ICCJ. Decizia nr. 2636/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2636/2010
Dosar nr. 15659/63/2008
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 10 septembrie 2008, Primarul municipiului Craiova şi Consiliul local al municipiului Craiova a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 389 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului Dolj, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimaţii G.C., G.M., R.M. şi C.V.
Prin sentinţa nr. 66 din 24 februarie 2009, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins cererea de revizuire, motivat, în esenţă, de faptul că nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece condiţiile referitoare la reţinerea înscrisului de către partea potrivnică sau imposibilitatea prezentării în instanţă a acestuia nu sunt întrunite.
Prin Decizia nr. 217 din 9 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelurile declarate de revizuenţi şi de intimatele R.M. şi C.V.
Instanţa de apel a reţinut că, prin actul nou invocat, Primarul municipiului Craiova şi Consiliul local al municipiului Craiova tind să dovedească faptul că G.C. şi G.M. nu erau îndreptăţiţi la restituirea terenului în baza Legii nr. 10/2001, ci doar intimatele R.M. şi C.V.
Prin iniţierea acestui demers, revizuenţii nu susţin un interes propriu, ceea ce face de prisos analizarea celorlalte motive de apel.
Ca urmare a respingerii apelului declarat de revizuenţi, instanţa de apel a respins şi apelul declarat de intimatele R.M. şi C.V.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Primarul municipiului Craiova, Consiliul local al municipiului Craiova, Primăria municipiului Craiova şi intimatele C.V. şi R.M.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii Primarul municipiului Craiova, Consiliul local al municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova au arătat că Decizia este nelegală, deoarece înscrisul de care înţeleg să se prevaleze îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Recurenţii au mai arătat că au interes în declanşarea demersului judiciar, având în vedere dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Recurentele C.V. şi R.M. au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., deoarece prima instanţă a respins excepţia lipsei de interes, iar G.C. şi G.M., singurele părţi cărora le-ar fi putut profita, nu au atacat sentinţa sub acest aspect.
Au mai arătat recurentele, că li s-a creat o situaţie mai grea în propria cale de atac, deoarece cererea de revizuire a fost respinsă iniţial ca inadmisibilă.
In ceea ce priveşte interesul revizuentelor, recurentele au arătat că Legea nr. 10/2001, prin art. 36, sancţionează nerespectarea dispoziţiilor sale de către unitatea notificată, iar certificatul de moştenitor nu putea fi ignorat, astfel încât interesul revizuentelor era justificat de îndeplinirea cerinţelor de legalitate a actului juridic administrativ.
Recursurile declarate vor fi respinse pentru considerentele ce succed.
In ceea ce priveşte recursul declarat de Primăria municipiului Craiova, aceasta nu are calitate procesuală de a declara recurs, deoarece dreptul de a recura o hotărâre civilă aparţine numai părţilor care au figurat la judecata în fond sau succesorilor lor universali sau cu titlu universal.
In cauză, Primăria municipiului Craiova nu a figurat ca parte în proces nici la prima instanţă, nici la judecata în apel.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat de Primăria municipiului Craiova va fi respins ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
In ceea ce priveşte recursul declarat de Municipiul Craiova şi Consiliul local al municipiului Craiova, ale căror critici permit încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de apel a constatat că Municipiul Craiova şi Consiliul local al municipiului Craiova nu au interes în promovarea cererii de revizuire, deoarece nu valorifică un interes propriu.
Soluţia instanţei de apel este legală, având în vedere următoarele considerente:
Calitatea de parte în cadrul procedurii judiciare ce s-a finalizat prin hotărârea atacată nu este suficientă pentru exercitarea unei căi ordinare sau extraordinare de atac, ci trebuie îndeplinite şi celelalte condiţii referitoare la exercitarea acţiunii civile.
In acest sens, cel ce doreşte iniţierea demersului judiciar trebuie, printre altele, să afirme un drept şi să justifice un interes.
In cauză, prin sentinţa a cărei retractare s-a solicitat pe calea revizuirii, Tribunalul Dolj a admis contestaţia formulată de N.E., G.C. şi G.M. împotriva dispoziţiei nr. 8156 din 29 octombrie 2003, emisă de Primarul municipiului Craiova şi a dispus restituirea în natură către contestatori a unui imobil.
Prin cererea de revizuire formulată, Primarul municipiului Craiova şi Consiliul local al municipiului Craiova au invocat certificatul de moştenitor nr. 36 din 11 aprilie 2000, emis de B.N.P. M.D., şi au susţinut că doar N.E. este persoană îndreptăţită la restituire.
Se constată, aşadar, că interesul afirmat de revizuenţi în declararea căii extraordinare de atac nu este un interes personal şi direct, deoarece folosul practic urmărit vizează pe altcineva decât partea care a uzat de calea de atac.
Revizuenţii pretind că interesul lor este justificat de art. 36 din Legea nr. 10/2001, republicată, care instituie răspunderea penală pentru emiterea deciziei sau dispoziţiei în condiţiile prevăzute de textul de lege invocat.
Această susţinere nu poate fi primită, deoarece, potrivit legii, procedura derulată în faza administrativă este supusă controlului de legalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, care, în virtutea principiului plenitudinii de competenţă, verifică inclusiv legalitatea actului administrativ prin care a fost soluţionată notificarea.
Sancţiunile instituie de art. 36 din Legea nr. 10/2001, presupun existenţa vinovăţiei penale, ceea ce nu poate justifica interesul promovării unei cereri de revizuire în prezenta cauză.O altfel de interpretare, ar ducea la concluzia eronată că unitatea deţinătoare poate răspunde în condiţiile art. 36 din Legea nr. 10/2001 ori de câte ori Decizia sau dispoziţia emisă este modificată sau anulată de instanţa de judecată.
Nefondat este şi recursul declarat de intimatele C.V. şi R.M.
Recurentele susţin că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., deoarece prima instanţă a respins excepţia lipsei de interes, soluţia intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Susţinerea nu este reală, deoarece, într-adevăr, la 18 noiembrie 2008, prima instanţă a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei de interes, dar nu s-a pronunţat asupra acesteia prin sentinţa pronunţată şi nici printr-o încheiere anterioară.
De altfel, excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, care poate fi invocată în orice stadiu al procedurii, inclusiv de către instanţă din oficiu, motiv pentru care nu au fost încălcate dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Nici critica referitoare la faptul că intimatelor li s-a creat o situaţie mai grea în propria cale de atac nu este fondată.
In cauză, soluţia instanţei de apel nu încalcă prevederile art. 296 teza a II C. proc. civ., deoarece prima instanţă a respins cererea de revizuire cu motivarea că nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., soluţia fiind menţinută de instanţa de apel, care a schimbat doar motivarea primei instanţe.
Cum recurentelor nu li s-a recunoscut un drept sau un beneficiu prin hotărârea primei instanţe care să fi fost atins sau înlăturat în propria lor cale de atac, principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac nu a fost ignorat.
Cat priveşte critica referitoare la interesul revizuentelor, aceasta este nefondată, pentru aceleaşi considerente care au fost avute în vedere în analiza recursului declarat de recurenţii Municipiul Craiova şi Consiliul local al municipiului Craiova.
Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi privite ca nefondate şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse ca atare.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii G.C. şi G.M., în cuantumul dovedit prin înscrisurile aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Primăria municipiului Craiova, Consiliul local al municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova şi de C.V. şi R.M. împotriva deciziei nr. 217 din 9 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii la plata sumei de 3915 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii G.C. şi G.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2639/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2635/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
