ICCJ. Decizia nr. 4336/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4336/2010
Dosar nr. 9614/1/2009
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1857/105/2007, reclamanţii B.V. şi B.F. au chemat în judecată Comuna Măneciu, prin primar, solicitând instanţei să oblige pârâta să le retrocedeze suprafaţa de 4070 m.p, expropriată în baza Decretului nr. 247 din 13 august 1980.
Prin Sentinţa civilă nr. 1463 din 12 octombrie 2007, Tribunalul Prahova a respins acţiunea reclamanţilor B.F. şi B.V., care a decedat pe parcursul procesului, având ca moştenitori pe B.L., B.A., B.C. şi B.C.O., în contradictoriu cu pârâţii comuna Măneciu, prin primar, şi Administraţia Naţională Apele Române, Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa, ca neîntemeiată.
Tribunalul a reţinut că, potrivit actelor existente la dosar - adeverinţa nr. 2711/2007, Decretul de expropriere nr. 247/1980 şi tabelul anexă, răspunsul pârâtei Administraţiei Naţionale Apele Române - Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa la interogatoriu, actele de stare civilă - a rezultat că autorii părţilor, B.I.V. şi P.G.I., au deţinut în proprietate suprafaţa totală de cca. 4070 m.p., teren expropriat pentru cauza de utilitate publică în scopul realizării obiectivului de investiţii "Acumulare Măneciu".
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert B.T., terenul în litigiu are suprafaţa de 4064 m.p, din care suprafaţa de 1451 m.p. este afectată de detalii de sistematizare - lacul de acumulare - restul de 2613 m.p. neavând o asemenea afectaţiune.
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi nerestituite, se restituie în natură în condiţiile acestei legi.
În condiţiile în care terenul a fost expropriat pentru cauza de utilitate publică, iar cererea de restituire a fost formulată după adoptarea Legii nr. 10/2001, înseamnă că devin aplicabile în cauză, dispoziţiile acestei legi care reprezintă reglementarea cu caracter special şi oferă cadrul juridic pentru restituirea în natură şi prin măsuri reparatorii prin echivalent, ceea ce înseamnă ca dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică nu-şi mai găsesc aplicarea.
Atât timp cât reclamanţii nu au făcut dovada că se încadrează în categoria persoanelor exceptate de la Legea nr. 10/2001 sau că, din motive independente de voinţa lor, nu au putut utiliza procedura acestei legi, ei nu mai pot pretinde restituirea în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin Decizia civilă nr. 31 din 05 februarie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia de tardivitate şi pe acest temei, a respins apelul reclamanţilor ca tardiv.
Prin Decizia civilă nr. 5582 din 07 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie a apreciat ca apelul reclamantului B.C.O. nu a fost declarat tardiv, întrucât comunicarea hotărârii s-a făcut la data de 20 decembrie 2007, în termenul prescris de lege, drept consecinţă, s-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza pentru judecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Prin Decizia civilă nr. 165 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia de tardivitate şi, pe acest temei, a respins ca tardiv formulat apelului reclamanţilor B.L., B.A. şi B.C., a respins apelul reclamantului B.C.O., ca nefondat.
S-a reţinut că acţiunea a fost introdusă la data de 20 martie 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, dispoziţiile acestui act normativ oferind cadrul juridic pentru restituirea în natură sau prin echivalent, persoanelor îndreptăţite, a imobilelor preluate de stat în mod abuziv.
Apelantul-reclamant nu a făcut dovada că este exceptat de la incidenţa Legii nr. 10/2001 şi nici ca, din motive independente de voinţa sa, nu a urmat procedura impusă de legea specială, astfel încât nu mai poate promova o acţiune civilă în baza Legii nr. 33/1994.
Cât priveşte apelul celorlalte părţi, instanţa, faţa de data la care a fost declarat, a admis excepţia tardivităţii şi, pe acest temei, apelul a fost respins.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 25 noiembrie 2009, reclamanţii B.L., B.A. şi B.C., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Au fost încălcate dispoziţiile art. 21 pct. 3 din Constituţia României, în temeiul cărora părţilor interesate să-şi apere drepturile şi interesele legitime au acces efectiv la instanţa de judecată, având totodată recunoscut dreptul la un proces echitabil. În acest sens au fost depuse mai multe decizii prin care au fost admise acţiunile în revendicare promovate în baza dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, decizii pronunţate anterior Deciziei nr. 53 din 01 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat în sensul că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 dacă acţiunea în revendicare a fost introdusă după apariţia Legii nr. 10/2001.
Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că nu s-a făcut dovada că terenul nu ar fi afectat în totalitate de detalii de sistematizare, expertul identificând în cuprinsul expertizei, prin literele ABCDA terenul care nu este afectat de astfel de detalii.
În ceea ce priveşte posesia terenului revendicat, s-a susţinut că Legea nr. 33/1994 nu cere să se facă dovada posesiei terenului expropriat.
În legătura cu excepţia tardivităţii apelului formulat de reclamanţii B.L., B.A. şi B.C., s-a susţinut că acest aspect nu a fost pus în discuţia părţilor în şedinţă publică.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Decizia civilă nr. 5582 din 07 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că, în cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 48 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc şi celorlalţi.
Acest text de lege a constituit unul din motivele de drept care au condus la admiterea recursului, la casarea deciziei atacată şi la trimiterea cauzei pentru judecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Premisa rejudecării în apel era deja clarificată de instanţa supremă, cu caracter obligatoriu, şi se întemeia pe una din ipotezele reglementate de norma legală sus-menţionată, anume cea referitoare la faptul că actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc şi celorlalţi, ceea ce însemna că părţile apelante trebuiau să beneficieze în mod concret de acest beneficiu al normei procedurale.
Nu se mai justifica, în aceste circumstanţe, soluţia de admitere a excepţiei de tardivitate şi, pe acest temei, de respingere, ca tardiv formulat, a apelului reclamanţilor B.L., B.A. şi B.C., cu atât mai mult cu cât această chestiune de natură procedurală nici nu a fost supusă discuţiei contradictorii a părţilor din dosar, în şedinţă publică.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, pe temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamanţilor, va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii B.L., B.A., B.C. şi B.C.O. împotriva Deciziei nr. 165 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4339/2010. Civil. Divorţ. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4333/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
