ICCJ. Decizia nr. 4391/2010. Civil. Succesiune. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4391/2010
Dosar nr. 5230/1/2009
Şedinţa publică din 13 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 16 iunie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire declarată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 817 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, şi împotriva Deciziei nr. 1.531 din 18 iunie 1999 pronunţată de Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a arătat că prin Sentinţa nr. 5.692 din 3 iunie 1998 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 a fost admisă acţiunea autorului reclamantei şi s-a constatat nulitatea absolută a declaraţiei de renunţare la succesiune autentificată sub nr. 18084 din 7 noiembrie 1961.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 558 din 24 februarie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, schimbându-se în tot hotărârea instanţei de fond, prin respingerea acţiunii. Această hotărâre a devenit irevocabilă prin respingerea recursului, Decizia nr. 1.531 din 18 iunie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin Sentinţa nr. 4.444 din 27 iunie 2008 Judecătoria Sectorului 6 a admis acţiunea precizată a reclamantei, a constatat nulitatea absolută a certificatului de succesiune vacantă nr. 450 din 8 decembrie 1962 şi faptul că reclamanta este moştenitoarea defunctului H.S., prin retransmiterea moştenirii de la defunctul H.D.N.
Apelul împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 1.621A din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, iar recursul formulat împotriva acestei decizii a fost, la rândul său, respins prin Decizia nr. 817 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
În final, revizuentul susţine că Decizia nr. 817 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, este potrivnică cu Decizia nr. 1.531 din 18 iunie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 322 C. pct. 7 proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Aceste condiţii sunt cumulative, astfel încât dacă cel puţin una dintre ele nu este îndeplinită, revizuirea nu poate fi primită.
Cerinţa ca hotărârile contradictorii să fie pronunţate în aceeaşi pricină nu este îndeplinită în prezentul litigiu.
Sintagma "aceeaşi pricină" presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză - care sunt elementele lucrului judecat - în ambele litigii în care s-au pronunţat hotărârile analizate.
În prezenta cauză Decizia nr. 1.531 din 18 iunie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost pronunţată într-un dosar ce avea ca obiect constatarea nulităţii absolute a declaraţiei de renunţare la succesiune autentificată sub nr. 18084 din 7 noiembrie 1961, pentru lipsa cauzei de a gratifica statul.
Pe de altă parte, Decizia nr. 817 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost pronunţată într-un dosar în care reclamanta solicitase constatarea ineficienţei declaraţiei de renunţare la succesiune a defunctului H.D. autentificată sub nr. 18084 din 7 noiembrie 1961 şi constatarea calităţii sale de moştenitoare a defunctului H.S., prin retransmiterea moştenirii de la defunctul H.D.N., constatarea nulităţii absolute a certificatului de vacanţă succesorală nr. 450 din 8 decembrie 1962 şi eliberarea unui certificat de moştenitor din care să rezulte această calitate.
În primul proces promovat pe rolul instanţelor de judecată autorul reclamantei a solicitat constatarea nulităţii absolute a declaraţiei de renunţare la succesiunea de pe urma defunctului său tată, H.S.
În cel de al doilea reclamanta a solicitat să se constate ineficienţa declaraţiei lui H.D. de renunţare la succesiune, pe motiv că ar fi existat acte de acceptare tacită a succesiuni, anterioare renunţării.
Cauza primei acţiuni o reprezintă lipsa intenţiei de gratificare a statului, iar în cel de al doilea proces existenţa unei acceptări tacite anterioare renunţării, astfel încât aceasta este lipsită de efecte juridice, odată ce prin acceptare a operat confuziunea patrimoniului defunctului cu cel al moştenitorului.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că între cele două litigii nu există identitate de obiect şi cauză, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmând a respinge revizuirea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 817 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4424/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4389/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
