ICCJ. Decizia nr. 2041/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2041/2010
Dosar nr. 1405/44/2008
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 februarie 2006 la Tribunalul Vrancea reclamantele T.V. şi S.M. au chemat în judecată pe pârâtele SC A.T. SA Adjud şi Primăria Municipiului Adjud, solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se dispună în temeiul dispoziţiilor Legii nr.10/2001 restituirea în natură a suprafeţei de teren de 1500 mp din Adjud.
În subsidiar au solicitat acordarea de bunuri sau servicii în compensare sau despăgubiri pentru suprafaţa ce nu ar putea fi restituită în natură.
În motivare au arătat că autorii lor au deţinut acest teren, pe care se afla o casă, până în anul 1980, când, prin Decretul nr. 182/1980 aceştia au fost deposedaţi abuziv, că au formulat notificare la organele competente, care nu s-au pronunţat şi în prezent terenul este deţinut nelegal de pârâta SC A.T. SA Adjud.
Au mai arătat că exproprierea s-a făcut pentru suprafaţa de 1010 mp iar pentru diferenţa de 490 mp au rămas proprietari neposesori.
Prin întâmpinare Primăria municipiului Focşani a solicitat introducerea în cauză a A.V.A.S., arătând că terenul este în patrimoniul SC A.T. SA Adjud.
SC A.T. SA Adjud a invocat prin întâmpinare excepţia prematurităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că revine A.V.A.S. competenţa soluţionării notificării şi că pentru terenul în litigiu posedă titlu de proprietate (certificatul de atestare seria M 09 nr. 0313, dreptul său fiind înscris în cartea funciară).
A.V.A.S. prin întâmpinare a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, faţă de solicitarea de restituire în natură, deoarece nu a avut calitatea de proprietar sau deţinător al imobilului. A mai fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.M., care nu a formulat notificare.
Reclamantele au invocat excepţia de nelegalitate şi nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 607 din 25 septembrie 2008 Tribunalul Vrancea a admis în parte acţiunea. A dispus restituirea în natură către reclamante a suprafeţei de 501,5 mp compusă din S A = 492 mp, S 2 = 4,5 mp şi S 4 =5 mp şi a suprafeţei de S 1 = 11 mp teren situat în intravilanul oraşului Adjud T 46, suprafeţe identificate prin raportul de expertiză M.M. şi schiţa anexă.
A stabilit pentru reclamante măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 497,5 mp teren ce nu poate fi restituit în natură.
A respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive,invocată de SC A.T. SA Adjud şi A.V.A.S., excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.M. invocată de A.V.A.S., excepţia de nelegalitate şi nulitate absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M 09 nr. 0314 din 29 august 1994 emis de Ministerul Transporturilor pentru SC A.T. SA Adjud.
A obligat SC A.T. SA Adjud să plătească reclamantelor 1550 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că autorii reclamantelor au fost proprietarii suprafeţei de 1500 mp din Adjud, şi prin Decretul nr. 182/1980 terenul în suprafaţă de 1010 mp a fost expropriat, foştii proprietari primind despăgubiri.
Pârâta SC A.T. SA Adjud posedă certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M 09 nr. 0314 pentru suprafaţa de 4420 mp emis de Ministerul Transporturilor. În această suprafaţă este inclusă suprafaţa de teren în litigiu solicitată de reclamante.
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că din terenul în litigiu suprafaţa de 999 mp este ocupată de SC A.T. SA Adjud, suprafaţa de 11 mp este primită de reclamanţi de la Primăria Adjud cu acte, suprafaţa de 492 mp este teren liber fără placă betonată şi nu este folosit de pârâtă, suprafaţa de 9,5 mp este teren deja ocupat de reclamante , iar diferenţa de 497,5 mp din terenul reclamantelor fiind folosit de autogara SC A.T. SA.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză s-a apreciat că suprafaţa de teren nebetonată, care nu este folosită de pârâtă pentru desfăşurarea activităţii autogării, poate fi restituită în natură.
S-a mai reţinut că prin Decretul de expropriere a trecut în proprietatea statului din suprafaţa de 1500 mp o suprafaţă de 1010 mp.
Pentru diferenţa de teren stabilită prin expertiză a fi necesară pârâtei pentru desfăşurarea activităţii şi care nu poate fi restituită se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată cu privire la SC A.T. SA deoarece aceasta este deţinătoarea terenului, iar referitor la A.V.A.S. s-a stabilit că are calitate procesuală pasivă deoarece, deşi nu deţine terenul, este necesar să-i fie opozabilă hotărârea prin care se recunoaşte reclamantelor calitatea de persoane îndreptăţite.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.M. a fost respinsă ca nefondată deoarece aceasta a acceptat expres moştenirea autorului său, moştenitorii nu au ieşit din indiviziune, iar reclamanta T.V. a fost mandatată de S.M. prin declaraţie autentică să depună notificarea.
Excepţia prematurităţii acţiunii a fost respinsă la termenul de judecată din 25 mai 2006.
Cu privire la excepţia de nulitate absolută parţială a titlului de proprietate al SC A.T. SA instanţa a reţinut că amplasamentul său s-a stabilit prin expertiză şi că este deţinut legal, în temeiul Legii nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele şi pârâţii.
Pârâta A.V.A.S. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.M. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Pârâta SC A.T. SA a susţinut că terenul pe care se află autogara a fost dobândit legal, certificatul de atestare a dreptului de proprietate este legal şi a fost consfinţit prin hotărâre judecătorească irevocabilă. A mai susţinut că fiind privatizată despăgubirile se acordă de către A.V.A.S. Reclamanta S.M. nu are calitate procesuală activă deoarece nu a formulat notificare.
