ICCJ. Decizia nr. 4409/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4409/2010
Dosar nr. 251/85/2008
Şedinţa publică din 14 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu la 11 ianuarie 2008, reclamanţii S.S.V., S.M.T., T.F., A.P.N., S.D., B.C.M., Ş.C., Ş.M.S.P.A. şi D.M. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Sibiu şi Comisia Sibiu de aplicare a Legii nr. 10/2001, anularea dispoziţiei nr. 16339/2007 emise de Primarul Municipiului Sibiu şi obligarea acestuia de a emite o nouă dispoziţie prin care să le restituie în natură suprafeţele de teren libere de 4.733 mp şi 3.387 mp din CF 3632 Sibiu şi, respectiv, CF 3631 Sibiu.
S-a solicitat, totodată, să se constate calitatea de persoană îndreptăţită şi a contestatoarei D.M., în calitate de moştenitoare a defunctului C.T.V., la rândul său moştenitorul lui C.M.L.. De asemenea, s-a solicitat ca pentru diferenţa de teren nerestituită să fie obligat pârâtul să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de teren nerestituită din aceleaşi cărţi funciare.
În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 10 şi 26 din Legea nr. 10/2001, art. 112, 201 - 214 C. proc. civ., art. 1170 C. civ. şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, reclamanţii au arătat că au depus cereri de restituire în natură a terenului din CF 3631 Sibiu în suprafaţă de 32.514 mp. şi nr. 3632 Sibiu în suprafaţă de 28.616 mp., iar prin dispoziţia contestată acestea au fost respinse, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru cotele de 1749/1920 părţi din CF 3631 Sibiu, nr. top 4043, 4044, 4045, 4046, 4042/2, 4037/1/1/2/2 şi 1893/1920 părţi din celălalt imobil, respectiv cel din CF nr. 3632 Sibiu, nr. top 4047, 4037/1/1/2/3.
S-a precizat că motivul respingerii cererii l-a constituit faptul că terenurile nu au fost considerate libere, fiind afectate de reţelele de transport apă şi gaz.
Reclamanţii au mai susţinut că, prin maniera de soluţionare a notificării, li s-a încălcat grav dreptul de proprietate şi nu au fost efectuate demersurile necesare pentru identificarea terenului liber de amenajări de interes public, chiar şi în ipoteza în care acesta era traversat de reţele de apă şi gaze, putându-se institui servituţi în favoarea proprietarilor acestor reţele.
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 483 din 28 mai 2009, a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 16.339/2007 emisă de Primarul Municipiului Sibiu.
S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF 15601 Sibiu, nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1 în trei corpuri funciare, conform expertizei întocmite de expert F.I.D., respectiv nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/1, nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 şi nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/3 cu menţinerea dreptului de proprietate al Statului Român.
A fost obligat Primarul Municipiului Sibiu să emită o nouă dispoziţie de soluţionare a notificărilor contestatorilor în care să dispună restituirea în natură a suprafeţei de teren de 7.566 mp., corespunzătoare nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 de mai sus, pe numele tuturor contestatorilor şi să propună acordarea de despăgubiri doar pentru diferenţa de teren reţinută în dispoziţia atacată, din cotele de 1749/1920 părţi din imobilul din CF 3631, nr. top 4043, 4044, 4045, 4046, 4042/2, 4037/1/1/2/2 şi cota de 1893/1920 părţi din imobilul teren din CF nr. 3632 Sibiu, nr. top 4047, 4037/1/1/2/3.
S-au respins celelalte cereri şi acţiunea în raport cu Comisia Sibiu de aplicare a Legii nr. 10/2001.
A fost obligat pârâtul la 1.200 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză şi din cercetarea locală, terenul cu nr. top nou 4040/1/1/1/1/1/1/1/3 este afectat pe toată lungimea de conducte subterane pentru gaz şi apă, precum şi de o parcare amenajată, astfel încât nu poate fi considerat liber, conform dispoziţiilor punctului 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte terenul cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 s-a reţinut că acesta este liber, fiind afectat de conducta de apă doar pe un colţ şi putând fi restituit, fără afectarea accesului şi utilizării normale a conductei.
S-a constatat că şi reclamanta D.M. are calitatea de persoană îndreptăţită, ca succesoare a lui C.V.T., moştenitorul lui C.M.L.. S-a reţinut că aceasta din urmă a fost succesoarea lui Ş.M., în calitate de fiică, dar şi a lui R.A. şi S.I., în calitate de soră.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, susţinând că ambele nr. top sunt afectate de reţele subterane precum şi de o parcare amenajată, astfel că motivarea soluţiei primei instanţe este contradictorie, de vreme ce s-a dispus restituirea în natură pentru unul dintre terenuri şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru celălalt.
