ICCJ. Decizia nr. 2770/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2770/2010
Dosar nr. 7109/46/2006
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 2020 din 13 octombrie 2004, contestatoarele P.C, G.I. şi T.R. au solicitat anularea dispoziţiei din 2004 emisă de Primăria Municipiului Curtea de Argeş şi restituirea în natură a terenului situat în Valea laşului, în suprafaţă de aproximativ 5.000 mp şi a celui cu o suprafaţă aproximativ identică, situat în Valea Iașului. Pentru situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură, s-a cerut acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivele de fapt ale cererii, reclamantele au arătat că autorul lor a avut în proprietate circa 40.000 m.p., potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 30 martie 1926, din care i-au fost confiscate în perioada regimului comunist, fără plata despăgubirilor, terenurile a căror restituire s-a cerut.
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 8 iunie 2005, Tribunalul Argeş a respins contestaţia formulată, reţinând în considerentele hotărârii faptul că autorul reclamanţilor (P.G.) a deţinut teren în suprafaţă de 40.000 mp, că potrivit Legii nr. 18/1991 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 39.104 mp, pentru diferenţa de 1.380 mp, ce a făcut obiectul unui decret de expropriere, acordându-li-se reclamantelor despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.
S-a constatat, de asemenea, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, că reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, pe vechiul amplasament pentru terenul liber, iar pentru restul terenului, pe un alt amplasament, reconstituirea realizându-se însă pentru întreaga suprafaţă pentru care a fost justificat dreptul de proprietate.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantele, care au susţinut caracterul netemeinic şi nelegal al soluţiei, întrucât nu s-a avut în vedere faptul că autorul acestora a avut în proprietate suprafaţa de 45.000 mp, din care li s-a reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 doar suprafaţa de 13.104 mp.
S-a mai arătat că în mod greşit s-a stabilit că pentru suprafaţa de 1.380 mp apelantele - reclamante ar fi primit despăgubiri potrivit dispoziţiei din 2001, întrucât prin dispoziţia din 2001 s-a revenit asupra acesteia, respingându-se atât cererile de restituire în natură a terenurilor intravilane, cât şi acordarea despăgubirilor băneşti.
Prin Decizia civilă nr. 5/ A din 16 ianuarie 2006 Curtea de Apel Piteşti a admis apelul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe. Prin dispozitivul aceleiaşi decizii a fost respinsă cererea de completare a apelului.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, deşi pentru stabilirea situaţiei de fapt, în faza judecăţii în primă instanţă s-a efectuat o expertiză, nu s-au identificat şi nu s-au individualizat terenurile care au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi separat, terenurile care au constituit obiect al Legii nr. 10/2001.
S-a apreciat că se impune efectuarea unei expertize care să aibă în vedere aceste aspecte, să verifice dacă terenurile sunt libere şi ca atare, este necesară soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 7330 din 21 septembrie 2006 a admis recursul, a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut, în motivarea acestei soluţii, că decizia recurată este greşită atât din punct de vedere formal, câtă vreme dispoziţiile art. 296 şi 297 C. proc. civ. prevăd posibilitatea păstrării ori schimbării în tot sau în parte a hotărârii atacate, ori desfiinţarea sau anularea acesteia, cât şi din punct de vedere al conţinutului şi argumentelor aduse în justificarea soluţiei.
În cadrul apelului se devoluează fondul, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt, instanţa având posibilitatea să încuviinţeze refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi.
Prin trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probatoriului, instanţa a nesocotit caracterul devolutiv al apelului şi a ignorat regulile de procedură ale judecăţii, în această cale de atac.
Pentru individualizarea terenurilor ce făcuseră obiect al reconstituirii conform Legii nr. 18/1991 şi respectiv cele care făceau obiect al Legii nr. 10/2001 - situaţie considerată insuficient lămurită în prima etapă procesuală - instanţa de apel trebuia să administreze probele pe care le considera necesare.
S-a reţinut, totodată, că dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu erau incidente în speţă, deoarece acestea presupun ca judecata să se fi făcut în condiţii de lipsă de procedură sau fără cercetarea fondului.
În consecinţă, s-a admis recursul, dispunându-se rejudecarea apelului, ocazie cu care instanţa va avea în vedere şi critica referitoare la completarea motivelor de apel, respectiv în ce măsură este vorba de motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, posibil de complinit până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare sau de o cerere nouă în apel, interzisă de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Piteşti sub nr. 7109/46/2005.
