ICCJ. Decizia nr. 2926/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2926/2010
Dosar nr. 251/100/2009
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 436 din 21 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureş a fost admisă plângerea formulată de petenţii A.F.K., B.J., A.Z., A.B.Z. şi A.P.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare şi s-a dispus anularea Dispoziţiei din 17 decembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că la 14 august 2001 numitul A.G., în calitate de împuternicit al lui A.F. a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul intabulat în C.F. Baia Mare, ce a aparţinut defuncţilor A.Z, şi M, şi care a fost preluat de stat în baza Deciziei nr. 849 din 27 decembrie 1975 a Consiliului Judeţean Maramureş. În cuprinsul notificării s-a făcut menţiunea că de pe urma autorilor au rămas mai mulţi moştenitori, pentru care actele doveditoare vor fi depuse ulterior, iar la 4 februarie 2002 mandatarul A.G. a depus un memoriu suplimentar prin care a arătat că petentul solicită stabilirea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru întregul imobil expropriat, deci şi în interesul moştenitorilor cu care el va efectua decontarea. La 24 aprilie 2003 mandatarul obţine împuternicirea celorlalţi patru coproprietari autentificată din 24 aprilie 2003.
În baza notificării şi a documentelor anexate Primarul Municipiului Baia Mare a emis Dispoziţia din 17 decembrie 2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri numai pentru A.F.K. pentru cota de % din imobilul casă în suprafaţă desfăşurată de 200,96 mp şi teren în suprafaţă de 3.266 mp, identificat în C.F. Baia Mare, imposibil de restituit în natură, terenul fiind ocupat cu construcţii noi, autorizate, iar casa demolată. Prin această dispoziţie s-a apreciat că mandatarul nu a putut formula notificare decât în numele petentului A.F.K.. De asemenea, a fost revocată dispoziţia anterioară, din 2008, care prevedea acordarea despăgubirilor pentru toţi comoştenitorii.
Instanţa de fond a reţinut că deşi la data depunerii notificării numai petentul A.F.K. dăduse împuternicire mandatarului A.G., la 24 aprilie 2003 mandatarul a primit procură şi din partea celorlalţi moştenitori, iar din interpretarea procurii autentificate din 24 aprilie 2003 rezultă clar voinţa mandanţilor de a solicita măsuri reparatorii şi de a-l împuternici pe mandatar să întreprindă demersurile în locul lor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare, criticând-o pentru netemeinicie. Prin motivele de apel a susţinut că la data notificării mandatarul nu putea solicita măsuri reparatorii decât pentru un singur moştenitor, iar voinţa celorlalţi moştenitori de a solicita măsuri reparatorii a fost exprimată tardiv.
Prin Decizia civilă nr. 233/ A din 7 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul pârâtului, a modificat art. 1 din dispoziţia contestată în sensul că a stabilit în favoarea reclamantului A.F.K. dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de % din imobil, proprietatea tabulară a defunctului A.P.Z. şi a respins plângerea formulată de reclamanţii B.J., A.B.Z., A.P.C. şi A.Z.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că faţă de starea de fapt şi faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reclamantul A.F.K. nu putea să solicite măsuri reparatorii decât pentru sine şi pentru proprietarul înscris în cartea funciară şi decedat A.P.Z., instanţa de fond făcând aprecieri greşite cu privire la procura autentificată din 24 aprilie 2003, deşi trebuia să analizeze doar procura din 22 octombrie 2001. Pentru aceleaşi considerente a apreciat că se impune respingerea plângerii celorlalţi reclamanţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanţii B.J., A.B.Z., A.P.C. şi A.Z., cât şi pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare.
Reclamanţii, prin mandatarul A.G., au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtului şi menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond. În motivarea recursului au susţinut că din moment ce imobilul a fost preluat abuziv este firesc ca foştii proprietari sau moştenitorii acestora să fie despăgubiţi dacă sunt în viaţă, că procura din 24 aprilie 2003 face parte din actele completatoare prevăzute în notificarea depusă, iar cele două procuri reprezintă o singură voinţă, comună, a tuturor moştenitorilor.
Pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare a critica decizia instanţei de apel solicitând respingerea dreptului lui A.F.K. la măsuri reparatorii pentru cota de % a defunctului său frate A.P.Z. şi menţinerea în vigoare a dispoziţiei emise. A susţinut că A.P.Z. a decedat în 1982 şi are ca descendenţi direcţi doi fii, respectiv A.P.C. şi A.B.Z., care îl înlătură de la moştenire pe reclamantul-intimat, iar faptul că aceştia nu au solicitat restituirea imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001 în termen legal nu constituie o împrejurare de natură să-i dea posibilitatea reclamantului intimat de a obţine imobilul revendicat.
