decizia este criticată arătându-se că D.P. a solicitat prin cerere reconvenţională să se constate că în baza contractului de schimb încheiat la data de 1 mai 1996 cu pârâta G.N.L. a dobândit drept de proprietate asupra apartamentului nr. 4 din Cluj-Napoca, str. T., nr. 24 şi cota aferentă de teren de 11,39% imobile înscrise în C.F. nr. 122671 şi 122672 Cluj cu întabularea în C.F. a dreptului său de proprietate şi să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 14 decembrie 1996 între el şi S.C.M. şi S.G.A., având ca obiect aceleaşi imobil. S-a arătat că acest petit a fost cerut şi de S.C.M. şi S.G.A., iar prin faptul că instanţa de fond (soluţie menţinută de instanţa de apel) a admis acest petit formulat de S.V. fiind respins pentru D. s-a creat un paradox ce nu poate fi justificat în mod legal.

În acest context se arată că hotărârea nu este motivată, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304, pct. 7 C. proc. civ.

2. Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura acestuia.

Potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 14 decembrie 1996, dacă D.P. şi D.S. nu dobândeau dreptul de proprietate până la 30 mai 1997 şi nu se întabulau până la acea dată erau ţinuţi de restituirea sumei de 54.000 mărci germane primită cu titlu de preţ, convenţia urmând să fie rezoluţionată de drept cu punerea părţilor în situaţia anterioară.

3. Al treilea motiv de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Decizia instanţei de apel este dată cu încălcarea legii, respectiv a art. 24, art. 25 din Legea nr. 7/1996.

Astfel, pentru ca ultimul dobânditor al dreptului de proprietate să-şi înscrie dreptul în C.F. toate înstrăinările succesive trebuie operate în prealabil în C.F. În litigiul purtat între P.I.C. SRL (al cărei administrator a fost D.P.) şi G.N.L., soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 4706/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că este valabilă clauza din contractul încheiat la 1 mai 1996 în sensul transmiterii în schimbul plăţii preţului lucrărilor a dreptului de proprietate asupra apartamentului în favoarea terţului beneficiar D.P., care deci a dobândit dreptul de proprietate pentru apartament.

De asemenea au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 977 şi art. 1019 C. civ.

După cum rezultă din probele dosarului întabularea dreptului de proprietate se putea face doar ca urmare a validării contractului de schimb încheiat la 1 mai 1996 cu G.N.L.

Aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale faţă de D. şi a introdus acţiune în rezoluţiunea contractului de schimb, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2245/2000 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă la 27 noiembrie 2003.

Îndeplinirea obligaţiilor lui D. faţă de pârâţii S.V. nu depindea de voinţa lui D.

Din acest motiv pârâţii S.V. nu se aflau în situaţie reglementată de art. 1021 C. civ., care să le dea drept de opţiune între a obţine executarea silită a convenţiei sau a solicita rezoluţiunea, căci în sarcina lui D., faţă de cele prezentate nu se poate reţine vreo culpă în neîndeplinirea obligaţiei asumate până la data de 30 mai 1997, ei putând obţine doar rezoluţiunea convenţiei şi daune interese.

Recursul lui G.N.L., G.V. şi G.F. se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

1. Se invocă incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ. arătându-se că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Se arată că instanţa de fond nu a indicat motivele pe care se sprijină în ce îi priveşte, iar instanţa de apel, analizând această critică a arătat că nemotivarea sentinţei nu constituie motiv întemeiat, reţinând că instanţa de fond a analizat pretenţiile părţilor prin prisma tuturor contractelor şi antecontractelor precum şi a probelor. Instanţa a apreciat greşit cu privire la clauza prin care părţile stabilesc ca în cazul în care întabularea cumpărătorilor S.V. nu se va realiza până la data de 30 mai 1997 pârâţii D. vor fi obligaţi la restituirea integrală a sumei de 54.000 mărci germane achitată în sensul că ar fi o clauză afectată de o condiţie suspensivă.

2. Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează interpretarea greşită a clauzei privitoare la restituirea prestaţiilor până la 30 mai 1997, iar în situaţie contrară pârâţii S.V. nu vor fi întabulaţi, precum şi la contractele de schimb încheiate la 18 iulie 1995(G.N.L./SC P.I.), 1 mai 1996 („contract de schimb") – act adiţional la contractul din 18 iulie 1995 şi 22 octombrie 1996 – act adiţional la cel din 1 mai 1996 (decalarea termenelor de execuţie) – cu privire la care greşit a constatat instanţa că transferul dreptului de proprietate s-a făcut la data realizării acordului de voinţă.

