ICCJ. Decizia nr. 1999/2010. Civil. Desene şi modele industriale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1999/2010
Dosar nr. 43967/3/2007
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra prezentului recurs civil constată următoarele:
I. Instanţa de fond.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 962 din 27 mai 2008 a admis acţiunea formulată la 7 decembrie 2007 de reclamanta SC E.C. SRL în contradictoriu cu pârâţii SC G.S.K. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.) şi a dispus anularea certificatului de înregistrare a DMI nr. 015067 nr. depozit F 2004 1172 din 13 noiembrie 2004.
In motivarea acestei soluţii Tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
Reclamanta şi-a motivat interesul în promovarea acţiunii în anulare a certificatului de înregistrare a desenului şi modelului industrial pe împrejurarea că după obţinerea acestui certificat în 2004, pârâta a formulat o plângere penală împotriva reclamantei în 2007 pe motiv că mărfurile importate de reclamantă (de produse şi accesorii pentru instalaţii) încalcă drepturile derivând din titlul său de protecţie.
Reclamanta a mai susţinut că înregistrarea modelului în beneficiul pârâtei a fost făcută cu încălcarea condiţiei de fond a noutăţii la data constituirii depozitului naţional (19 noiembrie 2004), aşa cum este prevăzut de art. 9 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, el nereprezentând o noutate în raport de documentele publicate înaintea acestei date direct către specialiştii din domeniu (prin intermediul publicaţiilor de specialitate pe care aceştia le consultă periodic) şi, pe de altă parte, pentru că este lipsit de caracter individual.
Apărarea pârâtei s-a axat pe dispoziţiile art. 24 şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, modificată prin Legea nr. 585/2002 şi pe împrejurarea că nu se poate stabili o dată certă la care modelele industriale au fost făcute publice pentru a se stabili că modelului i-a lipsit caracterul de noutate şi individualitate, astfel încât cererea de chemare în judecată este făcută pentru a se apăra pentru încălcarea atât a modelului industrial pentru care pârâta a obţinut protecţie cât şi a mărcii internaţionale Gebo nr. 498937 valabilă şi pe teritoriul României.
O.S.I.M. a precizat - în legătură cu pretenţiile reclamantei şi faţă de protecţia acordată pârâtei, prin înregistrarea certificatului a cărei anulare se solicită - că la momentul acordării protecţiei nu i s-au prezentat elemente care să ateste lipsa de noutate (în speţă cataloagele depuse în dosarul cauzei) iar Legea nr. 129/1992 prevede în art. 24 posibilitatea exercitării unor căi de atac sub forma opoziţiilor - în termen de 3 luni de la publicarea desenului sau modelului industrial în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, cale de atac de care reclamanta nu a utilizat.
Instanţa de fond a constatat, în raport de datele de fapt prezentate, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 129/1992 în forma republicată la 26 noiembrie 2003 în raport de care trebuie analizate constituirea depozitului naţional reglementar F 2004 1172 din 12 noiembrie 2004, precum şi emiterea certificatului de înregistrare nr. 015067 din 10 august 2006.
Potrivit art. 9 din legea menţionată obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau un model industrial în sensul art. 2 din lege este nou şi are un caracter individual şi acesta poate fi anulat la cererea unei persoane interesate dacă se constată că la data înregistrării cererii, nu erau îndeplinite condiţiile pentru acordarea protecţiei (art. 45 din lege).
S-a apreciat că certificatul de înregistrare nr. 015067 obţinut pe baza depozitului naţional reglementar din 19 noiembrie 2004 a fost emis cu nerespectarea condiţiilor impuse de lege în reglementarea în vigoare la acel moment, condiţii menţinute şi în forma legii republicată în 20 decembrie 2007.
In înţelesul art. 9 - în reglementarea în vigoare înainte de modificarea legii petrecută în 2007 - un desen sau model industrial e considerat nou „dacă nici un desen sau model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau dacă a fost revendicată prioritatea înaintea datei de prioritate." Se consideră că modele sau desenele industriale sunt identice „dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative", iar caracterul individual este dat de „impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model industrial făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înainte de data de prioritate".
