ICCJ. Decizia nr. 2277/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 612 din 18 noiembrie 2008, Tribunalul Cluj a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C.I., împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a imobilului teren în suprafață de 45 mp cu nr. top. 12037/2/1, înscris în C.F. 127096 Cluj, a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului mai sus descris.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, imobilul înscris în C.F. Cluj 19882 nr. top. 12037 - construcție, casă din cărămidă și fundație din beton, acoperită cu țiglă, compusă la demisol din bucătărie, o cămară de alimente, un garaj, o magazie, un degajament, iar la parter 5 camere, o baie, un antreu o cămară de alimente, terasă și teren în suprafață de 929 mp - a constituit proprietatea reclamantului.
In baza Decretului nr. 223/1974, imobilul a fost expropriat și trecut în proprietatea Statului Român. După preluare, construcția a fost închiriată de Statul Român, apoi vândută prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 30784 din 5 noiembrie 1996. Cu această ocazie, imobilul a fost partajat în construcție, căreia i s-a atribuit nr. top. 12037/1, reprezentând construcția și terenul în suprafață de 145 mp teren, fiind transcris în C.F. Cluj 127095. Al doilea imobil, cu nr. top 12037/2, teren în suprafață de 784 mp, a fost transcris în C.F. Cluj 127096.
Prin notificarea nr. 826/2001, reclamantul a solicitat pârâților restituirea terenului și a construcției, înscrise inițial în C.F. Cluj 19882.
Prin dispoziția de restituire nr. 2460/2460/2003 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, reclamantului i s-a restituit terenul în suprafață de 739 mp, având numărul topografic 12037/2 înscris în C.F. Cluj 127096.
întrucât parcela cu nr. top 12037/2 avea suprafața de 784 mp, prin sentința civilă nr. 209/2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 10159/2003, s-a dispus dezmembrarea acesteia în două noi numere top, astfel: nr. top 12037/2/2 în suprafață de 739 mp care s-a atribuit reclamantului și nr. top 12037/2/1 în suprafață de 45 mp s-a reînscris în favoarea Statului Român și în administrarea Consiliului local.
In ceea ce privește construcția și terenul în suprafață de 145 mp, după constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 30784/1996, prin dispoziția nr. 41272/2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a restituit reclamantului acest imobil.
Față de imobilul existent inițial, construcție și teren în suprafață de 929 mp, solicitat de reclamant prin notificarea nr. 826/2001, acestuia nu i s-a restituit suprafața de 45 mp teren, dezmembrat prin sentința civilă nr. 209/2004, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr. 10159/2003.
Așa cum reiese din copia C.F. Cluj nr. 127096, numărul topografic 12037/2/1 este în proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, este liber în sensul dispozițiilor art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, astfel că s-a impus restituirea acestuia.
Așa cum s-a pronunțat înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XX/2007, instanța de judecată soluționează cauza pe fond și în situația în care unitatea deținătoare nu a emis decizie/dispoziție motivată în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 31 A/2009, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 826/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului și construcției Cluj-Napoca, înscrise inițial în C.F. 19882 Cluj, nr. top 12037.
Cu toate că reclamantul a formulat o singură notificare, pârâtul a emis două dispoziții de restituire, dispoziția nr. 2460/2003, prin care i s-a restituit terenul în suprafață de 739 mp din C.F. 127096, nr. top 12037/2 și dispoziția nr. 41272/2006, prin care i s-a restituit în natură construcția și terenul de sub construcție, înscrise în C.F. 127095 Cluj, nr. top 12037/1.
Reclamantul nu a atacat aceste dispoziții administrative, însă prin acțiunea promovată direct în instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să-i restituie suprafața de 45 mp, înscrisă în C.F. 127096 Cluj, nr. top 12037/2/1, obiect al notificării nr. 826/2001, capăt de cerere asupra căruia pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca nu s-a pronunțat.
S-a apreciat că legal s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 45 mp, suprafață de teren aflată conform schiței de la fila 92 și 93, între construcția reclamantului și terenul proprietatea sa.
împotriva deciziei instanței de apel au formulat cereri de recurs Municipiul Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj-Napoca, prin care au criticat decizia atacată pentru nelegalitate - criticile fiind identice - sub următoarele aspecte:
Susținerea instanței de apel, potrivit căreia prin dispoziția emisă de către Primarul municipiului Cluj-Napoca s-ar fi omis a se pronunța cu privire la restituirea topograficului cu nr. 12037/2/1 din C.F. 127096, este nefondată, întrucât, în cuprinsul dispoziției nr. 2460 din 26 iunie 2003 s-a menționat la art. 1, după cum urmează: "se restituie în natură terenul în suprafață de 739 mp, înscris în C.F. 127096, cu nr. top 12037/2, conform documentației întocmită de către expertul tehnic, cu acordarea unui drept de servitute prin curtea imobilului...".
Ulterior, având în vedere anularea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect locuința și terenul aferent acesteia în suprafață de 145 mp, înscris sub nr. top 12037/1, reclamantului i s-a emis o nouă dispoziție, de completare, cu nr. 41272 din 20 decembrie 2006, prin care s-a dispus restituirea în natură a locuinței mai sus amintite și a terenului în suprafață de 145 mp, conform dispozițiilor sentinței civile nr. 916 din 21 mai 2005 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă irevocabilă.
