ICCJ. Decizia nr. 3258/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3258/2010
Dosar nr. 8789/1/2009
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra prezentei contestaţii în anulare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 noiembrie 2009 S.N. a formulat o contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 8876 din 30 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate Intelectuală.
Cererea a fost formulată în contradictoriu cu intimata B.A.M.F.
În drept contestaţia a fost întemeiată pe art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în sensul că deşi a fost parte în proces, în cauză nu a fost citat Statul Român prin Ministerul Finanţelor, lucru ce a prejudiciat-o întrucât Statul Român era interesat direct în cauză şi de modul ei de rezolvare.
S-a mai invocat art. 318 pct. 1 C. proc. civ. în sensul că instanţa a omis să cerceteze unul din motivele de casare sau modificarea şi anume faptul că acţiunea reclamantei B.A.M.F. este inadmisibilă pentru că aceasta a primit deja despăgubiri, urmare cererii formulate în acest sens şi în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.
S-a mai susţinut că bunicul reclamantei a primit şi el despăgubiri de la Statul Român în baza acordurilor încheiate cu Statul Francez.
Analizând decizia atacată din perspectiva temeiurilor de drept invocate şi criticilor în fapt formulate se constată următoarele:
Prin Decizia nr. 8876 din 30 octombrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii V.A.V., V.C.A.D., S.N., G.M.C., G.C. şi R.E. împotriva Deciziei nr. 363 A din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Prin Decizia civilă nr. 363 A /2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a s-a soluţionat apelul declarat de reclamanta B.A.M.F., împotriva Sentinţei civile nr. 238/2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi V.A.V., V.C.A.D., S.N., S.N., G.M.C., G.C., R.E. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Sentinţa apelată a fost desfiinţată în totalitate şi cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti spre soluţionare, pe fond.
Se reţine că instanţa iniţial investită de reclamantă cu soluţionarea cauzei a fost Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care a înregistrat la 27 noiembrie 2006 cererea reclamantei de chemare în judecată îndreptată explicit împotriva pârâţilor mai sus citaţi, şi în raport de care s-au pronunţat toate instanţele, inclusiv cea de recurs, potrivit etapelor procesuale parcurse de cauză.
Sub acest aspect se constată că reclamanta nu a formulat acţiunea şi împotriva Statului Român.
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii cu condiţia ca acest motiv să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Actele dosarului relevă faptul că Statul Român nu a fost nici chemat în judecată şi nici nu a intervenit în proces, ca urmare este inexactă susţinerea contestaţiei că acesta a fost parte în proces, pentru a se impune citarea.
Din alin. (1) al art. 317 C. proc. civ. rezultă două condiţii ce se cer a fi îndeplinite pentru primirea acestei căi extraordinare de atac.
Din aceste condiţii nu este îndeplinită cerinţa ca motivul invocat în contestaţie, să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Or, din examinarea dosarului se constată că această revendicare în ce o priveşte pe contestatoare nu a existat.
Singura împiedicare a neinvocării unui asemenea motiv în cererea de recurs nefiind decât aceea a lipsei acestei părţi din cadrul procesual cu care instanţele au fost investite.
Nici motivul prevăzut de art. 318 pct. 1 C. proc. civ. nu se poate primi.
Potrivit art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din examinarea declaraţiei de recurs se constată că au fost invocate următoarele motive:
- art. 304 pct. 4: încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2;
- art. 304 pct. 7: hotărârea cuprinde motive contradictorii;
- art. 304 pct. 9: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii cu referire precisă la încălcarea dispoziţiilor art. 166 C. proc. civ., art. 1171, 1201 C. civ., a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. cât priveşte excepţia de admisibilitate a restituirii terenului - când excepţia s-a unit cu fondul şi, respectiv, art. 5 din Legea nr. 10/2001.
Decizia nr. 8876 din 30 octombrie 2009 a înalta Curte atacată - în considerentele sale enumeră motivele de recurs formulate - printre acestea şi cel referitor la aspectele referitoare la soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii.
În expunerea considerentelor pentru care nu s-au primit motivele de recurs - acesta fiind respins - se regăsesc şi aspectele invocate în legătură cu aplicarea art. 247 (1) teza 1 C. proc. civ. la care instanţa de recurs dă o amplă explicaţie în paginile 12 - 13 ale deciziei.
Pe cale de consecinţă se constată că prin decizia atacată au fost analizate toate motivele de recurs invocate sub aspectul concret al criticilor pe baza cărora acestea au fost formulate.
Pentru considerentele mai sus arătate văzând dispoziţiile art. 320 C. proc. civ. s-a respins contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 8876/2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.N. împotriva Deciziei nr. 8876 din 30 octombrie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3255/2010. Civil. Asigurări sociale. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3259/2010. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