S-a constatat că în raport de documentele făcute publice înainte de data depozitului şi a lipsei de diferenţe între acestea şi modelele înregistrate de pârâtă, nu este îndeplinită condiţia caracterului de noutate cerută de lege.
Cu privire la elementele distructive de noutate s-a reţinut că pârâta nu contestă că modele înregistrate sunt aceleaşi cu cele aduse la cunoştinţa publicului anterior prin publicarea lor în reviste de specialitate, aceasta nerevendicând de altfel o dată de prioritate şi ca urmare, data de referinţă, avută în vedere la efectuarea acestei analize a fost data cererii de înregistrare, 19 noiembrie 2004.
S-a constatat astfel că anterior acestei date, modele protejate prin certificatul nr. 015067 au fost publicate în reviste de specialitate conform extraselor aflate la dosar: Catalog Melinda 2002 pag. 13 - 14; „Produse Globo", Catalog Infoconstruct nr. 10 (mai - octombrie 2002), nr. 11 (octombrie 2002 - mai 2003) pag. 418, nr. 12 (mai - octombrie 2003) pag. 481.
Instanţa a reţinut - contrar apărării făcute de pârâtă - că anularea protecţiei cu privire la modelele industriale se poate realiza doar cu îndeplinirea condiţiilor legale privind noutatea şi caracterul individual la momentul depozitului, iar modificările ulterioare ale legii nu au influenţat această analiză.
S-a mai apreciat că punerea pe piaţă a cataloagelor încă din anul 2002, indiferent de data publicării pe site a datelor despre modele în discuţie, este suficientă pentru dovedirea lipsei caracterului de noutate.
Nu s-a primit apărarea pârâtei care a invocat disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 192/1992 deoarece documentele în discuţie au fost publicate începând cu anul 2002 şi nu se încadrează în categoria informaţiilor oferite de autor, în cursul perioadei de 12 luni care preced data de depunere la înregistrare a cererii şi pentru care divulgarea nu ar fi luată în consideraţie, cu atât mai mult cu cât publicarea nu a fost făcută nici de autor nici de succesorii săi în drepturi nici de un terţ căruia informaţiile să-i fi fost relevate de autor.
2. Instanţa de apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, prin Decizia civilă nr. 59 A din 12 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
In considerentele deciziei Curtea de Apel a reţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
S-a constatat că în mod corect prin încheierea şedinţei publice din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti s-a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei, justificarea interesului procesual, confirmând calitatea procesuală activă a celui care iniţiază demersul judiciar.
S-a apreciat dovedit interesul reclamantei în declanşarea acţiunii deoarece părţile sunt concurente pe piaţa de fiting-uri, racorduri pentru ţevi metalice şi accesorii pentru instalaţii iar pârâta - ca titulară a certificatului de înregistrare a patru modele industriale pe care şi reclamanta le produce - a formulat o plângere penală la 20 decembrie 2006, prin care a reclamat ca fapte penale : importul, stocarea, distribuirea şi comercializarea de către reclamantă a produselor de natura celor protejate prin certificatul său de înregistrare.
Pe fondul cauzei s-a constatat că soluţia se bazează pe interpretarea corectă a probelor şi pe o riguroasă aplicare a normelor de drept incidente, conflictul în timp al legilor fiind de asemenea judicios rezolvat în favoarea normelor în vigoare la data depozitului naţional reglementar (19 noiembrie 2004), adică Legea nr. 129/1992 în forma modificată prin Legea nr. 585/2002, cât priveşte dreptul substanţial (condiţiile de înregistrare a modelelor industriale).
Cât priveşte normele de procedură (temeiul juridic al acţiunii în anularea certificatului de înregistrare) s-a acordat în mod corect prioritate legii noi, în forma acesteia după modificarea prin Legea nr. 280/2007, adoptată la 26 octombrie 2007 aşadar înainte de introducerea acţiunii, la 7 decembrie 2007 (legea fiind republicată după această modificare în M.Of. nr. 876 din 20 decembrie 2007).
