ICCJ. Decizia nr. 3143/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3143/2010
Dosar nr. 4091/1/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra cererii de revizuire a deciziei civile nr. 894 din 7 martie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de revizuientul P.M.T.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
La data de 12 mai 2009 P.M.T. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 894 din 7 martie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin care a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie (denumită aşa la acea dată) împotriva deciziei nr. 1236 din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, prin care a modificat-o în sensul că a respins recursul declarat de revizuient împotriva deciziei nr. 806 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov.
Motivându-şi cererea, revizuientul a formulat mai multe motive, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
Prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 11 octombrie 2007, publicată în M.Of. nr. 100 din 19 februarie 2009 s-a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a art. 1 din Protocolul nr. 1; s-a hotărât ca Statul Român să îi restituie reclamantului P.M.T. apartamentul nr. 1 din casa situată în Braşov, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 paragraful 2 din Convenţie; ca în lipsa acestei restituiri statul pârât să îi plătească reclamantului în acelaşi termen de 3 luni, 55000 EURO cu titlu de daune materiale; ca în orice caz, satul pârât să îi plătească reclamantului suma de 7000 EURO cu titlu de daune morale şi 400 EURO cu titlu de cheltuieli de judecată; ca sumele respective să fie convertite în moneda statului pârât, la care să fie adăugată orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit; că începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi până la efectuarea plăţii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilităţii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene cu 3 puncte procentuale; a respins cererea de reparaţie echitabilă în rest.
În continuarea motivării cererii, revizuientul prezintă istoricul acţiunii introductive de instanţă, considerentele reţinute de instanţele de fond, apel şi recurs pe care şi-au fundamentat soluţiile pronunţate.
În ceea ce priveşte consecinţele grave ale încadrării drepturilor care continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate acestea sunt în esenţă următoarele:
- prin menţinerea sentinţei civile nr. 894 din 7 martie 2003 este nerespectată perpetuu sentinţa civilă nr. 9245 din 14 iunie 2000 a Judecătoriei Braşov prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 1;
- încetarea încălcării principiului securităţii raporturilor juridice şi încetarea încălcării dreptului revizuientului la un proces echitabil se poate realiza numai prin menţinerea deciziei civile nr. 1236/R din 17 septembrie 2001 şi a sentinţei civile nr. 9245 din 14 iunie 2000;
- prin menţinerea sentinţei civile nr. 894 din 7 martie 2003, există două titluri de proprietate asupra apartamentului nr. 1, aflându-se în imposibilitate de a obţine folosinţa bunului al cărui proprietar a fost şi este recunoscut;
- prin menţinerea hotărârii nr. 894 din 7 martie 2003 este nerespectată prima teză din dispozitivul hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a dispus ca statul pârât să îi restituie apartamentul nr. 1 din casa situată în Braşov, şi a suprafeţei de teren care va fi dată cumpărătorilor.
Analizând condiţiile de admisibilitate din cererea de revizuire, de faţă, prevăzută de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 322 pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorate unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Conform textului redat, se cere a fi îndeplinite următoarele trei condiţii, anume: Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale garantate de Convenţie printr-o hotărâre judecătorească; consecinţele acestei încălcări grave să continue să se producă; să se constate imposibilitatea remedierii consecinţelor produse în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
În speţă, analizând aceste condiţii, Înalta Curte constată că, prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 11 octombrie 2007 s-a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauză, nu se poate reţine că, consecinţele grave ale încălcării continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Văzând dispozitivul hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă că potrivit punctelor a şi b, în sarcina Statului Român, s-au impus două obligaţii alternative cu acelaşi termen de executare de trei luni, şi anume:
a) ca statul pârât să îi restituie reclamantului apartamentul nr. 1 din casa situată în Braşov, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 44 paragraful 2 din Convenţie;
b) ca în lipsa acestei restituiri statul pârât să îi plătească reclamantului, în acelaşi termen de 3 luni, 55000 EURO cu titlu de daune materiale.
Revizuientul M.T.P. a fost despăgubit de către Statul Român cu suma de 55000 EURO, astfel că în cauză nu se mai poate reţine că, consecinţele grave ale încălcării continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Pentru considerentele expuse, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 894 din 7 martie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie (denumită aşa la acea dată) va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 894 din 7 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, formulată de revizuientul P.M.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3206/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3179/2010. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
