ICCJ. Decizia nr. 3476/2010. Civil. Anulare act. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3476/2010
Dosar nr. 240/1/2010
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 240/1/2010, contestatorul H.I.V. a formulat contestaţie în anulare, împotriva deciziei nr. 10245 din 18 decembrie 2009, pronunţată de această instanţă, în dosarul nr. 2417/54/2008, decizie prin care fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei civile nr. 210 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare formulată împotriva a trei hotărâri judecătoreşti irevocabile, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 320 alin. (3) şi art. 299 alin. (1) C. proc. civ., recursul este inadmisibil.
Împotriva acestei decizii, recurentul H.I.V. a formulat contestaţia în anulare de faţă.
In motivarea contestaţiei, care nu a fost întemeiată în drept, contestatorul a susţinut că deşi a depus înscrisuri esenţiale pentru lămurirea situaţiei de fapt, completul de judecată nu i-a permis să „detalieze motivele care au concurat la producerea acestor înscrisuri".
Contestaţia în anulare, astfel formulată, va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Analizând petitul contestaţiei, Înalta Curte reţine că, în drept, instanţele au obligaţia de a se pronunţa doar asupra obiectului cererii deduse judecăţii, acest fapt constituind garanţia aplicării principiului disponibilităţii prevăzut de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Dacă formulările sunt confuze, împiedicând determinarea obiectului şi temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, instanţa are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu rigoare a disponibilităţii, un ultra sau un minus petita.
Or, în speţa de faţă, contestatorul nu a depus nicio precizare în drept a cererii, înţelegând să se judece la primul termen de judecată, context în care, Înalta Curte apreciază că obiectul şi cauza (temeiul juridic) cererii introductive de instanţă formulată de acesta, circumscriu fără echivoc contestaţiei în anulare speciale, reglementată de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Astfel, potrivit acestui text de lege, „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi. atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Prin Decizia nr. 10245 din 18 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 2417/54/2008, a fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei civile nr. 210 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia aI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, urmare a faptului că hotărârea recurată nu era supusă niciunei căi de atac, în raport de dispoziţiile art. 299 şi art. 320 C. proc. civ.
In acest context, Înalta Curte constată că nici una dintre condiţiile legale prevăzute de cele două ipoteze ale textului de lege mai sus-menţionat, nu sunt îndeplinite în speţă, prin motivele contestaţiei, astfel cum a fost formulată, urmărindu-se o rejudecare a cauzei din perspectiva reaprecierii probelor şi nu o îndreptare a unei erori sau a unei omisiuni, în sensul de greşeală materială (formală).
Rezultă prin urmare, că în cauză, nu sunt întrunite condiţiile art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care, se va respinge ca neîntemeiată contestaţia în anulare astfel formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei nr. 10245 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3486/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3279/2010. Civil → |
|---|
