ICCJ. Decizia nr. 5008/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5008/2010
Dosar nr. 2374/102/2007
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 248 din 20 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Mureş a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii P.Z., P.G. şi P.F. în contradictoriu cu pârâţii P.M. Târgu Mureş, SC L. SA, M.E. şi H.A. şi, în consecinţă, au fost modificate dispoziţiile nr. 5688 din 27 iunie 2007 şi nr. 1443 din 30 noiembrie 2002 emise de P.M. Târgu Mureş, în sensul obligării la restituirea în natură a apartamentelor nr. 3 şi 4 cu terenul aferent, situate în Târgu Mureş, str. Arany Janos, înscrise în G.R. nr. 800/11 şi C.F. nr. 90631 Târgu Mureş, nr. top. 458/1, 459/2/1; a anulat contractul de vânzare - cumpărare nr. 94 intervenit între pârâţii SC L. SA şi M.E.; a anulat contractul de vânzare - cumpărare nr. 142/2003 intervenit între pârâţii SC L. SA şi H.A., a respins acţiunea reconvenţională formulată de M.E., a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată de 600 lei.
Cu privire la excepţiile invocate.
Excepţia necompetenţei materiale a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 7 februarie 2008. Obiectul principal al acţiunii este restituirea în natură, petitul privind anularea contractelor de vânzare - cumpărare fiind conexe acestuia şi în consecinţă operează prorogarea legală de competenţă prevăzută de art. 17 C. proc. civ.
Acţiunea în ansamblu priveşte aplicarea Legii nr. 10/2001, competenţa revenind tribunalelor în primă instanţă.
Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC L. SA, cu motivarea că pârâta este parte contractuală în contractele a căror anulare se cere.
Excepţia lipsei calităţii procesuale a P.M. Târgu Mureş a fost respinsă, primarul fiind cel care a semnat dispoziţiile atacate şi stă în judecată ca reprezentant al municipiului.
Excepţia tardivităţii promovării acţiunii a fost respinsă cu motivarea că termenul de un an prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 curge de la data intrării în vigoare a acestei legi, iar contractele fiind încheiate la 30 mai şi 18 noiembrie 2003, nu existau la acea epocă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Mureş a constatat că cele două contracte de vânzare - cumpărare, prin care pârâţii M.E. şi H.A. au dobândit dreptul de proprietate asupra unor părţi din imobilul solicitat de reclamanţi, au fost încheiate cu încălcarea legii şi prin urmare, după anularea lor, apartamentele 3 şi 4 din imobilul situat în Târgu Mureş, str. Arany Janos, pot fi restituite în natură.
Prin decizia civilă nr. 77 din 21 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş s-a dispus admiterea apelurilor formulate de pârâţii Municipiul Târgu Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 248 din 20 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Mureş.
A fost desfiinţată hotărârea atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanţii au învestit Tribunalul Mureş cu o cerere, prin care, pe de o parte solicită verificarea legalităţii Dispoziţiei nr. 5688 din 27 iunie 2007 şi Dispoziţiei nr. 1443 din 30 noiembrie 2002, emise de Primarul municipiului Târgu Mureş iar, pe de altă parte, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 94/2003 şi nr. 142/2003 încheiate între SC L. SA şi pârâţii M.E. şi H.A.
Art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, stabileşte o competenţă specială, doar în ceea ce priveşte acţiunea prin care se verifică legalitatea dispoziţiilor emise de unitatea deţinătoare, ca răspuns la solicitarea persoanelor îndreptăţite. Cu alte cuvinte, Tribunalul Mureş, secţia civilă, avea competenţa materială de soluţionare ca instanţă de fond doar petitul 1 din acţiune. Cererea privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare, nu cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Mai mult, în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., petitul 2 din acţiune, neavând caracterul unei cereri accesorii, deoarece soluţionarea lui nu depinde de soluţionarea primului petit.
În acest sens, în mai multe decizii de speţă (spre exemplu Decizia nr. 3584 din 03 mai 2007), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că, acţiunile având ca obiect anularea actelor de înstrăinare a imobilelor ce intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 prezintă caracterele unei acţiuni principale şi le sunt aplicabile regulile de competenţă de drept comun.
În altă ordine de idei, Curtea constată că în faţa instanţei de fond au fost invocate de pârâţi mai multe excepţii: excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC L. SA, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş de a soluţiona petitul II din acţiune, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune dar şi excepţia tardivităţii. Toate aceste excepţii trebuiau analizate cu prioritate, înainte de cercetarea fondului cauzei aşa cum prevede art. 137 C. proc. civ. Cu toate acestea, Tribunalul Mureş le-a unit cu fondul cauzei şi apoi nu le-a analizat încălcând dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Pentru aceste motive, Curtea va admite apelurile pârâţilor, va desfiinţa hotărârea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii P. Z., P.G. şi P.F. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi în esenţă vizează următoarele aspecte.
