ICCJ. Decizia nr. 4664/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4664/2010
Dosar nr. 7675/3/2008
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 290 din 02 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, în contradictoriu cu pârâta SC T.C. SRL şi, în consecinţă, a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeţei de teren de 109 m.p. din imobilul proprietatea pârâtei, situat în Bucureşti, str. G.I.S., sector 1, precum şi trecerea acestui imobil în proprietatea expropriatorului, cu obligarea sa la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 70.289 euro (echivalent RON la data plăţii).
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului supus exproprierii în vederea realizării lucrării de interes public local „supralărgire str. G.I.S.” Declararea utilităţii publice de interes local pentru această lucrare s-a făcut prin hotărârea C.G.M.B. din 02 noiembrie 2006, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 33/1994.
Despăgubirile propuse de expropriator, în cuantum de 136.896 RON, nu reflectă valoarea reală a prejudiciului suferit de expropriat în raport de criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Conform acestor criterii, expertiza efectuată în cauza, în condiţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, a stabilit un cuantum al despăgubirilor cuvenite expropriatului la suma de 70.289 euro.
Sentinţa Tribunalului a fost atacată cu apel de către reclamant pe aspectul cuantumului despăgubirilor acordate pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 456 din 01 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul, ca nefondat, apreciind că stabilirea cuantumului despăgubirilor de către prima instanţă s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, neavând relevanţă moneda în care au fost stabilite despăgubirile, cât timp plata lor se va face în moneda naţională, aşa cum s-a precizat fără echivoc în dispozitivul hotărârii atacate.
Împotriva deciziei susmenţionate a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea legii în ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a susţinut că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, care stabilesc drept criteriu de calcul al cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Instanţa de apel, menţinând soluţia primei instanţe, a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a ţine seama că acesta reprezintă doar o probă ce trebuia analizată în raport de celelalte probatorii administrate, neavând o valoare obligatorie pentru instanţă.
La data soluţionării cauzei, piaţa imobiliară se afla în continuă scădere, studiile de specialitate confirmând scăderea preţurilor cu aproape 40%, situaţie în care expertiza cauzei nu trebuia însuşită de instanţă, întrucât concluziile sale veneau în contradicţie cu realitatea.
Chiar dacă în apel părţile nu au solicitat administrarea de probe noi, în baza rolului activ, consacrat de art. 129 pct. 5 C. proc. civ., instanţa trebuia să dispună, din oficiu, administrarea de probe noi, în vederea stabilirii unei despăgubiri corecte.
Pe de altă parte, confirmând stabilirea despăgubirilor în euro, iar nu în moneda naţională, fără stabilirea unui termen de plată, instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 30 din Legea nr. 33/1994.
Textul de lege enunţat prevede în mod expres necesitatea stabilirii unui termen de plată a despăgubirilor, fără a statua şi asupra monedei în care se va face plata.
În consecinţă, conform principiului de drept „unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face”, moneda în care trebuie făcută plata despăgubirilor este moneda naţională, atâta timp cât nu este prevăzută în Legea nr. 33/1994 o altă monedă.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Ca înscrisuri noi, intimata-pârâtă a depus în şedinţa publică din 23 septembrie 2010, în copie legalizată, hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 iulie 2010, emisă în favoarea sa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Municipiului Bucureşti, precum şi procesul-verbal din 30 iulie 2010 al aceeaşi comisii, acte în raport de care a solicitat să se constate că recursul a rămas fără obiect.
Din examinarea actelor noi depuse în recurs rezultă că imobilul litigios, compus din teren în suprafaţă de 109 m.p., situat în Bucureşti, sector 1, str. G.I.S., proprietatea intimatei-pârâte SC T.C. SRL, a fost supus exproprierii în baza Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local.
Luând în considerare faptul că pentru acelaşi imobil există litigiu între Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, şi titulara dreptului de proprietate, respectiv SC T.C. SRL, având ca obiect expropriere şi stabilire cuantum despăgubiri - Dosar nr. 7675/3/2008 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a emis procesul-verbal din 30 iulie 2010, prin care a decis emiterea unei hotărâri de consemnare a sumei stabilite cu tidu de despăgubiri în litigiul dintre părţi, în cuantum de 70.289 euro (în RON la cursul zilei din data plăţii), potrivit art. 5 alin. (7) din Legea nr. 198/2004, completată şi modificată.
În acest sens, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Municipiului Bucureşti a emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 iulie 2010, prin care a dispus, în favoarea expropriatei SC T.C. SRL, „consemnarea despăgubirii în cuantum de 70.289 euro (echivalent în RON la cursul zilei din data plăţii) stabilită de Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 290 din 02 martie 2009”.
S-a achiesat, astfel, de către expropriatorul Municipiul Bucureşti la cuantumul despăgubirilor stabilite în prezentul litigiu în favoarea expropriatei SC T.C. SRL, pentru imobilul - teren în suprafaţă de 109 m.p., situat în Bucureşti, sector 1, str. G.I.S., prin hotărârea instanţei de fond, menţinută în apel.
În aceste condiţii, criticile din prezentul recurs, prin care expropriatorul contestă cuantumul despăgubirilor stabilite în etapele procesuale anterioare, au rămas fără obiect, după cum au susţinut şi părţile în şedinţa publică din 23 septembrie 2010, motiv pentru care recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiului Bucureşti, prin Direcţia Transporturi Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, împotriva deciziei civile nr. 456 din data de 01 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4669/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4665/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
