ICCJ. Decizia nr. 6005/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6005/2010
Dosar nr. 5576/1/2009
Şedinţa din camera de consiliu de la 11 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 3 iulie 2006, reclamanţii P.A.C., S.A., P.S.S. şi P.G.H. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova, solicitând anularea parţială a Dispoziţiei din 27 iunie 2006 şi emiterea unei alte dispoziţii, de restituire în natură a întregului teren de 29.768,75 mp., situat în Craiova, sau de atribuire, în compensare, a unui alt teren.
În motivarea cererii, al cărei temei juridic nu a fost indicat, reclamanţii au susţinut că:
- autorul lor a dobândit în anul 1925, prin act de vânzare-cumpărare autentificat, un teren de 29.768,75 mp, situat în Craiova.
- urmare a notificării înregistrate la 7 iunie 2005, pârâţii au emis dispoziţia contestată, prin care le-au respins cererea de restituire în natură, deşi o parte din teren este liberă şi neafectată de utilităţi publice.
Pe parcursul procesului, respectiv la 24 septembrie 2007, consecutiv decesului reclamantei S.A. (survenit la 4 iulie 2007), în cauză au fost introduşi S.Ş.H. şi S.C.M., moştenitorii defunctei.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 650 din 22 octombrie 2007, a admis în parte contestaţia, a anulat parţial pct. 1 al dispoziţiei atacate, a dispus restituirea în natură a suprafeţelor de 5.160 mp şi 1.708 mp, individualizate în anexele raportului de expertiză, a menţinut restul dispoziţiei şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- V.N.P., autorul reclamanţilor, a cumpărat în anul 1925, prin act transcris la Tribunalul Dolj, un teren de 29.768,75 mp, situat pe teritoriul comunei Craiova;
- În perioada 1925-1942, o porţiune de 6.498,75 mp din acest teren (identificat de expertul C.V.) a fost expropriată fără titlu, astfel că prin testamentul din 6 august 1942, proprietarul V.N.P. a transmis fiilor săi M.P. şi C.P., autorii reclamanţilor, doar diferenţa de 23.270 mp;
- porţiunea de 6.498,75 mp expropriată în perioada 1925-1942, nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001;
- prin dispoziţia contestată, emisă ca urmare a notificării formulate de reclamanţi, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor;
- din expertiza efectuată în cauză rezultă că pe terenul în litigiu există două suprafeţe, una de 5.160 mp. liberă de construcţii şi neafectată de utilităţi publice, şi alta de 1.708 mp (aflată în administrarea Grupului Şcolar Electroputere), pe care este amplasată o construcţie din tablă şi zidărie B.C.A., în stare avansată de degradare;
- potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aceste suprafeţe, individualizate prin schiţele anexă la raportul de expertiză, pot fi restituite în natură;
- reclamanţii nu au făcut dovada că suprafeţele libere identificate de expert, care ar putea fi stribuite în compensare, figurează în tabelele prevăzute de art. 1 alin. (5) din O.G. nr. 209/2005 şi, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, au obligaţia să menţină timp de 3 ani afectaţiunea suprafeţei de 1.708 mp.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 182 din 13 mai 2008, a admis apelul declarat de reclamanţi şi a schimbat parţial sentinţa, dispunând restituirea în natură şi a suprafeţei de 16.402 mp, situată în Craiova, ce face parte din parcela de 2,29 ha, identificată de expertul C.V.
Totodată, curtea de apel a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Craiova.
