ICCJ. Decizia nr. 2327/2010. Civil. Succesiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2327/2010
Dosar nr.7405/300/2007
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C.D.A.P. împotriva Încheierii de şedinţă din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal s-au prezentat avocat B.A. pentru recurenta-reclamantă C.D.A.P., precum şi intimata-pârâtă I.E. prin avocat D.
Magistrat asistent a făcut referatul cauzei, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul fiind declarat în termen legal, însă până la această dată nu este motivat.
Avocatul B.A. în numele recurentei-reclamante depune motivele de recurs, solicitând şi o copie a încheierii recurate.
Înalta Curte, din oficiu, invocă excepţia nulităţii recursului faţă de împrejurarea că motivarea acestuia a fost făcută peste termenul legal, termenul de recurs fiind de 48 de ore de la data pronunţării hotărârii recurate.
Avocat B.A. solicită respingerea excepţiei invocate, ţinând seama de dispoziţiile art. 266 pct. 3 C. proc. civ., care prevăd că, hotărârea recurată se va comunica dacă este necesară pentru curgerea termenului de declararea a apelului sau recursului.
În continuare, se arată că faţă de situaţia în speţă numai declararea recursului se face în termen de 48 de ore de la pronunţare, iar motivarea trebuie făcută în termenul legal după comunicarea hotărârii.
Avocat D., reprezentantul intimatei-pârâte eu privire la excepţia invocată, învederează că legea este categorică în ceea ce priveşte termenul în termenului de recurs, astfel că depunerea motivelor ulterior împlinirii acestui termen este considerată ca fiind peste termenul prevăzut de textul citat.
În speţă, este vorba despre recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată cererea pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Sesizarea a fost respinsă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2), şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. încheierea recurată, conform alin. (6) din acelaşi text poate fi recurată în termen de 48 de ore de la pronunţare, ceea ce denotă că legea dispune altfel decât art. 301 C. proc. civ.
Deşi termenul de recurs este cel de 48 de ore de la pronunţare, recurenta a anexat la dosar motivele de recurs la termenul de astăzi, 19 aprilie 2010, depăşind cu mult termenul prevăzut de lege.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care instanţa de recurs ar.putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prev. de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive sunt incidente şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în speţă.
Susţinerea recurentei cu privire la motivarea recursului după data comunicării încheierii recurate nu poate fi reţinută, în condiţiile în care prin textul mai sus enunţat nu se prevede nicio derogare de la termenul în care pot fi depuse motivele, decât cel de 48 de ore de la pronunţare.
De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existenţa unor motive, pe care, din oficiu, să le poată pune în discuţia părţilor şi asupra cărora să delibereze.
Aşa fiind, urmează a se reţine că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta C.D.A.P. împotriva Încheierii de şedinţă din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2546/2010. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2362/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