3. Al treilea motiv de recurs ale cărui critici sunt încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1011, art. 1012 alin. (1), art. 1020 şi art. 1021 C. civ.

Hotărârea mai este criticată şi sub aspectul că urmare îndrumării dată instanţei de apel de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul de a se analiza dacă prestatorul, raportat la contracte, şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau din convenţii, aceasta s-a raportat doar la două din contracte (ignorând contractul din 18 iulie 1995) ajungând la concluzia greşită că prestatorul şi-a îndeplinit obligaţiile. Dreptul de proprietate , mai susţin recurenţii, nu s-a transmis către D.

Prin întâmpinările formulate la cele două recursuri intimaţii-pârâţi S.V.M.C. şi S.G.A. au solicitat respingerea recursurilor.

Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.

În ce priveşte recursul pârâţilor D.P. şi D.S., se critică, sub aspectul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., faptul că D.P. a solicitat prin cerere reconvenţională să se constate că în baza contractului de schimb încheiat la data de 1 mai 1996 cu pârâta G.N.L. a dobândit drept de proprietate asupra apartamentului nr. 4 din Cluj-Napoca, Str. T., nr. 24 şi cota aferentă de teren de 11,39% imobile înscrise în C.F. nr. 122671 şi 122672 Cluj cu întabularea în C.F. a dreptului său de proprietate şi să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 14 decembrie 1996 între el şi S.C.M. şi S.G.A., având ca obiect aceleaşi imobile arătându-se că acest petit a fost cerut şi de S.C.M. şi S.G.A., admis pentru aceştia din urmă şi respins pentru D.

Sub acest aspect criticile vor fi respinse deoarece soluţiile instanţei de fond şi de apel sunt date cu respectarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., deci nu se poate reţine incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pe motivul că ambele părţi au solicitat să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 14 decembrie 1996, solicitare admisă pentru unii şi respinsă pentru alţii.

Obiectul cererii reconvenţionale formulată de pârâţii D. cu ocazia rejudecării fondului cauzei, în urma casării 1-a constituit dispunerea rezoluţiunii contractului încheiat la 14 decembrie 1996 între pârâţii D. şi reclamanţii S.V., pe motiv că acest contract a fost încheiat sub condiţia suspensivă a intabulării dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorilor.

Pe de altă parte, este corectă modalitatea de soluţionare a acţiunii reclamanţilor S.V., împotriva pârâţilor D., formulată pe calea executării silite atipice a antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat la 14 decembrie 1996, având ca obiect apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 24, în condiţiile în care s-a reţinut că acest antecontract este valabil încheiat, existenţa sa este dovedită în condiţiile dreptului comun. Astfel s-a reţinut corect că promitentul vânzător D.P. în mod justificat refuză încheierea unui act autentic, iar promitentul cumpărător şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului, că promitentul vânzător este proprietar al bunului vândut (în baza contractului de schimb încheiat cu pârâta G.N.L.), iar promitentul cumpărător nu este incapabil de a dobândi bunul.

În consecinţă nu poate fi reţinută incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ., criticile formulate cu referire la acest articol, urmând a fi înlăturate.

Referitor la criticile încadrate în art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în cauză nu se poate reţine în speţă interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii pentru următoarele considerente.

Între pârâţii D. şi S.V. s-au încheiat două contracte de vânzare-cumpărare, unul având ca obiect imobilul situat în Cluj-Napoca, încheiat în formă autentică, referitor la terenul înscris în C.F. nr. 111645 Cluj, top 10863/2/I în suprafaţă de 200 mp şi unul sub semnătură privată pentru apartamentul nr. 24, Str. T., Cluj-Napoca, pentru care s-a achitat un avans în momentul încheierii antecontractului. Instanţa de fond în mod corect a reţinut, soluţie confirmată de instanţa de apel, că sunt îndeplinite cerinţele legii pentru admisibilitatea acţiunii în prestaţie tabulară, iar proprietatea a fost transmisă de la vânzător la cumpărător în momentul realizării acordului de voinţă.

Referitor la criticile încadrate în conţinutul art. 9 C. proc. civ., prin care se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 7/1996 şi art. 977, art. 1019 şi art. 1021 C. civ. urmează a fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente.

Cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanţii S.C.M. si S.G.A. cu pârâtul D.P., contract ce face obiectul acţiunii în prestaţie tabulară formulată pe calea acţiunii oblice se constată că pentru admisibilitatea acţiunii în prestaţie tabulară se cer a fi analizate următoarele condiţii: lucrul vândut trebuie să existe, să fie în circuitul civil şi să fie determinat sau determinabil.

