ICCJ. Decizia nr. 4387/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4387/2010
Dosar nr. 1125/1/2010
Şedinţa de la 13 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 8 februarie 2010, contestatorul B.I. a solicitat în temeiul art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 8407 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pentru următoarele aspecte:
Contestatorul susţine că instanţa de recurs a făcut o greşeală materială gravă, constând în aceea că a omis a constata că „raportul de expertiză extrajudiciară" nu a fost admis instanţa de fond, şi mai mult instanţa de fond a respins proba cu expertiză tehnică solicitată de reprezentantul reclamantul S.C.
Se mai susţine că instanţa nu a sesizat că la dosar au fost depuse o serie de acte şi anume oferta reală făcută de pârâtul B.I. prin executor judecătoresc C.I., reclamantului, în vederea predării liniei de zincare din 12 august 2008 şi respectiv procesul verbal din 12 august 2008 încheiat de executorul judecătoresc.
Or, susţine contestatorul aceste 2 înscrisuri fac dovada deplină a faptului că debitorul este în măsură şi a ales care din cele două obligaţii alternative va fi executată.
Contestatorul susţine astfel că aceste omisiuni ale instanţei au dus la pronunţarea unei soluţii eronate şi că această omisiune riscă să acrediteze o adevărată eroare judiciară ce nu poate fi îndreptată decât prin anularea deciziei nr. 8407 din 19 octombrie 2009.
Intimatul S.C. prin întâmpinarea depusă la filele 11 – 14 s-a opus admiterii contestaţiei în anulare.
Contestatorul a depus şi concluzii scrise filele 21 – 40 solicitând admiterea contestaţiei în temeiul art. 318 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia în anulare specială prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi utilizată numai în următoarele situaţii: - când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Noţiunea de greşeală materială nu vizează acele erori ce pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, ci greşeli involuntare legate de date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv formulat, deşi recursul fusese depus în temeiul legal sau anularea unui recurs ca netimbrat deşi la dosar exista depusă dovada achitării taxei de timbru.
Prin dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. legiuitorul nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, sub motivul că s-a stabilit eronat o stare de fapt sau că s-au interpretat greşit unele texte de lege sau probele administrate în cauză.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară contestaţia în anulare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind astfel inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost examinate si soluţionate de instanţă, care s-a pronunţat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Aşadar, nu pot fi invocate pe calea contestaţiei in anulare erorile de interpretare a probelor care fac Decizia netemeinica Astfel, raportând cele expuse la motivele invocate de contestator in cadrul contestaţiei în anulare şi la dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., instanţa reţine că motivele invocate de contestator nu se circumscriu dispoziţiilor art.318 C . proc. civ, întrucât ele vizează probleme de fond, de judecată, si de interpretare a unor probe de la dosar.
Astfel, prin Decizia nr. 804 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins recursul reclamanţilor împotriva deciziei civile nr. 29 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, reţinându-se următoarele considerente.
Prin sentinţa civila nr. 985 din 17 oct 2008 Tribunalul Sibiu a respins acţiunea reclamantului S.C. reţinându-se ca prin convenţia încheiată la 16 iunie 2003 pârâtul a recunoscut că a împrumutat de la reclamant suma de 1000.000 dolari SUA in perioada 1999 –2003 in schimbul căreia trebuia sa predea reclamantului o linie de zincare existenta pe terenul SC S. SA Sibiu iar la sfârşitul planului de reorganizare a SC U. SA Galaţi aceasta linie trebuia trecuta de pârât in proprietatea reclamantului.
Aceasta convenţie are valoarea unei novaţii obiective întrucât părţile au convenit sa schimbe obiectul raportului obligaţional in sensul ca pârâtul in locul sumei de bani pe care trebuia să o restituie sa predea reclamantului in folosinţa si proprietate linia de zincare.
Prin urmare ca efect al novaţiei s-a stins vechea obligaţie aceea de a preda suma datorata si s-a născut o noua obligaţie aceea de a preda linia de zincare.
Hotărârea susmenţionata a fost atacata cu apel iar prin Decizia civila nr. 29 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost admis apelul s-a schimbat hotărârea primei instanţe in sensul admiterii acţiunii si obligării pârâtului la plata sumei de 1.000.000 dolari SUA si dobânzile legale aferente sumei începând cu 8 noiembrie 2005 si până la momentul achitării ei.
Astfel s-a reţinut ca actul sub semnătură privata nu poate fi interpretat ca o novaţie, deoarece intenţia părţilor de a nova .de a schimba vechea obligaţie cu una noua trebuia sa fie clar exprimată şi deci sa fie indubitabila.
Instanţa de recurs a reţinut ca din analiza actului sub semnătură privata intitulat Protocol rezulta ca părţile au stipulat ca pot conveni si un alt mod de restituire al împrumutului, însemnând in mod clar ca nu exista o singura noua obligaţie care sa o înlocuiască pe cea existenta ci exista obligaţii alternative.
Instanţa de recurs a mai reţinut ca prin actul intitulat Protocol părţile nu fac decât sa recunoască existenta datoriei de 1.000.000 dolari SUA si să aleagă modalităţi alternative de stingere a acestei datorii care prin nerespectarea lor de către pârât, nu pot conduce decât la concluzia ca reclamantul are dreptul la despăgubiri care constau tocmai in contravaloarea sumei datorate, precum si a dobânzilor legale aferente. S-a mai reţinut de către instanţa de recurs ca data de 8 noiembrie 2005 este data la care pârâtul a fost pus in întârziere prin notificarea comunicata existenta la fila 4 din dosarul instanţei de fond.
Astfel, faţă de considerentele hotărârii susmenţionate aspectele invocate de contestator vizează tocmai probleme de fond, si de interpretare a probelor de la dosar, probleme ce vizează cercetarea fondului cauzei şi nu erori materiale in legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului, situaţie in care nefiind incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsa ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare declarată de contestatorul B.I. împotriva deciziei civile nr. 8407 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4388/2010. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 4385/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