Prin Decizia civilă nr. 14/ A din 25 ianuarie 2008 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă, asigurări sociale şi cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanţi, a schimbat sentinţa în sensul că a admis contestaţia şi a dispus anularea în parte a dispoziţiilor din 28 septembrie 2004 emisă de intimată. A dispus restituirea în natură către apelanta reclamantă a suprafeţelor de 8.572 mp, 2.822 mp, 1.016 mp, 595 mp şi 437 mp, în total 13.442 mp teren. Pentru diferenţa de 7.435 mp, teren s-a constatat că apelantele sunt îndreptăţite la titlurile de despăgubiri, conform capitolului VII din Legea nr. 247/2005. A fost obligată intimata la 1.000 lei cheltuieli de judecată către apelantele - reclamante.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele: autorul reclamanţilor a fost proprietarul unui teren în suprafaţă de 40.542 mp, conform actului de vânzare - cumpărare din 30 martie 1926, teren situat în Municipiul Curtea de Argeş, mahalaua Flămânzeşti, compusă din trei parcele: parcela în suprafaţă de 32.998 mp, parcela în suprafaţă de 2.280 mp şi parcela în suprafaţă de 3.502 mp teren.
Din terenul în suprafaţă de 32.998 mp ce face parte din prima parcelă, suprafaţa de 14.198 mp a fost primită de către apelante în baza Legii nr. 187/1991, suprafaţă reprezentată pe schiţă la raportul de expertiză cu culoarea verde (f. 73 dosar).
O altă suprafaţă de 8.572 mp este ocupată de alte persoane fizice, fără însă a se depune la dosar eventualele acte de proprietate în baza cărora deţine terenul (schiţa anexa 1 la expertiză, teren colorat cu galben).
Terenurile în suprafaţă totală de 4.247 mp, reprezentate pe schiţa cu culoarea albastru, sunt terenuri libere de construcţii şi detalii de sistematizare şi nu sunt cuprinse în domeniul public.
Suprafaţa de 5.981 mp, reprezentată pe aceeaşi schiţă cu culoarea maro este cuprinsă în domeniul public al Municipiului Curtea de Argeş, fiind teren aferent blocurilor de locuinţe, precum şi zona de siguranţă a acestora, parcări, alei, trotuare, drumuri.
Terenul în suprafaţă de 2.280 mp, ce face parte din lotul, identificat prin schiţa anexă la raportul de expertiză este teren ocupat în totalitate de Piaţa Ivancea, teren cuprins în domeniul public şi ocupat de construcţii.
Terenul, în suprafaţă de 3.502 mp, ce face parte din lotul, din actul de vânzare - cumpărare al autorului reclamantelor este reprezentat cu culoarea roşu în schiţa anexă la raportul de expertiză. Acest teren este compus din 1,611 mp şi 1.891 mp.
Din suprafaţa de 1.611 mp, terenul în mărime de 1.016 mp este liber de detalii de sistematizare şi construcţii, teren reprezentat pe schiţă cu portocaliu, iar restul de 595 mp este teren aferent dispensarului uman I.F.
Din suprafaţa de 1.891 mp, parcela în mărime de 437 mp, reprezentată pe schiţa, cu culoare galbenă, constituie parcarea de maşini, amenajată în timpul Utigiului, iar restul de 1.981 mp (culoare maro pe aceeaşi schiţă) este teren cuprins în domeniul public şi aferent blocului, zona de siguranţă a acestuia, trotuar şi alei.
Terenul deţinut de către autorul reclamantelor, mai exact cel de la punctele din actul de vânzare - cumpărare a fost preluat începând cu anul 1958 şi abia în anul 1986 s-a emis Decizia nr. 230 pentru suprafaţa de 1.380 mp, de expropriere.
Aşadar, s-a făcut dovada în cauză a preluării abuzive a terenului, situaţie recunoscută, de altfel şi de către intimată, care pretinde, însă, că pentru terenul în suprafaţă de 1.380 mp li s-au acordat apelantelor măsuri reparatorii prin dispoziţia din 2001, iar cea mai mare parte din teren a fost restituită prin procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, este deţinută de alte persoane cu acte legale sau constituie domeniu public.
S-a stabilit totodată, cu probele administrate, că terenul în litigiu este situat în intravilan.
În consecinţă, sunt incidente în speţă prevederile art. 2 şi 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, apelantele fiind persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură.
Prin Decizia civilă nr. 54/ A din 29 august 2008 Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de completare a Deciziei civile nr. 147 din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că rezultă în mod cert că instanţa s-a pronunţat în legătură cu cele două terenuri, atât din dispozitivul deciziei, prin care s-a admis în parte contestaţia şi tot în parte a fost anulată dispoziţia din 2004, cât şi din considerentele acesteia (f. 117 verso dosar), în care se arată că din terenul în suprafaţă de 4.247 mp se restituie suprafaţa de 2.822 mp, mai puţin 1.351 mp şi 104 mp, teren cu privire la care petentelor li s-a aprobat acordarea de măsuri reparatorii prin dispoziţia din 2001 a Primarului Municipiului Curtea de Argeş.
