ICCJ. Decizia nr. 3008/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3008/2010
Dosar nr. 4771/36/2006
Şedinţa publică de la 14 mai 2010
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, la 23 septembrie 2005, reclamanţii M.L. şi G.M. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Medgidia şi Primăria Municipiului Medgidia solicitând anularea dispoziţiei emisă la 24 august 2005 privind oferta de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren, în suprafaţă de 300 mp situat în Medgidia, judeţul Constanţa şi obligarea pârâţilor la restituirea în natură a terenului, iar pentru construcţia demolată, completarea în echivalent a despăgubirii, potrivit valorii de piaţă.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept, pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată şi modificată prin Legea nr. 247/2005, reclamanţii au arătat că imobilul mai sus identificat a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 4/1984 privind exproprierea unor imobile în vederea construirii de locuinţe, dar scopul exproprierii nu a fost atins, terenul fiind liber şi restituibil în natură, astfel că dispoziţia contestată este nelegală.
La termenul din 16 noiembrie 2005, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, în sensul că înţeleg să se judece în contradictoriu cu Municipiul Medgidia prin primar şi Primăria Municipiului Medgidia (filele 23-25 dosar fond).
Prin sentinţa civilă nr. 939 din 27 aprilie 2006 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată, acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa prin primar şi a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Medgidia, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că emiterea dispoziţiei contestate s-a făcut ca urmare a notificării din 18 iulie 2001 adresată de reclamanţi Primarului Municipiului Medgidia, aceasta fiind legală, prin expertiza imobiliară dispusă şi efectuată în cauză s-a stabilit că terenul în suprafaţă de 300 mp situat în Medgidia, jud. Constanţa este afectat în prezent de utilităţi publice, respectiv cămin, conductă de apă din reţeaua orăşenească, trotuarul străzii, astfel că nu poate fi restituit în natură.
În mod corect emitentul dispoziţiei a propus acordarea de măsuri repartorii ce se cuvin reclamanţilor, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, nefiind posibilă restituirea în natură şi aplicarea prevederilor art. 7 din acest act normativ.
În ceea ce priveşte plata despăgubirilor reprezentând echivalentul construcţiei demolate cu ocazia exproprierii pentru efectuarea de lucrări de utilitate publică, instanţa a apreciat că pentru despăgubirile încasate nu se mai poate acorda plata diferenţei rezultând din actualizarea valorii de circulaţie a acesteia.
Cererea de chemare în judecată a Primăriei Municipiului Medgidia a fost respinsă pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, primăria fiind o structură funcţională, legea neconferindu-i acesteia, personalitate juridică pentru a sta în judecată.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel reclamanţii M.L. şi G.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât situaţia de fapt a fost greşit reţinută, în realitate, terenul solicitat a fi restituit, fiind liber, neafectat de lucrări de utilitate publică, fiind incidente prevederile art. 9 şi 11 din Legea nr. 10/2001, dispoziţii ignorate de instanţa de fond.
S-au adus critici în sensul că instanţa de fond nu şi-a motivat soluţia neacordării completării în echivalent a despăgubirilor, potrivit valorii de piaţă, stabilită conform standardelor internaţionale, pentru construcţia demolată ce a existat pe terenul în litigiu.
Prin Decizia nr. 213/ C din 28 septembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu Municipiul Medgidia.
A dispus anularea dispoziţiei din 24 august 2005, l-a obligat pe pârât să restituie în natură reclamanţilor, suprafaţa de 300 mp teren, conform variantei 2 din raportul de expertiză, întocmit de expertul J.N. şi să propună acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată, conform Legii nr. 10/2001 cu deducerea sumei de 42.957 lei, achitată în anul 1984 pentru construcţie.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A fost obligat pârâtul Municipiul Medgidia către apelanţii-reclamanţi la 1.500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură şi că acesta este afectat de utilităţi, precum cămin, conductă de apă din reţeaua orăşenească, trotuar.
Şi-a însuşit raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a administra probe concludente, care să lămurească dacă terenul este sau nu, liber de construcţii şi dacă acesta poate fi restituit în natură, nedovedind rol activ.
Graţie caracterului devolutiv al apelului, instanţa a dispus o nouă expertiză tehnică imobiliară de identificare a terenului, care a propus două variante de restituire în natură a imobilului, instanţa însuşindu-şi varianta 2 din raportul de expertiză.
Ca atare, comparând vecinătăţile terenului propus de expert a fi restituit în natură, cu precizările pârâtului (înscrisuri filele 96,193 dosar apel), care a susţinut că terenul în litigiu face parte din Parcul 1 Mai, ce aparţine domeniului public, instanţa a constatat că acestea nu coincid, astfel că terenul fiind liber de construcţii, poate fi restituit în natură.
Aşa fiind, faţă de prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele expropriate care nu au primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea se pot restitui integral persoanei îndreptăţite, instanţa a făcut aplicarea acestor dispoziţii legale.