S-a reţinut că:
- art. 1 alin. (2) şi art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 includ compensarea cu alte bunuri şi servicii printre măsurile reparatorii în echivalent, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Europene şi Înalta Curte de Casație și Justiție, instanţa este abilitată să cenzureze eventualul refuz al unităţii deţinătoare de a dispune această măsură în ipoteza existenţei unor asemenea bunuri sau servicii în patrimoniul său;
- prin probele administrate în apel s-a stabilit că parcela de 2,29 ha, situată în Craiova, (indicată de reclamanţi) face parte din domeniul privat local, este liberă de construcţii şi poate face obiectul atribuirii conform legilor reparatorii;
- principiul disponibilităţii permite reclamanţilor să beneficieze de atribuirea altor terenuri în compensare, chiar dacă în notificare şi negocierile din faza administrativă nu au solicitat această formă de reparaţie;
- restituirea în natură a suprafeţelor de 5.160 mp şi 1.708 mp este conformă prevederilor art. 10 şi 16 din Legea nr. 10/2001.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5967 din 26 mai 2009, a admis recursul declarat de pârâţi, a casat ambele hotărâri şi a respins contestaţia., precum şi recursul reclamanţilor.
S-a reţinut că:
- testamentul întocmit de V.M.P. la 6 august 1942, nu face dovada că la 6 martie 1945, în patrimoniul acestui proprietar se mai afla terenul cumpărat la 27 ianuarie 1925;
- acest imobil nu figurează nici în actul de partaj voluntar încheiat ulterior decesului proprietarului V.M.P. (survenit la 10 septembrie 1947) de către moştenitorii M.V.P. şi C.V.P., fii săi;
- reclamanţii nu au făcut dovada că la 6 martie 1945 terenul solicitat se afla în patrimoniul autorului lor V.M.P. şi că, ulterior, a fost preluat abuziv de stat.
La 26 iunie 2009, reclamantul P.S.S. a solicitat, conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., schimbarea în tot a ultimei hotărâri.
În motivarea cererii de revizuire, reclamantul revizuient a susţinut că:
- pe parcursul procesului, problema calităţii de proprietar a defunctului V.N.P. nu a fost pusă în discuţia părţilor, astfel că în privinţa acestui aspect nu a avut posibilitatea să-şi facă apărările necesare;
- potrivit unei adrese a C.F.R., emisă ulterior pronunţării hotărârii atacate, terenul în discuţie a aparţinut autorului lor şi nu a fost preluat în baza ofertei de vânzare înregistrată din 20 decembrie 1943;
- acest înscris, coroborat cu oferta de vânzare menţionată, face dovada că la sfârşitul anului 1943 terenul revendicat se afla în patrimoniul proprietarului V.N.P. şi nu a fost preluat de C.F.R. anterior anului 1945.
Intimaţii pârâţi au solicitat (prin întâmpinare) respingerea cererii, pe considerentul că înscrisul la care se referă revizuientul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Această apărare este întemeiată deoarece:
- înscrisul intitulat „Incunoştiinţare", înregistrat la Corpul Portăreilor Tribunalului Dolj la 20 decembrie 1943 şi depus, la 8 noiembrie 2008, în dosarul instanţei de recurs, are ca obiect oferta de vânzare a terenului intravilan de 23.283 mp, (situat la adresa indicată în notificare), făcută Direcţiunii G.F.K. Bucureşti de cătreV.N.P., autorul reclamanţilor;
- prin adresa invocată ca „înscris doveditor", CN C.F.R. SA - Sucursala Regională Craiova, a comunicat revizuientului (la 21 decembrie 2009) că oferta de vânzare menţionată nu apare înregistrată în arhiva sa, iar terenul în discuţie nu a făcut obiectul vreunui act de expropriere sau atribuire către C.F.R. în perioada 1925-2010 şi, în prezent, aparţine domeniului public al statului;
- ultimul înscris nu exista însă la data pronunţării hotărîrii supuse revizuirii şi, oricum, nu este deteminant, în sensul că nu atestă o situaţie de fapt diferită de cea reţinută de instanţa de recurs.
Aşa fiind, conform art. 326 C. proc. civ., prezenta cerere de revizuire va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P.S.S. împotriva Deciziei nr. 5967 din 26 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4186/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3362/2010. Civil ŞI DE PROPRIETATE... → |
|---|
