ICCJ. Decizia nr. 4385/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4385/2010
Dosar nr. 4115/90/2008
Şedinţa publică din 13 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 625 din 11 iunie 2009 a Tribunalului Vâlcea s-a respins acţiunea reclamantului L.E.V. împotriva pârâţilor Primarul comunei Dănicel, Primăria comunei Dănicel şi Statul Român, reţinându-se că reclamantul nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul iar prin Decizia civilă nr. 174 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti s-a respins ca nefondat apelul reclamantului pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâţii să se constate dreptul la restituirea în natură ori echivalent a imobilului în suprafaţă de 0,66 ha, trecut în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 de la autoarea sa R.I.
Pentru a se pronunţa asupra dreptului apelantului, tribunalul a reţinut că, regimul juridic al imobilului este reglementat de Legea nr. 10/2001, astfel că, procedura jurisdicţională a restituirii este precedată de una administrativă ce începe prin notificarea titularului dreptului formulată în condiţiile art. 22 din actul normativ evocat.
Lipsa notificării formulată în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 a fost argumentul în baza căruia instanţa nu a cercetat cauza în fond.
Soluţia instanţei de fond de a soluţiona cauza pe excepţie este corectă, fiindcă Decizia ori dispoziţia după caz prin care s-a respins notificarea putea fi atacată în justiţie de persoana îndreptăţită în termen de 30 de zile de la comunicare potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Procedura administrativă de restituire a imobilului reglementată de Legea nr. 10/2001 este prealabilă şi obligatorie, declanşarea acesteia având loc prin notificarea formulată în termenul prevăzut de lege, astfel că, pe calea justiţiei nu este prevăzută cercetarea dreptului în lipsa acestei proceduri.
Lipsa procedurii administrative respectiv a notificării de restituire a imobilului a mai fost constatată de către instanţă, cu putere de lucru judecat şi prin sentinţa civilă nr. 35 din 13 ianuarie 2005, astfel că acest argument în mod corect l-a avut în vedere tribunalul atunci când a respins cererea reclamantului fără a cerceta pe fond cauza.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L.E.V. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurentul susţine că instanţele în mod greşit au soluţionat cauza în condiţiile în care nu s-au pronunţat pe fondul ei, şi că instanţele au schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acţiunii.
Se susţine astfel că a solicitat să se constate că are dreptul la restituirea imobilului în suprafaţă de 0,66 ha teren preluat abuziv de la antecesoarea sa R.I.
În drept recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, persoanele îndreptăţite au obligaţia de a notifica entitatea deţinătoare a imobilului în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Astfel termenul pentru depunerea notificărilor, începe să curgă de la data de 14 februarie 2001, iar nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, „pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau echivalent".
Termenul sus arătat este astfel un termen de decădere, iar sancţiunea nedepunerii în termen a notificării constă în pierderea posibilităţii de valorificare a dreptului la măsuri reparatorii, pe calea acţiunii în justiţie.
Or, raportând cele expuse prin prisma dispoziţiilor legale evocate, la faptul că reclamantul nu a urmat procedura obligatorie prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind depunerea notificării în termenul prevăzut de lege, instanţele au făcut o legală şi corectă interpretare a obiectului dedus judecăţii şi a raporturilor juridice.
Astfel mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 este alcătuit din două etape succesive, din care prima este obligatorie, iar a doua este facultativă şi eventuală, întrucât priveşte controlul judecătoresc al actelor emise în temeiul acestei legi, în cadrul procedurii administrative prealabile de restituire în natură ori prin echivalent al imobilelor preluate abuziv.
Notificarea vizează atât dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii cât şi dovada preluării abuzive a imobilului solicitat.
Or prima etapă, depunerea notificării, are caracter obligatoriu [art. 1 art. 21 alin. (1) şi (5), art. 47 alin. (2) şi art. 48].
Cum în cauză reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 20 şi urm. din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel şi cea de fond în mod judicios au reţinut că acţiunea reclamantului este atât neîntemeiată cât şi nefondată.
În lipsa notificării, nu putea fi analizat fondul cauzei, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele expuse, nefiind prezente nici unul din motivele de recurs invocate de reclamant şi nici dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L.E.V. împotriva deciziei civile nr. 174/A din 07 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4387/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 4382/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