Reclamantele au susţinut că se impune restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren, întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu este legal.
Prin Decizia nr. 76 A din 24 februarie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins apelurile.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că reclamanta S.M. a acceptat în mod expres moştenirea autorului său şi a mandatat-o pe reclamanta T.V. să depună notificarea pentru imobilul în litigiu.
Pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă întrucât în condiţiile în care imobilul nu poate fi restituit în natură hotărârea ce se va pronunţa să poată să-i fie opozabilă.
S-a mai reţinut că potrivit concluziilor raportului de expertiză din totalul suprafeţei de teren deţinut de autogară o parte nu este folosit şi poate fi restituit în natură (501,5 mp).
Cât priveşte legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, aceasta a fost recunoscută prin hotărâre judecătorească irevocabilă şi în cauză s-a împlinit termenul pentru uzucapiunea de 10-20 ani.
Această decizie a fost recurată atât de reclamante cât şi de pârâţi.
Reclamantele critică Decizia Curţii de Apel Galaţi pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că terenul intrat abuziv în proprietatea statului ca efect al aplicării Decretului nr. 182/1980 trebuia restituit în natură integral.
Nu poate fi primită susţinerea că legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost consfinţită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă atâta timp cât , cu ocazia soluţionării acelui litigiu,instanţele nu au analizat fondul pricinii.
Reclamantele mai susţin nulitatea certificatului absolută parţială a titlului de proprietate al pârâtei SC A.T. SA deoarece bunul nu i-a fost transmis legal. Suprafaţa de 1010 mp nu a făcut obiectul vreunei transmiteri în administrare operativă directă către antecesoarea pârâtei (I.T.A. Galaţi) ci a fost dat în administrare operativă directă Oraşului Adjud. Abia în anul 1980 terenul a fost preluat de stat pentru construirea de blocuri şi nu pentru a fi un spaţiu aferent unei autogări.
În cauză nu operează uzucapiunea scurtă (10-20 ani) căci Legea nr. 10/2001 este o lege specială, dispoziţiile sale derogând de la dispoziţiile dreptului comun.
Recurenta-pârâtă A.V.A.S. îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanta S.M. nu are calitate procesuală activă pentru că nu a formulat notificare.
Reclamanta T.V. nu a depus în completarea înscrisurilor şi documentele solicitate prin adresa nr. VP 1/7022 din 8 septembrie 2005.
Dispozitivul deciziei recurate nu arată expres ce obligaţii revin A.V.A.S.cu atât mai mult cu cât în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii în echivalent se face de către Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor şi nu de A.V.A.S.
Pârâta SC A.T. SA îşi structurează criticile potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive de către instanţa de fond şi nepronunţarea instanţei de apel asupra acestui motiv de apel este nelegală.
În mod nelegal Curtea de Apel Galaţi a respins apelul său şi a menţinut hotărârea instanţei de fond de admitere în parte a cererii reclamantelor , dispunând restituirea în natură a suprafeţei de 501 mp, deoarece această suprafaţă de teren este proprietatea autogării în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 09 nr. 0314/1994. Terenul proprietatea autorilor reclamantelor a fost expropriat, o parte trecând în administrarea operativă a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Adjud şi în administrarea operativă a I.T.A. Galaţi. Autogara s-a edificat având la bază Acordul unic nr. 227/1979 al Consiliului popular al judeţului Vrancea şi Acordul de principiu dat cu adresa nr. 488 din 10 februarie 1978 de către fostul Consiliu Popular Adjud. De la I.T.A. Galaţi Autogara şi terenul aferent au trecut în administrarea SC A.T. SA, care a procedat potrivit Legii nr. 15/1990, HG nr. 834/1991 şi Ordinului nr .303/1994 al Ministerului Transporturilor, respectiv terenul a fost inventariat şi evaluat, s-a întocmit documentaţia şi s-a obţinut Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate seria M 09 nr. 0314/1994 pe care l-a transcris în registrul de transcripţiuni şi Inscripţiuni al Judecătoriei Panciu, fiind ulterior întabulat.
Fiind împlinit termenul de prescripţie de scurtă durată terenul nu mai poate fi restituit în natură.
Recursurile reclamantelor şi pârâtelor sunt fondate, pentru următoarele considerente vizând nelegalitatea hotărârii, considerente ce au în vedere analiza unitară a criticilor celor trei recursuri.
Instanţa de apel nu a examinat criticile aduse de părţi hotărârii apelate, astfel:
- posibilitatea restituirii bunului în natură în integralitatea sa;
- nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtei societate comercială.
- lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei S.M. pentru neformularea notificării.
- neîndeplinirea cerinţelor uzucapiunii de scurtă durată invocate de pârâta deţinătoare ca mod de dobândire a proprietăţii şi consecutiv imposibilităţii legale de aplicare a unui regim juridic distinct aceluiaşi imobil (bun litigios).
- nerelevanţa sub aspectul validităţii titlului exhibat de pârâta SC A.T. SA constatărilor jurisdicţionale ale unei hotărâri ce nu a antamat fondul pricinii şi nu a analizat pe fond excepţia de nelegalitate a actului administrativ atacat.
- imposibilitatea executării dispoziţiilor hotărârii primei instanţe în condiţiile neindividualizării obligaţiei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent instituită, potrivit menţiunilor acestei hotărâri, în sarcina ambelor pârâte.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele expuse, recursurile vor fi admise cu consecinţa casării în tot a deciziei recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare, în vederea examinării tuturor criticilor formulate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta SC A.T. SA şi A.V.A.S. şi reclamanţii S.M. şi T.V. împotriva deciziei nr. 76 A din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2151/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2081/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs → |
|---|