Nu s-a primit critica referitoare la neaplicarea legii noi la raportul juridic dedus judecăţii având în vedere regula impusă de principiul tempus regit actum, cauzele de nulitate ale unui act juridic neputând fi prevăzute sau modificate prin norme ulterioare încheierii actului.
S-a remarcat şi observaţia instanţei de fond în sensul că nici după modificarea Legii nr. 129/1992 nu s-ar putea da o altă soluţie în cauză în privinţa valabilităţii certificatului de înregistrare a modelelor industriale, condiţiile noutăţii şi caracterului individual fiind menţinute, iar divulgarea nefiind luată în considerare decât în situaţiile expres prevăzute de art. 7 alin. (2).
Nu a fost primită critica referitoare la greşita interpretare pe care ar fi făcut-o instanţa în privinţa dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. a) şi b) în actuala reglementare [fostul art. 10 alin. (3) din forma intermediară a legii] în sensul că situaţiile de la lit. a) şi respectiv lit. b) sunt cumulativ prevăzute şi nu alternative cum trebuie în realitate interpretate.
Sub acest aspect s-a constatat că interpretarea distinctă a ipotezei prevăzute de lit. b) propusă de apelantă nu este conformă nici cu spiritul legii în evoluţia ei (dacă se dorea o atare interpretare, s-ar fi prevăzut expres că această condiţie (a noutăţii), se verifică la momentul împlinirii a 12 luni anterior datei de depozit), nici cu regulile generale de interpretare (interpretarea gramaticală nu poate fi folosită izolat şi nici nu poate fi contrazisă de interpretarea sistematică) din economia actului normativ, rezultând importanţa condiţiei noutăţii şi caracterul riguros al aprecierii acesteia (arătarea prin texte exprese, de strictă interpretare a situaţiilor de excepţie).
Nici interpretarea tautologică nu duce la o altă concluzie, de vreme ce încă de la editarea legii s-a prevăzut posibilitatea revendicării unei priorităţi, posibilitate expres prevăzută şi în actuala formă a legii.
Instanţa de apel a constatat că nici cât priveşte existenţa condiţiilor pentru invocarea acestor excepţii nu s-a dovedit de către apelantă (eventuale relaţii cu M.I. care a editat catalogul din 2002).
Actul depus în apel reprezentând o traducere autentificată de notar a unui contract încheiat între apelantă şi SC I.I. SRL nu a putut fi reţinut ca o dovadă a celor mai sus analizate întrucât înscrisul între cele două societăţi este de natura înscrisului sub semnătură privată, data certă dobândindu-se în condiţiile art. 1182 C. civ.,) acest înscris nepurtând o dată certă anterioară datei de 20 noiembrie 2008 când părţile s-au prezentat la notariat).
Ca urmare, având în vedere şi lipsa de reacţie a apelantei la pretinsele divulgări anterioare, pentru a şi le apropia, s-a constatat corectă soluţia pe fondul cauzei, în sensul că publicarea anterioară a modelelor are caracter distructiv de noutate pentru modele înregistrat de pârâtă.
3.Recursul împotriva deciziei Curţii de apel a declarat recurs pârâta. In drept au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
In fapt s-au formulat următoarele critici.
Instanţele au interpretat greşit normele legale ce guvernează materia, adică Legea nr. 129/1992 modificată şi completată de Legea nr. 208/2007, interpretând greşit modificările aduse prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 280/2007 şi ca urmare s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Nu s-a luat în considerare că SC G. se bucură de o protecţie garantată de O.M.P.I. cu privire la respectarea de către România a normelor internaţionale şi anume Angajamentul de la Haga din 6 noiembrie 1925, Convenţia de la Paris din 1883 şi reglementările Uniunii Speciale pentru Depozitul Internaţional al Desenelor şi Modelelor.
In susţinerea acestor critici recurenta a mai arătat că marca GEBO se bucură de protecţie ca marcă internaţională la O.M.P.I. sub nr. 498935 model industrial ce a fost extins şi pe teritoriul României din 2003, anterior datei depozitului naţional reglementar conferit de certificatul de înregistrare 01567 din 19 noiembrie 2004.
