ICCJ. Decizia nr. 2653/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2653/2010
Dosar nr. 590/1/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 ianuarie 2009, P.E., prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România din cadrul Federaţiei Democratice pentru apărarea Drepturilor Omului şi Integrare Euro-Atlantică a formulat „contestaţie în anulare trimisă procedural sub nr. 5045 din 18 decembrie 2008" în dosarul nr. 32396/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precizând că se află sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
A arătat că Primăria municipiului Bucureşti nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de fond şi de apel de a emite o dispoziţie motivată, iar Înalta Curte a casat hotărârile de la fond şi apel, favorizând nesoluţionarea dosarului cauzei.
La termenul din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte, constatând că petenta nu s-a conformat obligaţiilor stabilite de instanţă la două termene consecutive de a preciza natura cererii formulate, a dispus suspendarea judecăţii, conform art. 1551 C. proc. civ.
La 6 martie 2010, Liga Democratică pentru Dreptate din România din cadrul Federaţiei Democratice pentru apărarea Drepturilor Omului şi Integrare Euro-Atlantică, în numele petentei, a solicitat repunerea pe rol a cauzei şi a arătat că a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. 32396/3/2006.
Contestaţia nu a fost motivată nici prin cererea introductivă şi nici prin cererea de repunere pe rol, ceea ce este de natură a atrage inadmisibilitatea acesteia.
Astfel, potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când procedura de citare a părţii nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legale sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, iar potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin urmare, contestaţia în anulare este deschisă exclusiv pentru situaţiile reglementate de cele două texte de lege şi nu pentru alte motive, prin care se solicită reformarea hotărârii, posibilă doar în recurs sau pentru cereri noi, care nu au făcut obiectul judecăţii.
In cauză, contestatoarea nu a indicat nici unul din motivele de contestaţie în anulare posibile conform art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., exprimându-şi doar în termeni vagi nemulţumirea faţă de hotărârea instanţei supreme.
Cum simplele nemulţumiri, neargumentate juridic, nu pot constitui motiv de contestaţie în anulare de drept comun sau specială, cererea formulată de P.E., prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România din cadrul Federaţiei Democratice pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Integrare Euro-Atlantică din România, este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.E., prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România din cadrul Federaţiei Democratice pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Integrare Euro-Atlantică din România împotriva deciziei nr. 6806 din 10 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 aprilie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 2660/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2655/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|