ICCJ. Decizia nr. 4241/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4241/2010
Dosar nr. 9896/1/2009
Şedinţa publică de la 8 iulie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 07 decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992, cerere formulată de pârâtul P.J. Suceava şi cererea de suspendare a judecăţii în baza art. 244 alin. (l) pct. C. proc. civ., cerere formulată de pârâta F.P.F.S. Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut sub aspectul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992, că această cerere este inadmisibilă în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Pârâtul P.J. Suceava a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992 în raport de prevederile art. 16 din Constituţia României, motivat de faptul că prima instanţă, Tribunalul Suceava a făcut aplicarea prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992 şi a apreciat că cererea reclamantei este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea de Apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestei excepţii, constatând că autorul excepţiei nu a uzat de prevederile procedurale care reglementează modul de soluţionare a taxelor judiciare de timbru, respectiv de dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, calea procedurală aleasă urmărind tergiversarea judecăţii. S-a mai reţinut incidenţa art. 6 din C.E.D.O. şi faptul că, prin numeroase alte decizii, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra acestei excepţii, respingând-o.
Împotriva acestei încheieri au declara recurs pârâţii P. J. Suceava şi F.P.F.S. Suceava.
l. Prin recursul formulat, pârâtul P.J. Suceava critică încheierea pronunţată de instanţa de apel pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992.
Textul legal menţionat prin care se instituie o scutire de plata taxei judiciare de timbru are legătură cu soluţionarea cauzei în care reclamanta a formulat o acţiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun şi care trebuia timbrată la valoare bunului solicitat. Se susţine că, prin prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992 se încalcă norma constituţională cuprinsă în art. 16 din Constituţia României.
Sub un alt aspect se arată că instanţa de judecată nu putea trece la soluţionarea cauzei până când încheierea prin care s-a dispus asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu rămânea irevocabilă.
Totodată, printr-o cerere depusă pe parcursul soluţionării recursului, pârâtul P.J. Suceava a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arătând că aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 20 alin. (l) şi (2), art. 21, art. 129 din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O., şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestei excepţii.
În motivarea cererii formulate, recurentul arată că, date fiind motivele de recurs formulate, sunt îndeplinite condiţiile de sesizare a instanţei de control constituţional.
Înalta Curte urmează a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 formulată de pârâtul P.J. Suceava pentru următoarele considerente:
Potrivit alin. (4) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.
Conform alin. (5) al aceluiaşi articol, pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă, iar dacă excepţia este inadmisibilă, potrivit alin. (6) al art. 29, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Recurentul motivează cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 prin trimitere la motivele de recurs formulate sub acest aspect. În motivarea recursului, se arată că, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de sesizare a Curţii constituţionale, pentru a da eficienţă textului de lege menţionat, instanţa nu poate soluţiona cauza.
Înalta Curte constată că, astfel cum este formulată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu îndeplineşte condiţiile impuse se art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Recurentul nu indică aspecte legate de conţinutul textului de lege invocat, nu argumentează de ce forma actuală a dispoziţiilor cuprinse în alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 ar intra în conflict cu norme constituţionale pentru a aprecia că în cauză s-a formulat, în condiţii legale, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.
Prin cererea formulată, recurentul îşi exprimă nemulţumirea legată de omisiunea legiuitorului de a prevede că, pentru a se putea păşi la soluţionarea fondului, încheierea prin care instanţa a dispus asupra unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale trebuie să rămână, în prealabil, irevocabilă. Or, astfel argumentată, cererea formulată de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârât împotriva încheierii pronunţată la data de 07 decembrie 2009 de Curtea de Apel Timişoara prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”.
În cauză, autorul excepţiei pune în discuţie, de fapt, modul de aplicare a unor norme legale, măsura în care, în raport de natura cererii de chemare în judecată, de temeiul de drept şi de regimul său juridic sunt aplicabile dispoziţii legale din materia taxelor judiciare de timbru.
Or, aspectele invocate ţin, în realitate, de modul de interpretare şi de aplicare a legii, atribuţii ce revin instanţei de judecată învestită cu soluţionarea litigiului, astfel încât, în cauză, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost în mod legal respinsă de Curtea de Apel.
Înalta Curte constată că, deşi prin motivele de recurs au fost indicate şi prevederile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., niciuna din criticile formulate nu poate fi încadrată în aceste motive de recurs, astfel încât instanţa de recurs nu este legal învestită cu exercitarea controlului judiciar din perspectiva acestor motive de nelegalitate.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat.
2. Împotriva încheierii pronunţată la data de 07 decembrie 2009 de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs şi pârâta F.P.F.S. Suceava, prin aceasta încheiere instanţa de apel respingând cererea formulată de această parte de suspendare a judecăţii în baza art. 244 alin. (l) C. proc. civ.
Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat deoarece, în raport cu dispoziţiile art. 282 alin. (2), art. 299 şi art. 2441 C. proc. civ., sunt supuse recursului numai încheierile prin care instanţa a dispus suspendarea judecăţii ori a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, iar nu şi încheierile interlocutorii de respingere a cererii de suspendare a judecăţii.
Deşi prin recursul declarat de pârâta F.P.F.S. Suceava s-a solicitat şi aplicarea art. 300 alin. (2) C. proc. civ., până la soluţionarea recursului declarat, faţă de împrejurarea că acesta a fost soluţionat, instanţa de recurs nu s-a mai pronunţat asupra acestei cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, formulată de pârâtul P.J. Suceava.
Respinge recursul declarat de pârâtul P.J. Suceava împotriva încheierii din data de 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta F.P. F.S. Suceava împotriva aceleiaşi încheieri.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4181/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4276/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
