ICCJ. Decizia nr. 4384/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4384/2010
Dosar nr. 2681/62/2008
Şedinţa publică din 13 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele: Tribunalul Braşov, prin Sentinţa civilă nr. 148 din 22 mai 2009 a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Ş.U., în contradictoriu cu intimaţii Statul Român reprezentat convenţional de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov, SC R.I.A.L. S.KL., Municipiul Braşov prin primar, V.D.V., şi pe cale de consecinţă: a constatat că Statul Român a preluat imobilul înscris în CF. nr. 160 Braşov, nr. top 5108 -5109/2/V, compus din cameră, bucătărie, baie, pivniţă şi cota de 6,35% din părţile de uz comun, în temeiul unui titlu nevalabil; a respins restul pretenţiilor formulate de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, pârâtul V.D.V. a fost de bună-credinţă la data când a cumpărat imobilul, cu destinaţia de locuinţă, din litigiu, deoarece a procedat la cumpărarea acestuia în temeiul unor hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Instanţa de Apel a respins apelurile declarate de reclamanta Ş.U. şi pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin reprezentant convenţional Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, împotriva Sentinţei civile nr. 148/S din 22 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov pe care o păstrează.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că intimatul-pârât V.D.V. a fost cumpărător de bună-credinţă cu privire la apartamentul nr. 5 din imobilul în litigiu, lucru ce rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 24.833 din 15 iunie 2006 întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs: reclamanta Ş.U. şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român.
Reclamanta Ş.U. critică sentinţa atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român, critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greşit instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român.
- În prezenta cauză Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă, o astfel de legitimitate revenindu-i municipiului Braşov, prin primar, deoarece obiectul litigiului nu face parte din domeniul public conform Legii nr. 213/1998.
- Reclamanta nu a făcut dovada că are calitatea de succesor în drepturi a proprietarului iniţial cu privire la imobilul în litigiu.
- Titlul Statului Român cu privire la imobilul în litigiu este valabil, deoarece nu s-au încălcat dispoziţiile Decretului nr. 92/1950 atunci când imobilul menţionat a fost preluat de Statul Român.
- Acţiunea fondată de reclamantă este inadmisibilă, deoarece, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu se mai pot formula cereri având ca obiect combaterea nevalabilităţii titlului statului şi revendicarea imobilelor preluate de stat.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta Ş.U., se reţin următoarele:
La data de 21 mai 2010, recurenta-reclamantă Ş.U. a depus la dosarul cauzei declaraţia autentificată sub nr. 460 din 19 mai 2010 la B.N.P. M.G., prin care a înţeles să renunţe la judecata recursului.
Prin urmare, se va lua act de renunţarea la judecata recursului de către reclamantă, cu privire la Decizia civilă nr. 145 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român, se reţin următoarele:
Nu poate fi reţinută critica referitoare la lipsa calităţii procesuale a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice în prezenta cauză, având în vedere dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, precum şi menţiunile din cartea funciară, unde Statul Român figurează ca proprietar tabular.
Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la faptul că acţiunea formulată de reclamanta Ş.U. este inadmisibilă, deoarece prezenta acţiune are ca temei legal dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi nu prevederile art. 480 C. civ., respectiv avem de-a face cu o acţiune în constatare şi nu cu o acţiune în revendicare.
Nefondată este şi critica referitoare la faptul că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de succesor în drepturi a proprietarului iniţial, deoarece din Cartea funciară nr. 160 Braşov rezultă că imobilele înscrise sub normele topografice 5108 şi 5109, constând din casă de locuit cu teren şi grădină, a constituit obiectul dreptului de proprietate al autoarei reclamantei R.E. născută S.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia titlul statului cu privire la imobilul în litigiu este legal, deoarece imobilul în litigiu a fost preluat de către Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, ori acest act normativ contravenea Constituţiei şi legislaţiei interne în vigoare la data adoptării sale. în acest sens, art. 8 din Constituţia României din 1948, sub imperiul căreia a fost adoptat Decretul nr. 92/1950, prevedea cu titlu de principiu că proprietatea particulară este recunoscută şi garantată prin lege.
Faţă de cele reţinute, se va lua act de renunţarea de către reclamantă la judecarea recursului, şi se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamanta Ş.U. împotriva Deciziei civile nr. 145/AP din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4389/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 4383/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