Analizând recursul reclamanţilor în limita criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 cu trei luni şi O.U.G. nr. 145/2001 cu încă trei luni.
Prima notificare formulată de mandatarul A.G. în numele reclamantului A.F.K. a fost depusă prin executor judecătoresc competent la 14 august 2001, în ea fiind cuprinsă menţiunea că actele doveditoare ale dreptului la moştenire vor fi depuse în termenul legal.
Notificarea a fost completată la 4 februarie 2002, prin cererea înregistrată, prin care petentul a precizat că solicită despăgubiri pentru întreg imobilul, deci şi în numele celorlalţi coproprietari şi moştenitori ai foştilor coproprietari ai imobilului preluat abuziv, respectiv pentru numiţii B.J., A.Z., A.B.Z. şi A.P.C., fapt confirmat de pârât prin considerentele Dispoziţiei din 17 decembrie 2008 (fila 5 dosar fond).
Aşadar, atât notificarea iniţială cât şi cererea de completare au fost formulate în termenul legal, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Necesitatea existenţei unei împuterniciri din partea fiecărui coproprietar a fost comunicată mandatarului de către Comisia Judeţeană abia cu adresa din 25 februarie 2003, (fila 37 dosar), iar împuternicirea celorlalţi patru coproprietari, autentificată, a fost obţinută la 24 aprilie 2003, în termenul legal de depunere a actelor doveditoare prevăzut de art. 23 din Lege.
În cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 1546 alin. (2) C. civ., referitoare la ratificarea expresă a actelor făcute de mandatar în afara puterilor date. Ratificarea intervenită prin procura autentificată din 24 aprilie 2003 valorează mandat, producând efecte retroactive chiar în ipoteza mandatului aparent.
Voinţa mandanţilor, rezultată din procurile date dar şi din poziţia procesuală manifestată în toate fazele procesuale, a fost aceea de a-l împuternici pe mandatarul A.G. ca în numele lor şi pentru ei să întreprindă demersurile legale în vederea obţinerii de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 pentru imobilul preluat de stat.
Instanţa de apel nu a interpretat coroborat înscrisurile depuse la dosar, făcând aprecieri cu privire la voinţa părţilor doar din perspectiva împuternicirilor date, omiţând însă să analizeze cererea de completare a notificării, formulată în numele celorlalţi patru comoştenitori, depusă şi ea în termen legal.
În acelaşi timp, nu poate fi ignorată poziţia procesuală a reclamanţilor care au susţinut constant că intenţia comună a fost aceea de a solicita măsuri reparatorii în numele tuturor, reclamantul A.F.K. neînţelegând să invoce în favoarea sa dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, recursul reclamanţilor urmează a fi admis, cu consecinţa modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului pârâtului şi menţinerii sentinţei instanţei de fond.
Cât priveşte recursul pârâtului, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins.
Critica formulată vizează faptul că reclamantul-intimat A.F.K. nu se încadrează în categoria persoanelor prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu l-ar fi putut moşteni pe defunctul său frate A.P., care avea ca unici succesori pe fiii săi, A.B.Z. şi A.P.C., descendenţi de gradul I care nu au fost în nici un fel înlăturaţi de la moştenire.
Imobilul notificat, înscris în C.F. Baia Mare a avut ca proprietari tabulari pe A.E. căsătorită B.J., A.F.C., A.Z. şi A.P.Z. cu tidu de moştenire.
Prin Decizia nr. 849/1975 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Maramureş, în baza Decretului nr. 223/1974, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, întrucât reclamanţii aveau domiciliul definitiv în Ungaria la data dobândirii prin moştenire a imobilului notificat.
Comoştenitorul A.P.Z. a decedat în 1982, moştenitorii săi legali fiind A.B.Z. şi A.P.C.
Cum prin admiterea recursului reclamanţilor Înalta Curte a stabilit că aceştia au formulat notificări în termenul stabilit de lege, alături de intimatul-reclamant A.F.K., nu se mai poate pune problema aplicabilităţii dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea 10/2001, respectiv a dreptului acestuia din urmă de a veni la succesiunea fratelui său, în prezenţa moştenitorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul reclamanţilor B.J., A.Z., A.B.Z. şi A.P.C. împotriva Deciziei nr. 233/ A din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Modifică decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei nr. 4365 din 21 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureş, secţia civilă.
Respinge recursul pârâtului Primarul Municipiului Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4029/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2770/2010. Civil → |
|---|