Referitor la critica privind acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată, Curtea de Apel Constanţa a apreciat că instanţa de fond a omis a se pronunţa şi a reţinut că, în temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile au fost demolate total, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de completarea diferenţei dintre valoarea despăgubirii primite şi valoarea construcţiilor demolate, astfel cum a fost calculată în documentaţia de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul stabilit conform legislaţiei în vigoare.
Prin urmare, a stabilit că pârâtul va fi obligat să propună acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată conform Legii nr. 10/2001 cu deducerea sumei de 42.957 lei, achitată în anul 1984.
Împotriva Deciziei nr. 213/ C din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs pârâtul Municipiul Medgidia prin primar, arătând că decizia Curţii de Apel Constanţa este nelegală şi invocând generic, fără a dezvolta, motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel au fost reiterate criticile din apel potrivit cărora instanţa de fond a reţinut corect că imobilul nu poate fi restituit în natură, deoarece este afectat de utilităţi, s-a susţinut că terenul aparţine domeniului public al municipiului Medgidia, la poziţia 46 anexa nr. 4 din Hotărârea nr. 904 din 03 august 2002.
Au fost promovate critici potrivit cărora, Curtea de Apel Constanţa a stabilit în mod greşit amplasamentul, în realitate terenul solicitat a fi restituit făcând parte din Parcul 1 Mai, ce aparţine domeniului public.
S-a susţinut în motivele de recurs ale pârâtului Municipiul Medgidia prin primar, că nu numai afectaţiunea de stradă, poduri, pasarele, ori dotări tehnico-edilitare subterane determină imposibilitatea restituirii în natură, ci şi stabilirea destinaţiei de spaţiu verde, îndreptăţeşte fostul proprietar doar la măsuri reparatorii prin echivalent, concluzionându-se că terenul în litigiu a avut destinaţia de spaţiu verde anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, acest fapt fiind atestat prin Hotărârile Consiliului Local Medgidia din 30 august 1999 şi din 26 septembrie 2000.
Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, cu consecinţa menţinerii dispoziţiei din 2005 ca fiind legală, motivarea deciziei pronunţată de Curtea de Apel fiind „superficială".
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.
Deşi în preambulul motivelor de recurs au fost indicate generic, dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7 şi 9 C. proc. civ. este de observat că, prin conţinutul recursului declarat, pârâtul reia apărările şi concluziile formulate în faţa instanţelor de fond şi apel, fără a formula în realitate critici subsumate pct. 4 şi 6 ale art. 304.
Cât priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acesta nu este incident, deoarece instanţa de apel a motivat soluţia pronunţată cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătând că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, privitor la imobilele expropriate, care nu au primit afectaţiunea pentru care s-a dispus această măsură.
Nici motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat.
La fila 42, vol. II dosar apel, din raportul de expertiză s-a reţinut că prin suprapunerea planului de situaţie al imobilului, întocmit la cumpărare peste planul vechi al oraşului a fost identificată fosta proprietate, pe baza dimensiunilor terenului şi poziţia construcţiilor, identificarea fiind redată în anexa 1. In zona afectată de sistematizare a fost modificat aliniamentul străzii.
Pe terenul identificat a fost amplasat un cămin de vizită, care permite accesul la o conductă de apă subterană. În spatele fostului imobil a fost construită o platformă de gunoi împrejmuită, realizată din beton şi acoperită cu o structură metalică, la vest de terenul identificat fiind amenajat un parc.
Varianta 2 a stabilit că terenul în suprafaţă de 300 mp format din suprafaţele 1 şi 2 precum şi, în completare o suprafaţă de 64 mp din spaţiul verde este situat în imediata vecinătate.
Din concluziile raportului de expertiză, instanţa a reţinut că terenul este liber, nefiind afectat de parcul public, fiind in fapt o suprafaţă cimentată, ce are ca vecinătăţi o platformă de gunoi şi garaje, bunuri ce nu se regăsesc pe suprafaţa parcului.
Parcul exista încă din anul 1961, astfel cum rezultă din inventarul bunurilor aparţinând domeniului public de interes local, unde la poziţia nr. 46 figurează parcul, acesta nefiind amplasat pe terenul în litigiu, astfel că vecinătăţile celor două imobile nu coincid.
La situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită şi care nu mai poate fi reanalizată în recurs, după abrogarea pct. 2 al art. 304 C. proc. civ., instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente.
Ca atare, în mod legal instanţa de apel a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 300 mp conform variantei 2 din raportul de expertiză, variantă ce nu include utilităţile publice, respectiv trotuarul şi carasabilul, şi nici căminul de vizită, Curtea de Apel Constanţa făcând o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel că nici motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 nu este incident în cauză, recursul urmând a fi respins, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Medgidia prin primar împotriva Deciziei nr. 213/ C din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3014/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3001/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