Indiferent de obiectul convenţiei, cauza acesteia trebuie să îndeplinească anumite condiţii prevăzute expres de lege, respectiv să existe, să fie reală, licită şi morală. Existând o prestaţie şi o contraprestaţie, respectiv bunul înstrăinat şi preţul acestuia, contractul are o cauza reală. Banii achitaţi cu titlu de preţ de către reclamanţi au rezultat din vânzarea altui apartament, nefiind vorba de o fraudare a legii, aşa încât toate condiţiile intrinseci ale contractului de vânzare cumpărare fiind îndeplinite, acesta trebuie să îşi producă efectele specifice unui antecontract valabil încheiat şi să dea naştere la drepturi şi obligaţii caracteristice părţilor contractante.

Trecând la analiza criticilor referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 977, art. 1019 şi art. 1021 C. civ. se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 977 C. civ. „Interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor". Contractul încheiat între părţi la data de 14 decembrie 1996 este un contract de vânzare-cumpărare, aspect corect reţinut de instanţa de fond şi consolidat printr-o amplă motivare de soluţia instanţei de apel. În consecinţă, urmare constatării caracterului acestui contract de contract de vânzare-cumpărare nu operează condiţia rezolutorie aşa cum este reglementată de art. 1019 şi urm. C. civ., pe cale de consecinţă nu poate fi reţinută aplicarea greşită a dispoziţiilor citate din Codul civil.

În concluzie nici criticile încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi primite şi vor fi înlăturate.

În ce priveşte recursul declarat de pârâţii G.N.L., G.V. şi G.F., se constată nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente.

Critica vizând nemotivarea deciziei pronunţate de curtea de apel care este încadrată în conţinutul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită. Nemotivarea hotărârii înseamnă nearătarea motivelor pe care judecătorul se sprijină sau situaţia în care hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Arătarea motivelor de fapt şi de drept, care au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor reprezintă o cerinţă pentru conţinutul hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând hotărârea recurată se constată că printr-o motivare riguroasă sunt analizate criticile formulate în apel, iar împrejurarea că Decizia recurată confirmă soluţia instanţei de fond nu poate fi reţinută ca o nemotivare în sensul criticilor invocate.

În ce priveşte criticile încadrate în conţinutul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizând interpretarea greşită a clauzei privind restituirea prestaţiilor până la 30 mai 1977 şi a transferului dreptului de proprietate potrivit contractelor de schimb din 18 iulie 1995, 1 mai 1996 şi 22 octombrie 1996 se constată că sunt nefondate.

Instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt, pe baza probatoriilor administrate, inclusiv a expertizei tehnice.

Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 977 C. civ. şi nu poate fi primită critica potrivit căreia instanţa a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, respectiv a contractelor enunţate.

În ce priveşte contractele încheiate la data de 12 decembrie 1996 şi 14 decembrie 1996, ele au ca obiect acelaşi apartament din Str. T., nr. 24.

În fine, criticile referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1011, art. 1012, art. 1020 şi art. 1021 C. civ. tinzând la incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate. Potrivit dispoziţiilor art. 977 C. civ. „Interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor".

Prin acţiunea înregistrată la data de 10 februarie 1997 G.N.L. a chemat în judecată pe SC P.I.C. SRL solicitând rezoluţiunea contractului de schimb din 1 mai 1996 privitor la apartamentul situat în municipiul Cluj-Napoca, Str. T., nr. 24. Instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt în raport de care a aplicat corect dispoziţiile legale citate. Prin contractul de schimb încheiat la data de 1 mai 1996, între pârâta G.N.L. şi SC „P.I.C." SRL, reprezentată prin asociat unic D.P. se stipulează expres la pct. 3, alin. (2) vizând obligaţiile părţilor respectiv că beneficiara G.N.L., pentru prestaţiile prevăzute în acest contract va transmite dreptul de proprietate în totalitate pârâtului D.P. al apartamentului cu o suprafaţă de 156 mp, situat la etaj 3 şi a terenului în cotă parte, beneficiara garantând că apartamentul ce face obiectul contractului se află în circuitul civil.

Pentru considerentele expuse se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispoziţiile art. 1011 şi urm. C. civ. fiind corect aplicate.

Aşa fiind, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii G.N.L., G.V. şi G.F. precum şi de pârâţii D.P. şi D.S. împotriva deciziei nr. 63 A din 2 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 25 martie 2010.

#Partaj. Iesire din Indiviziune in Instanta. Spete

← ICCJ. Decizia nr. 2041/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 1999/2010. Civil. Desene şi modele... →

ICCJ. Decizia nr. 2081/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2081/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs