ICCJ. Decizia nr. 4784/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4784/2010
Dosar nr. 40508 din 1 din 2004
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 274 din 31 martie 2004, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a admis excepţia prematurităţii formulării contestaţiei, invocată din oficiu. A respins contestaţia formulată de A.I.V. şi G.M.L. împotriva pârâtei SC V. SA ca prematur introdusă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au atacat o adresă emisă de pârâtă, care nu poate fi asimilată unei decizii în sensul Legii nr. 10/2001, având în vedere şi faptul că, ulterior, SC V. SA a emis o decizie care a fost atacată în termenul legal, acţiune care se află în curs de judecată la respectiva instanţă.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 2046 din 29 iunie 2004.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanţii A.I.V. şi B.I.D. şi G.D.A., în calitate de succesori ai defunctei G.M.L., recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 6 august 2004.
La 24 mai 2006, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., constatând că recurenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă la termenul anterior, în sensul de a depune dovada calităţii de moştenitori ai reclamantei G.M.L.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 4 mai 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 24 mai 2006, data suspendării judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. şi până la 4 mai 2010, data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, din vina părţilor nefiind întocmit niciun act de procedură, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii A.I.V., B.I.D. şi G.D.A. împotriva Deciziei nr. 2046 din 29 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4783/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4788/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
