ICCJ. Decizia nr. 3488/2010. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 3488/2010

Dosar nr. 2255/1/2009

Şedinţa publică din 3 iunie 2010

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La 19 aprilie 2005, reclamantul D.D.L. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Reşiţa (prin Primar) şi Consiliul local al Municipiului Reşiţa - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001; solicitând desfiinţarea parţială a Dispoziţiei nr. 782 din 16 martie 2005 şi obligarea părţilor adverse la restituirea în natură a imobilelor menţionate la pct. 2 al dispoziţiei contestate, înscrise în C.F. 1259 Reşiţa Română sau acordarea de despăgubiri băneşti, precum şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele menţionate la pct. 3 al aceleiaşi dispoziţii, înscrise în C.F. 1259 Reşiţa Română şi 5366 Reşiţa Română.

In motivarea contestaţiei, întemeiată pe art. 1, art. 3-4, art. 7, art. 24 alin. (7)-(8) şi art. 36-40 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susţinut că:

- prin dispoziţia contestată, emisă de Municipiul Reşiţa, i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenurilor înscrise în C.F. 1259 Reşiţa Romană, nr. top. 347/1, 347/10, 347/11, 347/14 şi 347/24/5, iar pentru terenurile înscrise în C.F. 1259 Reşiţa Română, nr. top. 347/23 şi 347/24/7 şi C.F. 5366 Reşiţa Română nr. top. 347/6 i s-au oferit măsuri reparatorii în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare;

- respingerea cererii de restituire în natură, pe considerentul că nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat, este greşită deoarece actele de preluare se află în arhiva Consiliului local, iar situaţia terenurilor în discuţie nu diferă de situaţia celorlalte terenuri.

Pe parcursul procesului, respectiv la 2 iunie 2005, reclamantul şi-a extins acţiunea faţă de Primarul Municipiului Reşiţa.

Tribunalul Caras Severin, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2401 din 22 septembrie 2006, a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia contestată şi a obligat pe pârâta Primăria Municipiului Reşiţa să emită o nouă dispoziţie care să prevadă restituirea în natură a terenurilor de construcţii 324 mp (nr. top. 347/1), 302,24 mp (nr. top. 347/6) şi 6.309,75 mp (nr. top. 347/24/7), în total 6.936 mp, şi oferta de restituire în echivalent, sub formă de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, pentru terenurile de construcţii de 276 mp (nr. top. 347/10), 276 mp (nr. top. 347/11), 220 mp (nr. top. 347/14), 2.282 mp (nr. top. 347/23), 895 mp (nr. top. 347/24/5) şi 280 mp (nr. top. 347/24/76), în total 4.229 mp, şi să-i plătească 800 Ron cheltuieli de judecată.

S-a reţinut că.

- prin art. 1 al dispoziţiei contestate pârâta restituit reclamantului, în natură, terenul de 280 mp, înscris în C.F. 1259 Reşiţa Română, nr. top. 347/24/6 dar prin art. 2-3 a respins cererea referitoare la alte 8 terenuri pe considerentul că în privinţa a 5 dintre acestea (cele înscrise în C.F. 1259 Reşiţa Română, nr. top. 347/1, 347/10, 347/11, 347/14 şi 347/24/5) nu s-a făcut dovada preluării abuzive, iar ultimele 3 (înscrise în C.F. 5366 Reşiţa Română, nr. top. 347/6 şi C.F. 1259 Reşiţa Română, nr. top. 347/23 şi 347/24/7) sunt ocupate de construcţii şi străzi;

- în referire la cele 3 terenuri ocupate, prin aceeaşi dispoziţie pârâta a făcut reclamantului ofertă de restituire în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, la valoarea de 423.683.478 lei;

- reclamantul a făcut dovada că toate terenurile cuprinse în dispoziţia atacată au fost preluate abuziv de stat, conform Decretelor nr. 111/1951,218/1960 şi 712/1966;

- potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză, pot fi restituite în natură doar 3 terenuri deoarece sunt parcele libere, iar retrocedarea lor nu afectează imobilele proprietate privată construite înperioada 1965-1972, care în prezent aparţin SC R. SA Reşiţa;

- toate celelalte terenuri, inclusiv cel de 280 mp, înscris în C.F. 1259 Reşiţa Română, nr. top. 347/24/6, nu pot fi restituite în natura şi vor rămâne în proprietatea pârâtei, cu despăgubirea corespunzătoare a reclamantului, care nu a contestat art. 1 al dispoziţiei deoarece măsura dispusă îi era favorabilă.

Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 147 din 8 martie 2007, a admis apelurile declarate de reclamant, Primăria Municipiului Reşiţa şi Consiliul local al Municipiului Reşiţa, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.

S-a reţinut că, deşi potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cauză calitate procesuală pasivă are doar Primarul Municipiului Reşiţa, emitentul dispoziţiei contestate, prima instanţă a pronunţat sentinţa în contradictoriu cu Primăria Municipiului Reşiţa şi Consiliul local al Municipiului Reşiţa, care nu au o asemenea calitate.

Tribunalul Caras Severin, secţia civilă, prin sentinţa nr. 264 din 26 iunie 2008, a admis în parte acţiunea şi a modificat parţial dispoziţia contestată, în sensul menţinerii prevederilor referitoare la parcelele înscrise în C.F. 1259 Reşiţa Română, nr. top. 347/24/6 şi 347/23 şi C.F. 5366 Reşiţa Română, nr. top. 347/6, precum şi anulării prevederilor privitoare la terenurile înscrise în C.F. 1259 Reşiţa Română, nr. top. 347/1, 347/10, 347/11, 347/14, 347/24/5 şi 347/27/7.

Totodată tribunalul l-a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Reşiţa să emită o nouă dispoziţie, prin care să restituie în natură terenurile înscrise în C.F. 1259 Reşiţa Română, nr. top. 347/24/7/2 (de 3.447 mp), 347/24/7/3 (de 570 mp), 347/24/7/4 (de 816 mp) şi 347/24/7/5 (de 353 mp) şi în echivalent terenurile înscrise în C.F. 1259 Reşiţa Română, nr. top. 347/24/7/1 (de 1.123 mp), 347/10 (de 276 mp), 347/11 (de 276 mp), 347/14 (de 220 mp) şi 347/24/5 (de 295 mp), conform raportului de expertiză, suplimentului la acest raport şi schiţei topografice anexe (plan de dezmembrare, planşa 3), şi să-i plătească reclamantului 2.250 Ron cheltuieli de judecată.

S-a reţinut că:

- potrivit extraselor de C.F. 1259 ŞI 5366 Reşiţa Română, antecesoarea reclamantului a fost proprietara terenurilor cu nr. top. 347/1, 347/6, 347/10, 347/11, 347/14, 347/23, 347/24/5, 347/24/6, 347/24/7 şi 347/6, preluate de stat în anul 1987 conform Decretului nr. 712/1966;

- statutul juridic al acestor imobile a fost reglementat parţial prin Legea fondului funciar dar terenurile neconstruite fac şi obiectul Legii nr. 10/2001;

- pârâtul nu contestă calitatea reclamantului, de succesor al proprietarului tabular, şi nici existenţa terenurilor solicitate în patrimoniul acestuia din urmă;

- raportul de expertiză şi suplimentul la acest raport atestă că parcelele cu nr. top. 347/24/7, 347/1, 347/6, 347/10, 347/1, 347/14 şi 347/24/5 sunt ocupate de construcţii, astfel că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu pot fi restituite în natură, ci prin echivalent;

- din aceleaşi probe rezultă că parcelele nr. top. 347/24/7/2, 347/24/7/3, 347/24/7/4 şi 347/24/7/5 sunt libere şi pot fi restituite în natură;

- solicitarea privitoare la parcela nr. top. 347/24/6 este lipsită de obiect deoarece prin dispoziţia contestată acest teren a fost restituit reclamantului în natură;

- parcela nr. top. 347/23 este afectată unei utilităţi publice, astfel că prin actul contestat pârâtul a dispus corect restituirea în echivalent;

- susţinerile referitoare la dreptul de superficie nu pot fi analizate în cadrul procesual stabilit de reclamant.

Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 250 din 10 noiembrie 2008, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat parţial sentinţa, în sensul că a dispus restituirea în natură a parcelelor nr. top. 347/24/7/1 (de 1.123 mp) şi 347/24/7/5 (de 895 mp) şi 1-a autorizat pe acest apelant să ceară intabularea dreptului de proprietate privitor la cele două parcele în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Reşiţa.

Totodată, curtea l-a obligat pe pârât să-1 despăgubească pe reclamant, prin echivalent, pentru parcelele nr. top. 347/10 (de 276 mp), 347/11 (de 276 mp) şi 347/14 (de 220 mp) la preţul stabilit prin expertiza C., actualizat cu indicele de devalorizare, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Reşiţa.

S-a reţinut că:

- pe parcela nr. top. 347/24/7/1, de 1.123 mp, este amplasată o construcţie metalică de tip baracă, în prezent abandonată;

- drept consecinţă, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, această parcelă poate fi restituită în natură, ca şi parcela nr. top. 347/24/5, de 895 mp, de asemenea liberă;

- pentru parcele nr. top. 347/10, 347/11 şi 347/14 reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri conform valorii stabilite de expertul C.M., respectiv 49,19 Ron/mp, care se va actualiza în raport de rata inflaţiei şi devalorizarea monedei naţionale;

- pârâtul Primarul Municipiului Reşiţa nu şi-a dovedit susţinerile referitoare la existenţa unor amenajări de utilitate publică sau reţele de utilitate publică pe terenurile a căror restituire în natură a fost solicitată de reclamant;

- susţinerile apelantului pârât cu privire omisiunea primei instanţe de a stabili cine sunt proprietarii actuali ai parcelelor revendicate nu prezintă relevanţă deoarece aceste parcele, unele ocupate de construcţii (case) dar aflate tot în proprietatea statului, nu au fost restituite în natură;

- pârâtul apelant a căzut în pretenţii, astfel că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este conformă prevederilor art. 274 C. proc. civ.

Consiliul local al Municipiului Reşiţa, prin Primar, a declarat recurs, solicitând casarea ultimei hotărâri, admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond:

In motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că reclamantul nu şi-a dovedit pretenţiile şi că, în baza rolului activ, instanţa trebuia să ordone administrarea de probe pentru a stabili dacă terenurile restituite în natură sunt sau nu afectate unor amenajări de utilitate publică.

Totodată, recurentul a susţinut că deşi pricina a fost judecată în contradictoriu numai cu Primarul Municipiului Reşiţa, instanţa de sapei a stabilit unele obligaţii în sarcina sa.

Reclamantul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, susţinând că niciuna dintre critici nu este fondată.

Înalta Curte reţine că recursul este fondat în sensul celor ce urmează:

După cum s-a arătat, prin Decizia nr. 147/2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a stabilit irevocabil că în speţa dedusă judecăţii calitate procesuală pasivă are doar Primarul Municipiului Reşiţa, nu şi Primăria Municipiului Reşiţa sau Consiliul local al Municipiului Reşiţa.

Drept consecinţă, Tribunalul Caraş Severin a rejudecat pricina în contradictoriu doar cu Primarul Municipiului Reşiţa, emitentul dispoziţiei contestate de reclamant.

In schimb, Curtea de Apel Timişoara, învestită cu apelurile declarate de ambele părţi împotriva sentinţei pronunţate în rejudecare, 1-a autorizat pe reclamant să ceară, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Reşiţa, intabularea în C.F. a dreptului de proprietate cu privire la două parcele restituite în natură.

Or, consecutiv hotărârii irevocabile pronunţate în soluţionarea primelor apeluri, Consiliul local al Municipiului Reşiţa nu mai avea calitatea de pârât şi, ca atare, referirea la această entitate, cuprinsă în dispozitivul hotărârii supuse recursului dar nemotivată în considerente, este vădit nejustificată.

Pe de altă parte, omisiunea prezentării motivelor pentru care instanţa de apel s-a referit, în dispozitivul hotărârii atacate, la o entitate fără calitate procesuală pasivă, face imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţii acestei măsuri.

Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ, prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ultimei hotărâri şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Reşiţa prin primar împotriva deciziei nr. 50/A din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara.

Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3488/2010. Civil