ICCJ. Decizia nr. 3250/2010. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3250/2010
Dosar nr. 152/42/2009
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea dată asupra revizuirii
Prin Decizia nr. 429 din 13 mai 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca tardiv formulate cererile de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a deciziei nr. 2208/R din 18 decembrie 2008. A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare şi a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C proc. civ. formulată de intervenientul N.T..
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că Decizia nr. 2208/R a Tribunalului Argeş a fost pronunţată la data de 18 decembrie 2008, moment de la care începe să curgă termenul de o lună pentru exercitarea revizuirii.
Revizuirea a fost înregistrată la 25 februarie 2009.
Cererea de revizuire formulată de intervenientul N.T. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C proc. civ. şi vizează numai Decizia Tribunalului Argeş. Această cerere a fost disjunsă în vederea verificării competenţei materiale de soluţionare a acesteia.
2. Recursul
2.1. Motive
Revizuentele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Nehoiu, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Siriu şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Gura Teghii au declarat recurs, nemotivat în drept, prin care au formulat următoarele critici:
Instanţa a considerat greşit că cererea de revizuire a fost tardiv formulată deşi termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte de la momentul la care părţile au luat cunoştinţă de ultima hotărâre, aceasta fiind din categoria celor care nu se comunică.
Instanţa învestită cu soluţionarea revizuirii nu a pus în discuţia părţilor şi nu a soluţionat cererea de revizuire formulată de către Comisia Judeţeană Buzău.
Instanţa nu a analizat cererea de revizuire formulată de intervenientul N.T.
2.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea deciziei 2208/R din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Argeş cu motivarea că a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 99 din 14 martie 1946.
Întrucât hotărârea a cărei anulare se urmăreşte a fost pronunţată în recurs, termenul de revizuire de o lună începea să curgă de la momentul pronunţării acesteia.
Cererea de revizuire a fost înregistrată la 25 februarie 2009 astfel încât instanţa de revizuire a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C proc. civ. conform cu care în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Criticile privitoare la faptul că instanţa de revizuire nu a pus în discuţie şi nu a analizat cererea de revizuire formulată de către Comisia Judeţeană Buzău, respectiv, faptul că nu s-a pronunţat asupra cererii de revizuire formulată de intervenientul N.T. sunt lipsite de interes, câtă vreme singurele părţi care ar fi putut face critici sub acest aspect sunt Comisia Judeţeană Buzău şi N.T. Eventualele neregularităţi procedurale săvârşite de instanţa de revizuire în legătură cu cererile cu care a fost învestită de Comisia Judeţeană Buzău şi N.T. puteau fi deduse analizei în recurs doar de părţile prejudiciate.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că hotărârea recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor enunţate privitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire, motiv pentru care criticile formulate nu sunt întemeiate şi recursul va fi respins în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Nehoiu, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Siriu şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Gura Teghii împotriva deciziei nr. 429 din 13 mai 2009 a Curţii de apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3243/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3232/2010. Civil → |
|---|