în mod eronat instanța de apel a considerat că acțiunea reclamantului nu a fost tardiv formulată, dispunând restituirea în natură a terenului în litigiu, întrucât, ambele dispoziții emise de către Primarul municipiului Cluj-Napoca puteau fi atacate în măsura în care reclamantul era nemulțumit de prevederile acestora.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează;
Față de conținutul expunerii de motive a cererilor de recurs, redat anterior, se impune ca analiza criticilor de nelegalitate în calea extraordinară de atac a recursului să fie precedată de considerații preliminare privind cauza recursului, după cum urmează;
în calea de atac extraordinară a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte de ordin procedural și/sau substanțial).
Scopul acestei căi de atac este, esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză, istoricul cauzei deduse judecății, prezentarea conținutului înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, toate cu repercusiuni directe în planul configurării/reconfigurării situației de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanței de recurs.
Instanțele anterioare au prezentat întreaga situație de fapt a dosarului pendinte, expunând în mod concret și considerentele legale pentru care au ajuns la soluția pronunțată în primă instanță, respectiv, în apel, pe fondul raportului juridic litigios.
O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare.
Cu aceste precizări, înalta Curte va răspunde punctual exclusiv criticilor de nelegalitate - critici comune - susținute prin cele două cereri de recurs deduse judecății de către recurenții-pârâți.
Instanțele fondului au stabilit pe deplin situația de fapt a cauzei pendinte, după cum urmează: prin dispoziția de restituire nr. 2460/2460/2003, emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, reclamantului i-a fost restituit terenul în suprafață de 739 mp, având numărul topografic 12037/2 înscris în C.F. Cluj 127096.
întrucât parcela cu nr. top 12037/2 avea suprafața de 784 mp, prin sentința civilă nr. 209/2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 10159/2003, s-a dispus dezmembrarea acesteia în două noi numere top, astfel: nr. top 12037/2/2 în suprafață de 739 mp care s-a atribuit reclamantului și nr. top 12037/2/1 în suprafață de 45 mp s-a reînscris în favoarea Statului Român și în administrarea Consiliului local.
In ceea ce privește construcția și terenul în suprafață de 145 mp, după constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 30784/1996, prin dispoziția nr. 41272/2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, i s-a restituit reclamantului și acest imobil.
Conținutul dispozițiilor administrative susmenționate, coroborat cu efectul hotărârii judecătorești de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 30784/1996, a relevat o situație de preluare abuzivă a imobilului în litigiu din patrimoniul reclamantului în stăpânirea statului comunist, ce se impunea a fi remediată în termenul cel mai scurt posibil, imediat după adoptarea legii speciale de reparație civilă.
în circumstanțele particulare ale cauzei pendinte - necesitatea parcurgerii unor proceduri administrative, dar și judiciare, cu singurul scop propus de reclamant, de obținere în natură a imobilului în litigiu, obiectul notificării consfințind cu evidență acest fapt - după finalizarea demersului judiciar, unitatea deținătoare în sensul legii, era obligată să reanalizeze situația de ansamblu a imobilului în litigiu, pentru ca soluția propusă să consfințească raportul juridic real existent între părți cu privire la imobilul în litigiu, în conformitate cu prescripțiile Legii nr. 10/2001.
în cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, se prevede în mod cât se poate de explicit că "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu este posibilă, în condițiile prezentei legi".
în egală măsură, norma prevăzută la alin. (1) al art. 7 din lege consacră principiul restituirii în natură și numai în ipoteza în care această măsură nu este posibilă urmează să se acorde alte măsuri reparatorii prevăzute de lege. Normele de aplicare a legii au statuat că semnificația sintagmei nu este posibilă este complexă - fie că bunul nu mai există, fie că acesta a fost înstrăinat.
Apărările formulate în cauză de către cei doi pârâți nu au relevat aspecte concludente care să conducă la o situație concretă de imposibilitate obiectivă de restituire în natură a imobilului în litigiu, determinată de motive de ordine publică, de securitate a circuitului civil, ci exclusiv chestiuni de natură procedurală ce nu pot fi primite, dat fiind scopul legii speciale - prevalența restituirii în natură, celeritate soluționării notificărilor, plenitudinea de competență a entităților obligate la restituire.
înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. XX pronunțată în dosarul nr. 37/2006 din data de 19 martie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, în sensul că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001: "instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate".
în circumstanțele particulare ale cauzei pendinte, redate în paragrafele anterioare și în contextul unei legi care prescrie restituirea în natură, ca principiu, în toate situațiile particulare de referință ale legii, prin efectul deciziei pronunțate de instanța supremă în interesul legii, nu se pot specula aspecte de ordin procedural care să conducă la respingerea ca tardivă a acțiunii reclamantului.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții Municipiul Cluj Napoca și Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 31/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Pe temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., față de soluția pronunțată - recurenții căzând în pretenții în accepțiunea normei procedurale - instanța a obligat recurenții să plătească intimatului C.I. cheltuieli de judecată în cuantum de 4683 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1339/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9/2010. Civil → |
|---|