Referitor la pretinsele publicaţii de specialitate invocate de intimata reclamantă, recurenta a arătat că instanţele nu au acordat o eficienţă corectă susţinerilor pârâtei, respectiv că aceste publicaţii sunt ulterioare termenului de 12 luni iar pentru cele anterioare nu s-a probat o dată de publicare a acestora.
4. Analiza instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este legală şi temeinică, în considerente instanţa explicând amănunţit motivele pentru care s-a constatat că soluţia instanţei de fond este corectă şi legală şi ca urmare a fost menţinută.
O primă constatare a criticilor formulate prin cererea de recurs este aceea că lipsesc argumentele pentru care se consideră soluţia nelegală cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Împrejurarea că instanţa a dat o altă interpretare decât cea sugerată de pârâtă cât priveşte legea aplicabilă în cercetarea valabilităţilor certificatului de înregistrare a desenului şi modelului industrial ce formează obiectul acţiunii, nu poate fi primită drept critică deoarece recurenta nu indică elemente concrete care să combată analiza amănunţită făcută de instanţa de apel şi raţionamentul acesteia bazat pe principii de drept şi pe regulile legale de interpretare.
Recurenta face trimitere de asemenea cu titlu general la obligaţiile României asumate pe plan internaţional prin ratificarea sau aderarea la mai multe instrumente internaţionale fără să indice în mod concret care sunt dispoziţiile legale încălcate sau greşit aplicate.
Singura referire precisă la o reglementare greşit interpretată, este cea referitoare la modificările aduse la art. 9 al Legii nr. 129/1992 prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 280/2007 , fără însă ca recurenta să releve sensul criticii formulate sau să indice temeiul în care în cauză s-ar impune o altă soluţie decât cea dată de instanţă.
Aşa cum au arătat instanţele de fond şi respectiv, de apel, nici modificările aduse Legii nr. 129/1992 în anul 2007, nu schimbă înţelesul iniţial urmărit de legiuitor şi conservat în mod evident până la ultima formă de redactare a legii şi anume: „obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model, în sensul art. 2, este nou şi are un caracter individual" [art. 6 alin. (1) din redactarea în vigoare a legii].
Textul invocat precizează fără dubiu ceea ce şi instanţele au reţinut şi anume cele trei condiţii necesare pentru înregistrarea solicitată în temeiul Legii nr. 129/1992, condiţii cumulative şi anume: obiectul înregistrării să constituie un desen sau un model în sensul art. 2 [adică în definiţia dată de art. 2 lit. e), desen sau model protejat în condiţiile Regulamentului nr. 6/2002/CO, JO L nr. 3/2002]; obiectul să fie nou şi, respectiv, obiectul să aibă un caracter individual. Aceste condiţii sunt, în mod evident cumulative, de vreme ce ele se regăsesc formulate prin enumerarea unor atribute care se referă toate la un acelaşi obiect.
De altfel şi recurenta lasă să se înţeleagă că peste elementul de noutate (ca cerinţă esenţială) nu se poate trece de vreme ce analizează modul în care au interpretat instanţele publicaţiile anterior datei depozitului valabil reglementar.
Şi cu privire la acest aspect instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor incidente şi au arătat de ce nu au primit apărările pârâtei, arătând în concret de ce s-a considerat că aceste publicaţii sunt distructive de noutate.
Susţinerile recurentei legate de împrejurarea că aceasta se bucură de protecţia internaţională a mărcii înregistrată la O.M.P.I. sub nr. 498935 nu sunt de natură să conducă, în sensul motivelor de recurs invocate, la modificarea deciziei atacate, în raport de obiectul cauzei şi de analiza făcut de instanţa de apel.
Constatând aşadar că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., şi văzând dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., s-a respins ca nefondat recursul pârâtei cu consecinţa păstrării deciziei Curţii de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC G.S.K. împotriva deciziei nr. 59/A din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2081/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1925/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
