ICCJ. Decizia nr. 3131/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3131/2010
Dosar nr. 9520/1/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 280/105/2007, contestatoarea C.I. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploieşti a solicitat anularea dispoziţiei nr. 19909 din 14 decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploieşti şi acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Ploieşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1130 din 19 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Prahova a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea C.I.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă împrejurarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului contestatoarei faţă de imobilul situa Ploieşti, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 135 din 5 mai 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declara contestatoarea C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1330 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploieşti.
Recursul declarat împotriva susmenţionatei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 7793 din 8 decembrie 2008 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Prin contestaţia înregistrată la data de 4 decembrie 2009, reclamanta a cerut anularea deciziei mai sus arătată, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 4, 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei reclamanta a susţinut că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unor greşeli materiale care au condus la o soluţionare greşită a fondului cauzei.
Anume, reclamanta invocă faptul că a cerut din partea Primăriei Ploieşti evidenţierea unui imobil care a aparţinut bunicului său C.F. şi situat la adresa din Ploieşti, imobil de pe urma căruia solicită acordarea de măsuri reparatorii cf. Legii nr. 10/2001 şi nicidecum nu a solicitat pârâtei situaţia acelei părţi a imobilului de la adresa menţionată care a aparţinut altcuiva, numitei M.C.
Analizând contestaţia în anulare dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Alin. (2) al art. 317 prevede că, contestaţia poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Art. 318 C. proc. civ. dispune că, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţă, C.I. a exercitat calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare fără a invoca vreunul din motivele expres prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Din analizarea susţinerilor contestatoarei, rezultă fără echivoc faptul că, aceasta a formulat critici pe fondul cauzei, cu privire la probatoriul administrat în cauză şi la modul de interpretare a acestuia de către instanţe, declarându-se nemulţumită de soluţiile pronunţate.
Or, aceste critici nu se încadrează în prevederile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., care prevăd, în mod expres şi limitativ, în ce situaţii şi condiţii pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare hotărârile judecătoreşti.
Aşa fiind, pentru considerentele de drept arătate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.I. împotriva deciziei nr. 7793 din 8 decembrie 2008 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3195/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3115/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