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond are competenţa materială de soluţionare a cauzei numai pentru petitul 1 din acţiune privitor la verificarea legalităţii dispoziţiilor emise de primar, excluzând conexitatea între cele două petite. Anularea contractelor de vânzare - cumpărare depinde exclusiv de modul de soluţionare al primului petit.
În apel, Municipiul Târgu Mureş nu a analizat argumentul principal al instanţei de fond privind încălcarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nulitate care conduce şi la nulitatea tuturor actelor de vânzare - cumpărare ulterioare.
Decizia emisă de primar din 30 noiembrie 2002, este nelegală deoarece a dispus acordarea de despăgubiri în locul restituirii în natură a apartamentelor 3 şi 4 şi în acelaşi timp nu a indicat calea de atac şi termenul în care se poate exercita, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Tot astfel, din răspunsul A.N.R. P., recurenţii nu puteau beneficia de despăgubiri ci de restituirea în natură a apartamentelor 3 şi 4, situaţie în care există posibilitatea de a nu beneficia nici de despăgubiri.
Greşit s-a reţinut că instanţa nu a analizat cu prioritate excepţiile ridicate, ci le-a unit cu fondul.
Intimata M. Târgu Mureş a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, deoarece corect s-a reţinut că excepţiile nu au fost puse în discuţia părţilor, iar pe de altă parte, competenţa de soluţionare a petitului II din cerere aparţine judecătoriei ca instanţă de drept comun.
Intimata H.A. a solicitat respingerea recursului.
Examinând cererea de recurs instanţa reţine următoarele:
Din moment ce reclamanţii au solicitat prin intermediul acţiunii formulate atât anularea dispoziţiilor nr. 5688 din 27 iunie 2007 şi 1443 din 30 noiembrie 2002 în sensul restituirii în natură a apartamentelor 3 şi 4 şi în acelaşi timp şi anularea contractelor de vânzare a acestora, este fără relevanţă împrejurarea că promovată separat acţiunea în anulare a contractelor de vânzare - cumpărare prezintă identitatea unei acţiuni care atrage competenţa instanţei de drept comun, din moment ce capătul subsecvent de cerere este accesoriu capătului de cerere principal.
În acest sens art. 17 C. proc. civ., dispune că cererile accesorii sunt în căderea instanţei competente a judeca cererea principală.
Prin urmare, împrejurarea că cererea în anulare a contractelor de vânzare - cumpărare prezintă caracteristicile unei acţiuni principale nu este esenţială în cauză, din moment ce a fost promovată de reclamanţi ca accesorie petitului principal, situaţie care atrage conform art. 17 C. proc. civ., competenţa de soluţionare instanţei sesizate cu cererea principală chiar dacă promovată separat ar atrage competenţa instanţei de drept comun, cu atât mai mult cu cât legătura dintre cele două capete de cerere este şi indisolubilă pentru că soluţionarea primului capăt de cerere este condiţionată de soluţionarea capătului de cerere subsecvent.
În aceste condiţii, separarea cererilor părţilor în funcţie de competenţa instanţelor după fiecare capăt de cerere, este greşită şi contrată art. 17 C. proc. civ.
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu a analizat cu prioritate excepţiile invocate conform art. 137 C. proc. civ., înainte de cercetarea fondului cauzei.
Excepţiile invocate de părţi, parte au fost soluţionate anterior abordării fondului cauzei prin încheierea de şedinţă din 7 februarie 2008 care chiar dacă nu cuprinde explicit invocarea a două dintre ele (excepţia tardivităţii promovării capătului de acţiune vizând anularea dispoziţiilor emise de primar, şi excepţia lipsei de calitate procesuală a P.M. Târgu Mureş) au fost puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, din moment ce reclamanţii arată că a răspuns în scris la excepţiile invocate de pârâţi prin întâmpinarea aflată la dosar, iar celelalte părţi au declarat că susţin excepţiile invocate de pârâta M.E. (H.A. şi P.M. Târgu Mureş), motivarea acestora din urmă fiind făcută în mod corect în considerentele deciziei instanţei de fond, prealabil examinării fondului cauzei.
Faţă de cele reţinute, instanţa constată că recursul formulat de reclamanţi este întemeiat, în cauză fiind operabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., se va dispune admiterea recursului declarat de reclamanţi, va casa decizia recursului cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii P.F., P. G. şi P.Z. împotriva deciziei nr. 77/ A din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4983/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5014/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
