ICCJ. Decizia nr. 4788/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4788/2010
Dosar nr. 29505/1/2005
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 107 din 8 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar general. A obligat pârâtul să procedeze la soluţionarea Notificării nr. 1110 din 30 august 2004 formulată de către reclamant în condiţiile Legii nr. 10/2001. A obligat pe pârât la plata de daune cominatorii de 1.000.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiei menţionate, începând cu data rămânerii irevocabile a respectivei hotărâri până la emiterea deciziei.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 1345A din 23 septembrie 2005.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar general, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 24 noiembrie 2005.
La 27 martie 2006, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar la 14 martie 2007, s-a menţinut măsura suspendării judecării recursului.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 4 mai 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 14 martie 2007, data menţinerii suspendării judecării în conformitate cu dispoziţiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi până la 4 mai 2010, data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, din vina părţilor nefiind întocmit niciun act de procedură, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar general împotriva Deciziei nr. 1345A din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4784/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4822/2010. Civil → |
|---|
