ICCJ. Decizia nr. 2935/2010. Civil. Conflict de muncă. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2935/2010
Dosar nr. 7770/1/2009
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de revizuire
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la 5 octombrie 2009, V.N. a solicitat revizuire Deciziei nr. 1854 din 9 mai 2003 a aceleiaşi instanţe în sensul obligării Agentului Guvernamental al Curţii Europene a Drepturilor Omului din cadrul Ministerului Afacerilor Externe la plata de dobânzi aplicate pe perioada de 3 luni, conform pct. 4 lit. b) din hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului; penalităţi ca daune morale pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 24 septembrie 2009 în valoare de 100 RON/zi.
1.2. În fapt
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 2 iunie 2009 Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat asupra încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorată Deciziei nr. 1854/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Statul nu a executat în termenul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului suma de 8828 RON pentru daune materiale şi 1000 euro reprezentând daune morale, plus dobânda aferentă pe timpul acestei perioade.
1.3. În drept
Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
2. Dovezile administrate
În dovedirea cererii de revizuire, la dosarul cauzei a fost depusă, în copie legalizată tradusă în limba română, sentinţa Vişan împotriva României, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 2 iunie 2009.
3. Analiza făcută de instanţă
Revizuirea nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 322 pct. 9 C proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Aşadar, pentru ca revizuirea să fie admisă pentru acest motiv, este necesar:
- să existe o hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale;
- consecinţele grave ale încălcării să se producă în continuare, şi la data când este formulată revizuirea;
- consecinţele grave ale încălcării drepturilor sau libertăţilor fundamentale să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii.
În cauză, este îndeplinită numai prima cerinţă.
Încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale lui V.N., constatată prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, a fost cauzată de existenţa în sistemul procedural românesc a recursului în anulare, care a permis darea unei hotărâri care a constituit o ingerinţă în exercitarea de către acesta a dreptului său de creanţă ce fusese stabilit irevocabil prin hotărârea de la 15 martie 2002. Ministerul Apărării Naţionale i-a plătit lui V.N. suma datorată în temeiul acestei hotărâri, sumă de care s-a putut folosi până la darea hotărârii asupra recursului în anulare, la 9 mai 2003, când s-a dispus înapoierea acesteia.
Dispoziţiile art. 330 - 3304 C. proc. civ., care reglementau recursul în anulare, au fost abrogate prin O.U.G. nr. 58/2003. Aşadar, prin înlăturarea căii extraordinare de atac arătate din sistemul de drept românesc, a fost adoptată o măsură de ordin general, care să împiedice, în viitor, producerea unor încălcări de natura celor constatate în cauză.
Cât priveşte măsura individuală la care a fost obligat Statul Român pentru a se realiza în cauză restitutio in integrum, însuşi revizuentul a arătat faptul că la 24 noiembrie 2009 suma menţionată în hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost achitată. Aşadar, măsura individuală privitoare la restituirea sumei stabilită de instanţa europeană a fost îndeplinită.
Pentru obţinerea dobânzilor arătate la pct. 4 lit. b) din hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, partea nu are la dispoziţie redeschiderea procedurii considerată inechitabilă, întrucât revizuirea hotărârii atacate şi respingerea recursului în anulare nu ar avea drept consecinţă acordarea dobânzilor solicitate.
Pentru aceasta, partea are la dispoziţie executarea silită a hotărârii, în condiţiile Cărţii V C. proc. civ.
Având în vedere cele mai sus arătate, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul V.N. împotriva Deciziei nr. 1854 din 9 mai 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2934/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2937/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
