ICCJ. Decizia nr. 4979/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4979/2010
Dosar nr. 4355/85/2008
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Instanţa de fond
Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr. 451 din 18 mai 2009 a admis acţiunea formulat de reclamanta C.T. prin mandatar C.O. şi a obligat pe pârâta SC I. SA - Sibiu să emită dispoziţie de restituire în natură sau de despăgubire în echivalent pentru imobilul situat în Sibiu, fără număr înscris în C.F. Şelimbăr, pentru suprafaţa de 1016 mp.
Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act de renunţarea la judecata faţă de pârâta SC T. SA Sibiu, a fost respinsă acţiunea împotriva pârâtului Statul Român prin Municipiul Sibiu şi a fost obligată pârâta SC I. SA la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
În motivarea acestei soluţii Tribunalul a reţinut în esenţă că imobilul înscris în C.F. Şelimbăr teren arabil în suprafaţă de 3.484 mp, a fost proprietatea soţilor N.T. şi M. iar din 1968 a fost trecut în proprietatea C.A.P. Şelimbăr - prin expropriere (încheiere din 1968) şi apoi a fost dezmembrat în trei corpuri funciare: (rămas în proprietatea C.A.P.); transformat în C.F. Şelimbăr, atribuit în administrarea SC I. SA (imobilul revendicat în cauză) şi respectiv 419 mp transformat în C.F. Şelimbăr, atribuit în administrare operativă întreprinderii E. Sibiu.
S-a constatat din certificatele de moştenitor din 2001 şi din 1998 că proprietarii au fost moşteniţi de B.M.
Pentru B.M., încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal, a fost instituită curatelă prin dispoziţia din 7 mai 2007 a Primarului Municipiului Sibiu şi numită curator, fiica acesteia, reclamanta C.T.M.
Urmare precizărilor de acţiune şi probelor administrate s-a constatat că imobilul a fost preluat abuziv, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi a fost notificat în conformitate cu dispoziţiile acestei legi speciale, acţiunea fiind admisă în raport cu art. 2, 4 şi 22 din Lege şi obligată SC I. SA să emită dispoziţie de asistare în natură sau în echivalent pentru imobilul - teren de 1.016 mp C.F. Şelimbăr.
2. Instanţa de apel
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC I. SA Sibiu, apel respins prin Decizia civilă nr. 6/ A din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
A fost totodată respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC C.M.T.E.E.T. SA - Sucursala de Transport Sibiu invocată de această pârâtă.
În motivarea soluţiei, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sunt neîntemeiate criticile formulate în apel având în vedere că această pârâtă nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, constatările de fapt ale Tribunalului bazându-se pe raportul de expertiză iniţial (fila 196 din dosar) şi pe suplimentul la acesta (fila 222) pârâta neformulând nici în apel observaţii care să justifice o cerere de efectuare a unei alte expertize. S-a mai constatat că împrejurarea că o parte din teren este spaţiu verde, este lipsită de importanţă faţă de deţinerea acestui teren în proprietate de către pârâtă.
S-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 deoarece, la 14 februarie 2001, structura acţionariatului nu evidenţia o societate comercială integral privatizată F.P.S. având o cotă de participare de 28,8936%, împrejurare reţinută din certificatul constatator din 7 ianuarie 2010 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Ca urmare s-a constatat că Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
3. Recursul
Împotriva deciziei Curţii de Apel Alba Iulia a formulat recurs pârâta SC I. SRL.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ.
În fapt recurenta, prezentând evoluţia cauzei, a arătat că în mod greşit expertul tehnic a concluzionat că terenul arabil de 1.016 mp a fost conexat şi face parte din C.F. Şelimbăr, având ca proprietar pe SC I. SA.
S-a invocat împrejurarea că acest nr. topografic nu face parte din numere top. comasate, lucru ce reiese din încheierea de instanţă din 27 iulie 1998 şi că în realitate terenul în litigiu a rămas în proprietatea Statului Român conform încheierii din 10 aprilie 1970 a notariatului de Stat Judeţean Sibiu, terenul de 1016 m2 fiind înscris în dreptul de administrare al U.I. Sibiu, privatizate în 1998 când la stabilirea patrimoniului noii societăţi comerciale nu a fost avut în vedere şi terenul în litigiu.
A mai fost invocat art. 29 din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia în situaţia în care imobilul se evidenţiază în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituţia publică care a efectuat privatizarea, A.V.A.S. în cazul în speţă.
S-a criticat sub acest din urmă aspect, faptul că s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 29 din Lege, instanţa de apel deducând aceasta din conţinutul certificatului emis de O.R.C. Sibiu deşi au fost depuse la dosar contractele de vânzare - cumpărare de acţiuni din 12 aprilie 2000, din care rezultă că la acea dată F.P.S. a vândut către acţionari şi S.I.F. Transilvania procentul de 28,9% din capitalul deţinut.
4. Analiza instanţei de recurs
Criticile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de la punctele 1 - 9 ale articolului menţionat.
Prima critică referitoare la greşitele concluzii ale raportului de expertiză a fost formulată şi în apel iar instanţa de apel a înlăturat motivat această critică.
Cu privire la această motivare recurenta nu a făcut discuţii.
Critica în sine nu poate fi primită nici în această cale de atac, ea nemaiputând forma motiv de recurs după abrogarea pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ. prin pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000 începând cu 17 iulie 2005 şi respectiv, prin pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 începând cu 2 mai 2001.
Cât priveşte critica referitoare la greşita interpretare şi prin urmare, neaplicare a art. 29 din Legea nr. 10/2001, aceasta se poate încadra în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit acestui motiv de recurs o hotărâre poate fi modificată când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, acest motiv de recurs putând fi invocat numai în caz de nelegalitate.
Cum însă în cauză se constată că această critică are la bază considerente legate de aprecierea probelor administrate, nici această critică,pentru considerentele mai sus arătate, nu se poate primi.
De altfel se constată, contrar celor susţinute în recurs, că certificatul emis de Oficiul Registrului Comerţului Sibiu reţinut de instanţă nu este confirmat nici de recurentă care prin acţiunea de răspuns din 28 octombrie 2008 afirmă că societatea este o societate cu capital privat din care S.I.F. Transilvania deţine 53,3%.
Faţă de împrejurarea că prin criticile formulate nu s-au dovedit motive de nelegalitate care să determine modificarea deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I. SA împotriva Deciziei civile nr. 6/ A din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4833/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 4990/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