Un alt motiv de apel a vizat greşita reţinere a calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei D.M., în condiţiile în care aceasta nu a făcut dovada calităţii de moştenitoare a lui C.V.T.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 141/A din 1 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtului şi l-a obligat pe acesta la 2.000 RON cheltuieli de judecată către S.S.V.
Prin considerentele deciziei menţionate, instanţa de apel a reţinut că, aşa cum a rezultat din concluziile expertului şi schiţele anexă, tribunalul a aplicat corect dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 10.3 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007.
S-a constatat, astfel, că terenul cu nr. top nou 4040/1/1/1/1/1/1/1/2, în suprafaţă de 7.566 mp este afectat de conducta de apă doar pe un colţ, putând fi restituit în natură, fără a se împiedica accesul şi utilizarea normală a conductei.
S-a considerat că situaţia celor două terenuri în litigiu nu este identică şi, prin urmare, nici măsurile reparatorii acordate nu pot fi identice.
În ceea ce priveşte motivele de apel vizând calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei D.M., instanţa de apel a reţinut netemeinicia criticilor apelantului pârât cu motivarea că imobilul în litigiu a fost proprietatea mai multor persoane, printre care şi a numitei Ş.M. (născută V.), decedată în 1967 şi având ca moştenitori legali pe Ş.B., fiu, S.I., C.L. şi R.A., fiice.
S-a avut în vedere că numita C.M.L. este moştenitoare legală a defunctelor S.I. şi R.A., în calitate de soră, iar conform certificatului de moştenitor nr. 3/1997, a fost moştenită de soţul său, C.V.T., în calitate de legatar universal, reclamanta fiind moştenitoare testamentară a acestuia din urmă şi, prin urmare, dovedindu-şi astfel calitatea de persoană îndreptăţită.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea hotărârilor atacate şi respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.
Prima critică invocată de recurent a vizat greşita restituire a unuia dintre terenurile solicitate prin notificare, deşi aşa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, ce se coroborează cu concluziile procesului-verbal de cercetare locală din 1 aprilie 2009, terenul cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 este ocupat de o parcare şi este străbătută de o conductă de apă.
Prin motivele de recurs, pârâtul recurent a mai susţinut că soluţia primei instanţe de restituire în natură a terenului cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 încalcă dispoziţiile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs s-a invocat lipsa calităţii de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001 a contestatoarei D.M., ai cărei antecesori nu şi-au dovedit calitatea de moştenitori faţă de foştii coproprietari.
Intimaţii reclamanţi au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile formulate prin motivele invocate de pârâtul recurent, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Instanţele de fond şi apel au aplicat corect dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, potrivit cărora restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Aşa cum a rezultat din schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat de expert tehnic F.I.D., terenul în suprafaţă de 7.566 mp cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 este afectat doar pe un colţ de existenţa unei conducte de apă, fiind un teren liber în accepţiunea Legii nr. 10/2001, care poate fi restituit în natură, fără a fi afectate accesul şi utilizarea normală a conductei de apă.
De altfel în vederea normalei exploatări a acestei conducte se poate institui o servitute de trecere asupra imobilului.
Aşa cum rezultă din considerentele încheierii de şedinţă de la 5 martie 2009, pârâtul nu a formulat obiecţiuni la expertiză în condiţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., expunându-şi doar punctul de vedere privind pertinenţa şi concludenţa probei cu cercetare locală, pusă în dezbaterea contradictorie a părţilor.
Aceeaşi situaţie de fapt, respectiv împrejurarea că terenul în discuţie este liber în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, a rezultat şi din proba cu cercetare locală, consemnată în procesul-verbal încheiat de prima instanţă la 1 aprilie 2009.
Astfel, în spatele blocului nr. 8A de pe Str. Siretului se află o parcare asfaltată, pentru care nu s-a depus nicio autorizaţie legală, iar lângă aceasta, spre Valea Săpunului mai multe magazii sau garaje, construcţii improvizate din metal şi plasă, acoperite cu plăci de azbociment, precum şi grădini improvizate.
Critica invocată prin ultimul motiv de recurs, vizând greşita reţinere a calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei D.M. este nefondată.
Această intimată reclamantă are calitatea de moştenitoare testamentară a lui C.T.V., decedat la 2 aprilie 2003, legatar universal al defunctei C.M.L., conform certificatului de moştenitor nr. 3 din 15 iulie 1997.
La rândul său, C.M.L. a fost moştenitoarea proprietarei iniţiale Ş.M., în calitate de fiică, moştenindu-le şi pe surorile sale S.I. şi R.A., conform certificatelor de moştenitor depuse la dosarul primei instanţe.
Prin urmare aceasta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, recursul fiind şi sub acest aspect neîntemeiat.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul pârâtului.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva Deciziei nr. 141/A din 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Obligă pe recurentul-pârât la 4.500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii contestatori.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 770/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ | ICCJ. Decizia nr. 894/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
