ICCJ. Decizia nr. 3240/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3240/2010
Dosar nr. 18336/3/2007
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 514/A din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 209 din 16 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa a arătat că reclamanta a fost expropriată prin Decretul nr. 205/1977, fără a fi atinsă finalitatea actului expropriere şi fără ca intimata să fi pierdut, de la acea dată, proprietatea bunului său.
Implicit, această situaţie juridică a fost acceptată de autorităţile statului care, în anul 1981 au permis înscrierea reclamantei la rolul fiscal al noii adrese a imobilului, reclamanta nefiind expropriată în fapt.
Intimatei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, imobilul neaflându-se în detenţia apelantei pentru ca intimata să poată formula notificarea prin care să declanşeze procedura administrativă.
2. Recursul
2.1. Motive
Primăria Municipiului Bucureşti a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi a ignorat prevederile obligatorii ale Deciziei nr. 53/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, referitor la problema aplicabilităţii dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Câtă vreme Legea nr. 10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, iar Legea nr. 33/1994 are un caracter general faţă de Legea nr. 10/2001, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
2.2. Întâmpinarea
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În cauză nu se poate face aplicarea deciziei nr. 53/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite.
2.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Ambele instanţe de fond au arătat că, întrucât decretul de expropriere care viza şi imobilul proprietatea reclamantei nu a fost executat, reclamanta păstrând posesia asupra acestuia, şi comportându-se ca proprietar, cererea prin care se urmăreşte să se constate calitatea sa de proprietar este întemeiată.
Niciuna dintre instanţe nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 ci, dimpotrivă, s-a arătat că situaţia juridică a reclamantei nu se circumscrie celei prevăzute în Decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, prin care s-a stabilit faptul că acest text nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Împrejurarea că reclamanta şi-a întemeiat în drept cererea introductivă de instanţă şi pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu este de natură a justifica aspectele invocate prin motivele de recurs, instanţele dovedind că nu au fost ţinute de temeiul juridic invocat de aceasta.
S-a arătat, de asemenea corect - faţă de faptul că reclamanta stăpâneşte şi în prezent imobilul în litigiu - faptul că nu ea ar fi avut la dispoziţie nici calea specială a Legii nr. 10/2001. Drept consecinţă, acţiunea prin care s-a urmărit să se constate calitatea de proprietar a reclamantei asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 5 este admisibilă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin primarul general, împotriva deciziei nr. 514/A din data de 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3271/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3243/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
