ICCJ. Decizia nr. 5105/2010. Civil. Acţiune în contrafacere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5105/2010
Dosar nr. 1094/1/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, -secţia a III-a civilă reclamanta L.O. a chemat în judecată pe pârâţii T.G. şi O.S.I.M. solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care:
- să se constate că mărfurile deţinute de către autorităţilor vamale conform Deciziei A.N.V. nr. 62357/ MC din 31 octombrie 2005 aduc atingere drepturilor sale exclusive de proprietate intelectuală deţinute asupra mărcilor S., A.A. şi N.
- să se dispună interzicerea importului şi comercializării neautorizate de către pârâtă a produselor purtând mărci identice sau mărcilor menţionate;
- obligarea pârâtului T.G. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Prin sentinţa civilă nr. 93 din 18 ianuarie 1996 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Prin sentinţa chila nr. 266 din 31 ianuarie 2007 Tribunalul Iaşi a respins excepţia de tardivitate a formulării acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, precum şi acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada că bagajele în care au fost găsite mărfurile aparţineau pârâtului T.G., obligaţie care îi revenea reclamantei, potrivit art. 1169 C. civ.
Prin Decizia nr. 98 din 20 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 266 din 31 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Decizia nr. 98 a Curții de Apel Iași a fost desfiinţată şi s-a trinis cauza spre rejudecare acdeaşi instanţe prin Decizia nr. 2735 din 6 mai 2008 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu motivarea că apelanta şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxelor judiciare de timbru.
Apelul declarat de redarmntâ îrnpotrka sentinţei primei instanţe a fost admis prin decizia nr. 186/14 noiembrie 2008 pronunţata de Curtea de Apel laşi, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. S-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu păstrarea dispoziţiei privind respingerea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii.
Instanţa de apel a reţinut că prin modul de soluţionare al cauzei s-a lăsat neexaminată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului; instanţa nu a unit această excepţie cu fondul ci a respins-o pe motiv că ar ţine de fond, fără a o mai examina vreodată.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de apelant comporta analiza a patru elemente grupate sub această sintagmă, în realitate fiecare dintre ele antrenând separat incidenţa acestei excepţii, respectiv: împrejurarea că nu este destinatarul mărcii, nu este nici proprietarul mărfurilor, nu este comerciant şi nu a desfăşurat acte de comerţ în legătură cu bunurile ridicate.
S-a reţinut că prima instanţă printr-un procedeu nelegal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive privind faptul dacă paratul era destinatarul mărfurilor, dacă era proprietarul mărfurilor şi dacă desfăşura în mod constant acte de comerţ cu astfel de mărfuri, iar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive datorată lipsei calităţii de comerciant nu a fost analizată în nici un fel.
Prin sentinţa civilă nr. 1228 din 24 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul laşi, -secţia civilă, s-au respins exceppa lipsei calităţii procesuale pasiw şi acţiunea formulata de redarmntă în contradictoriu cu pârâtul T.G., fiind obligată reclamanta să plătească acestuia sumi de 150 lei ohdtuieli de judecată
Instanţa a reţinut, cu referire la dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, care s-a apreciat a fi incidenţă în cauză, că pârâtul nu desfăşoară o activitate comercială, iar acesta nu se încadrează în niciuna din categoriile de persoane enumerate în textul legal.
Prin Decizia nr. 184 din 20 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă şi pentru cauze cu ninori şi familie, s-a admis apelul declarat de redannntă împotriza primei instanţe, dispunându-se desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la acelaşi tribunal pentru rcjudecare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prin Decizia civilă nr. 186 din 14 noiembrie 2008 Curtea de Apel Iaşi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se examina excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului prin prisma a patru situaţii diferite, fiecare dintre ele antrenând separat incidenţa excepţiei.
Ori, instanţa de apel a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive pe absenţa caracterului comercial al activităţii intimatului, situaţie în care a lăsat neexaminate celelalte trei aspecte vizând calitatea procesuală.
Împotriva deciziei de apel da formulat cerere de recurs pârâtul T.G., criticând-o pentru următoarde motive:
Hotărârea cuprinde motive contradictorii în condiţiile în care reţine că prin Decizia nr. 186/1998 curtea de apel a arătat că fiecare dintre cele patru situaţii ce vizează calitatea procesuală pasivă poate antrena separat incidenţa excepţiei, iar pe de altă parte, constată că prima instanţă a reţinut întemeiată excepţia pe unul dintre aspecte, neanalizându-le pe celelalte trei. In condiţiile în care fiecare dintre cele patru ipoteze antrena excepţia, devine inutil a se analiza aceasta prin prisma celorlalte aspecte ce au fost invocate în motivarea excepţiei.
În mod greşit s-a reţinut că instanţa de trimitere ar fi încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., deoarece chiar aceasta reţine că fiecare aspect ce motivează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive antrenează în mod separat incidenţa excepţiei.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că decizia nu cuprinde motive contradictorii în condiţiile în care s-a dispus analizarea excepţiei prin prisma a patru situaţii distincte, iar prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. nerespectând indicaţiile instanţei de control judiciar.
A nalizând decizia de apd în raport de critidle formulate şi apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune adniterm recursului, casarea dedziâ şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi curte de apd, în considerarea celor ce succed.
Instanţa de apel a reţinut efectele Deciziei civile nr. 186 din 14 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se examina excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, prin prisma a patru situaţii diferite, cu menţiunea că fiecare dintre ele antrenează separat incidenţa excepţiei, respectiv: lipsa calităţii de destinatar al mărfurilor, lipsa calităţii de proprietar al mărfurilor; lipsa calităţii de comercianţi; lipsa desfăşurării de acte de comerţ în legătură cu bunurile ridicate.
S-a apreciat că prima instanţă a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive pe absenţa caracterului comercial al activităţii intimatului, situaţie în care a lăsat neexaminate celelalte trei aspecte vizând calitatea procesuală.
În condiţiile în care prin decizia la care s-a făcut referire s-a reţinut că fiecare dintre cele patru aspecte care conturează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este suficientă prin ea însăşi să atragă incidenţa excepţiei, iar prin sentinţa primei instanţe s-a reţinut absenţa caracterului comercial al activităţii intimatului, nu se justifică trimiterea cauzei pentru rejudecare .
Se constată astfel că motivarea deciziei de apel este contradictorie şi în egală măsură pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor deciziei de trimitere spre rejudecare a cauzei ( cu incidenţa art. 315 C. proc. civ.), fiind atrasă astfel incidenţa art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
În consecinţă, cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează să se admită recursul formulat în cauză şi să se caseze decizia, trimiţându-se cauza pentru rejudecare la aceeaşi Curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul T.G. împotriva Deciziei nr. 184 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5138/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 4189/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
