ICCJ. Decizia nr. 3271/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3271/2010
Dosar nr. 17508/1/2005
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 308 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Brăila s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţii M.I. şi D.D. împotriva dispoziţiei nr. 236 din 29 august 2003 emisă de Consiliul Judeţean Brăila în sensul desfiinţării în parte a acestei dispoziţii prin admiterea cererilor celor doi notificatori, aceştia având calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii cu privire la imobilul din Brăila; s-a respins ca nefondată contestaţia conexă formulată de reclamanţii A.A.G.I. şi A.I.I. şi s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de A.I. şi A.S.
Instanţa de fond a reţinut că notificatorii reclamanţi au acelaşi autor ca şi A.A.G.I., A.I.I. şi A.N.I., cărora li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, iar imobilul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, aflându-se în administrarea Direcţiei Serviciilor Publice Brăila prin Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului, fiind trecut în domeniul public al judeţului. Contestatorii au susţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru că acest text de lege se referă la imobilele preluate cu titlu, imobilul neîncadrându-se în niciuna din categoriile prevăzute la art. 2 din legea specială.
Cu privire la cererea de intervenţie formulată de A.I. şi A.S., instanţa a considerat inadmisibilă o astfel de cerere în cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei civile nr. 308 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Brăila au declarat apel reclamanţii A.A.G.I. şi A.I.I., cât şi Consiliul Judeţean Brăila.
Apelul Consiliului Judeţean Brăila a vizat faptul că notificatorii nu au depus actele doveditoare în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar motivele de apel ale reclamanţilor au constat în criticarea hotărârii instanţei de fond care s-a aflat în eroare când a reţinut că preluarea s-a făcut cu titlu valabil, deşi din actele dosarului ar rezulta că imobilul a fost preluat în mod abuziv.
Instanţa de apel a considerat apelul reclamanţilor A.A.G.I. şi A.I.I. fondat întrucât interpretarea instanţei de fond cum că imobilul nu s-ar încadra în niciuna din categoriile de imobile enumerate la art. 2 al legii speciale ar conduce la ideea că cererea petenţilor ar excede prevederile Legii nr. 10/2001 şi nicidecum la concluzia că imobilul ar fi fost preluat de stat cu titlu valabil.
Instanţa de apel mai arată că, chiar dacă imobilul ar fi fost preluat cu titlu valabil, potrivit art. 16 alin. (2) din legea specială, instituţiile publice interesate ar propune, iar Guvernul ar stabili prin hotărâre imobilele ce nu vor fi retrocedate în natură, ori o atare hotărâre nu există pentru imobilul în speţă.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 1386A din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, s-a admis apelul reclamanţilor, s-a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul admiterii contestaţiei acestora, s-a anulat dispoziţia emisă de Consiliul Judeţean Brăila şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului, respingându-se apelul pârâtului ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Brăila, solicitând admiterea cererii, modificarea deciziei recurate şi, în rejudecarea cauzei în fond, să se menţină în parte sentinţa civilă nr. 308 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Brăila.
În motivarea cererii de recurs a arătat că hotărârea instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece în cauză s-a făcut dovada că imobilul aparţine domeniului public al judeţului Brăila, ori în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, acest drept este inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil, iar termenul în care notificatorii trebuiau să depună actele doveditoare, aşa cum prevede art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere din dreptul de a mai depune acte după expirarea termenului legal.
Recursul a fost suspendat în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în şedinţa publică din 14 februarie 2007, deoarece intimaţii-reclamanţi au formulat cerere pentru soluţionarea pe cale administrativă a notificării în temeiul Legii nr. 247/2005, existând posibilitatea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului
La data de 21 ianuarie 2010, cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării, iar în şedinţa din 26 mai 2010 la apelul nominal nu s-a prezentat nicio parte.
Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea nu a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
În speţă, recurentul Consiliul Judeţean Brăila nu a stăruit în soluţionarea recursului deşi au trecut aproape 3 ani de la suspendare.
Întrucât în cauză sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Brăila împotriva deciziei civile nr. 1386 din 12 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Brăila împotriva deciziei civile nr. 1386 din 12 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3261/2010. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 3240/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