S-a motivat nerestituirea în natură a suprafeţelor de teren, prin aceea că nu s-a revenit la dispoziţia din 2001 prin dispoziţia contestată, întrucât prima dispoziţie a intrat în circuitul civil, a produs efecte juridice şi în atare condiţii organul emitent nu mai putea reveni cu privire la cele dispuse prin dispoziţia din 2001, cu atât mai mult cu cât petentele - apelante nici nu au contestat această dispoziţie.
În consecinţă, instanţa de apel s-a pronunţat şi asupra suprafeţelor de teren, astfel că, nefiind îndeplinite cerinţele de art. 2822 C. proc. civ., s-a respins cererea de completare a hotărârii ca nefondată .
Împotriva Deciziei nr. 14/ A din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti au declarat recurs reclamanţii P.C., G.I. şi T.R. şi pârâta Primăria Municipiului Curtea de Argeş.
Recurenţii - reclamanţi au susţinut următoarele critici de nelegalitate a Deciziei nr. 14/ A din 2008.
S-au încălcat dispoziţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prin dispoziţia Primarului din 2004 ce face referire şi la dispoziţia din 2001, se revine practic asupra dispoziţiei din 2001. Pe de altă parte, se susţine că din concluziile raportului de expertiză rezultă că suprafeţele sunt libere, astfel că instanţa trebuie să dispună restituirea lor în natură.
Recurenta Primăria Municipiului Curtea de Argeş susţine că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece Primăria a depus la dosar toate actele prin care a înţeles să dovedească că suprafaţa de 8.572 mp e ocupată în baza unor acte legale de diferite persoane fizice.
Se mai consideră că motivarea reţinută de instanţă este greşită şi contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nelegal dispunându-se restituirea în natură a terenului de 8.572 mp, fără a ţine cont că terenul este deţinut cu acte legale de diferite persoane fizice şi că persoanele fizice, enumerate şi de expert au edificate pe acesta construcţii cu destinaţia de locuinţă şi anexe gospodăreşti.
O altă critică vizează eronata restituire a suprafeţei de 275 mp, încălcându-se prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, această suprafaţă având destinaţia de alee pietonală aferentă „Străzii Mării", fiind de utilitate publică; a suprafeţei de 1016 mp care este ocupată de un depozit de carburanţi proprietatea SC I.I. SRL, a suprafeţei de 595 mp proprietatea numitului V.C. şi a SC D.P.S. SRL şi afectată de construcţia ce are destinaţie de dispensar uman I.F., a suprafeţei de 437 mp ce are destinaţie de parcare aferentă blocurilor. Se conchide că este incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ. -, impunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamanţi.
Recurenţii - reclamanţi au criticat şi Decizia civilă nr. 54/ A din 29 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, deoarece în mod greşit s-a respins cererea de completare a Deciziei nr. 14/2008 deoarece la fila 41 a precizat că suprafaţa ce urmează a li se restitui este de 20.000 mp, incluzând şi terenul de 1.380 mp.
Analizând recursurile declarate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. prevede că judecătorii trebuie să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Instanţa de apel nu a manifestat rol activ pentru stabilirea pe deplin a situaţiei de fapt raportat la susţinerile recurenţilor, atât ale reclamanţilor, cât şi ale pârâtei Primăria Curtea de Argeş, atât în privinţa identificării suprafeţei de teren pentru care se solicită restituirea în natură, a cercetării faptului dacă acesta a fost obiectul altei dispoziţii de restituire, aşa cum invocă pârâta, cât şi în privinţa analizării situaţiei juridice a celorlalte terenuri pentru care s-a dispus restituirea în natură şi care ar fi deţinute de alte persoane fizice.
Rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel se impune, raportat la poziţiile contradictorii exprimate de părţi pentru ca, în funcţie de probatoriul ce se va administra în cauză, să se poată face aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru a se stabili cu certitudine care din suprafeţele de teren solicitate pot fi restituite în natură şi care prin echivalent.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi şi va analiza şi celelalte susţineri ale acestora din cuprinsul motivelor de recurs.
Pentru aceste considerente, se vor admite recursurile împotriva Deciziei civile nr. 14/ A din 25 ianuarie 2008 Curtea de Apel Piteşti şi Decizia civilă nr. 54/ A din 29 februarie 2008, se vor casa deciziile recurate şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanţii P.C., G.I., T.R. şi pârâta Primăria Municipiului Curtea de Argeş împotriva Deciziei civile nr. 14/ A din 25 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti şi a Deciziei civile nr. 54 A din 29 februarie 2008 a aceleiaşi instanţe.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2926/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2218/2010. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
