ICCJ. Decizia nr. 3253/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3253/2010
Dosar nr. 3456/2/2009
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 martie 2005, astfel cum a fost întregită la data de 31 mai 2006, reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâta AVAS Bucureşti solicitând anularea Deciziei nr. 83 din 14 februarie 2005 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru acţiunile deţinute de autorii săi la Societăţile Domeniul Broşteni, BC şi Industrială Piatra-Neamţ şi S.A.D., societăţi ce au fost preluate de stat în temeiul Legii nr. 119/1948.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că este unicul moştenitori al autorilor săi G.D.S, E.C. şi J.N., foşti acţionari la societăţile menţionate, situaţie faţă de care este îndreptăţit să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamant, prin Decizia civilă nr. 414 din 18 iunie 2009 a admis calea de atac, a schimbat în tot sentinţa apelată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului judeţului Neamţ; a respins contestaţia faţă de această intimată pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a admis în parte contestaţia; a anulat Decizia nr. 83 din 14 februarie 2005 emisă de AVAS Bucureşti şi a obligat AVAS să emită dispoziţie cu propunere de despăgubiri pentru cele 120.000 acţiuni deţinute de G.D.S. la S.D.B. SAR, în favoarea contestatorului, pentru considerentele ce urmează.
Lipsa calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului judeţului Neamţ reiese din aspectul că în cauză au fost solicitate acţiuni în temeiul art. 18 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care în conformitate cu art. 32 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, competenţa de soluţionare a notificării, revine AVAS.
Pe fondul cauzei, potrivit dovezilor administrate în litigiu s-a reţinut că la D.B. SAR, în care s-a inclus şi S.M., numitul G.L., a primit 1.800 acţiuni, G.D.L. deţinând 120.000 acţiuni, aşa cum rezultă din dovada ataşată la fila 12 din Dosarul nr. 12439/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Acelaşi aspect reiese şi din M. Of. nr. 54/1948 ataşat la dosar, vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al acestui domeniu, fiind G.D.L., monitor în care este precizat de asemenea activul societăţii.
În art. 31.1 din Hotărârea nr. 250/2007, se menţionează modul de dovedire a calităţii de acţionar, prin acte eliberate de unitatea însăşi, cu privire la structura acţionariatului din momentul preluării sau de la autorităţile statului.
În art. 31.5 se arată că pentru cuantificarea valorilor acţiunilor deţinute şi dovedite se calculează cota procentuală prin raportare la capitalul social, şi se aplică la ultimul bilanţ contabil, conform art. 31.6.
În art. 31.4 din Legea nr. 10/2001 se prevede că recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001 şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică.
Cu privire la Domeniul Broşteni SAR, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile art. 31 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, dovedindu-se calitatea de acţionar a lui G.D.L. pentru 120.000 acţiuni la data naţionalizării în anul 1948, cât şi ultimul bilanţ contabil, din care reiese activul societăţii în baza căruia se pot calcula despăgubirile cuvenite.
Împotriva deciziei a declarat recurs AVAS, criticând-o pentru nelegalitate cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa avea obligaţia să stabilească care este societatea ce a preluat patrimoniul societăţii naţionalizate „D.B. SAR";.
Patrimoniul fostei societăţi naţionalizate nu se află în portofoliul AVAS sau în a cărei privatizare să fi fost implicată, aşa încât competenţa de soluţionare a notificării revine Ministerului Finanţelor potrivit art. 28 coroborat cu art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Stabilirea de către instanţă a valorii despăgubirilor este nelegală întrucât reclamantul nu a făcut dovada calităţii de acţionar a antecesorilor săi şi nedepunând ultimul bilanţ contabil conform art. 31 alin. (4), nu putea fi stabilit cuantumul acestora.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
În procesele şi cererile având ca obiect stabilirea, potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate, în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, măsurilor reparatorii prin echivalent şi/sau a valorii necalculare a acţiunilor, AVAS s-a substituit şi dobândeşte calitatea procesuală a Ministerului Finanţelor Publice preluând toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale acestuia cu începere de la 12 octombrie 2009 conform art. III din Legea nr. 302/2009.
Dat fiind modificarea legislativă a Legii nr. 10/2001 intervenită după data pronunţării Deciziei în apel 18 iunie 2009 critica referitoare la calitatea procesuală pasivă a recurentei nu mai are suport legal.
Recurenta invocă drept motiv de nelegalitate şi lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului, fără însă a arăta în concret de ce probatoriile administrate în calea devolutivă de atac, care au condus la stabilirea situaţiei de fapt ce a determinat admiterea în parte a contestaţiei formulate de reclamant, stabilesc o altă situaţie de fapt, ce ar determina aplicarea unui alt text de lege.
Lipsa determinării greşelilor săvârşite de instanţa de apel atunci când a reţinut calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (2) din legea de reparaţie şi a unei minime argumentări a criticii semnifică caracterul formal al acestui motiv de recurs.
O altă critică se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din lege în sensul că instanţa a stabilit cuantumul despăgubirilor în absenţa ultimului bilanţ contabil al societăţii.
Critica este nefondată întrucât instanţa de apel nu a fixat cuantumul despăgubirilor datorate, astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a cursului procesului, cu toate că ultimul bilanţ contabil al D.B., publicat în M. Of. nr. 54 din 5 martie 1948, a fost ataşat dosarului cauzei.
Înalta Curte pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta AVAS împotriva Deciziei nr. 414 din data de 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3252/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3255/2010. Civil. Asigurări sociale. Recurs → |
|---|
