ICCJ. Decizia nr. 4189/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4189/2010
Dosar nr. 7232/118/2008
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra recursului de faţa, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, reclamantul C.G.Ş. a investit instanţa, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, cu soluţionarea acţiunii civile având ca obiect obligarea pârâtului să emită o dispoziţie prin care să propună motivat acordarea despăgubirilor echivalente cu valoarea construcţiilor înstrăinate în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii şi să înainteze întreaga documentaţie către C.C.S.D. în termen de 10 zile şi obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 1.000 lei/zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la executarea acesteia.
Procedând la judecata cauzei, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut că acţiunea este fondată.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 1068 din 18 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul civil nr. 2983/2005, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 317/ C din 15 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a fost admisă acţiunea formulată de către reclamantul C.G.Ş. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, fiind obligat pârâtul să predea către reclamant imobilul situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 136,30 mp şi construcţii: subsol, parter şi 3 etaje, cu excepţia apartamentelor înstrăinate cu contracte de vânzare cumpărare.
Cum parţial imobilul a fost restituit către reclamant, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1068 din 18 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul civil nr. 2983/2005, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 317/ C din 15 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, iar până în prezent pârâtul Primarul Municipiului Constanţa nu a înţeles să răspundă notificării formulate şi nu a transmis către C.C.S.D. propunerea de acordare a despăgubirilor, s-a constatat că dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, în referire la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 10/2001 sunt incidente în cauză, astfel încât urmează a se admite acţiunea şi a fi obligat pârâtul să emită o dispoziţie motivată de soluţionare a notificării formulate de către reclamant, înregistrate din 23 mai 2001 la B.E.J. M.A., prin care să propună motivat acordarea despăgubirilor echivalente cu valoarea construcţiilor apartamente situate în imobilul din Constanţa, înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanţa şi D.R. şi respectiv conform contractului de vânzare cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanța. şi M.A.
Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 1105 din 06. 10.2008 a admis acţiunea având ca obiect contestaţie în baza Legii nr. 10/2001, promovată de reclamantul C.G.Ş., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanta.
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Constanţa să emită o dispoziţie motivată de soluţionare a notificării din 2001 înregistrată la B.E.J. M.A., prin care să propună motivat acordarea despăgubirilor echivalente cu valoarea construcţiilor - apartamente, situate în imobilul din Constanţa, înstrăinate conform contractului de vânzare cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiat între K.A.E.D.P.P. Constanta şi D.R. şi respectiv contract de vânzare cumpărare din 23 decembrie 1996, încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanţa şi M.A.
A fost obligat pârâtul către reclamant la plata daunelor cominatorii de 1.000 lei/zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii prezente şi până la executarea acesteia.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal a declarat apel Primarul Municipiului Constanta, cu motivarea că acţiunea a fost promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă şi în subsidiar ca nefondată.
Astfel, pentru imobilul din Constanta, s-a formulat notificarea din 2001 de intimatul C.Ş., care a încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat din 8 mai 2008 la B.N.P. M.l. şi P.I.G., având ca obiect imobilul ce face obiectul notificării cu consecinţa ca cesionarii să beneficieze şi de prevederile Legii nr. 10/2001- respectiv numiţii Z.M. şi O.M.A., aceştia subrogându-se în totalitate în drepturile cedentului.
În acest sens, apelanta a emis Dispoziţiile din 4 iunie 2008 şi 14 iulie 2008,pentru imobilul notificat din 2001 de B.E.J. M.A., înscrisuri care au fost depuse la dosar.
Prin Decizia civilă nr. 299/ C din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Constanţa; a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii; a menţinut, în acelaşi timp, celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, cu obligarea intimatului către apelant la plata sumei de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că intimatul C.Ş., în calitate de moştenitor al dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Municipiul Constanţa, şi pe cale de consecinţă, în calitate de persoană îndreptăţită a formulat, în baza Legii nr. 10/2001, notificarea din 23 mai 2001 înregistrată la B.E.J. M.A., pentru restituirea în natură sau măsuri reparatorii pentru imobilul respectiv.
Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat din 8 mai 2008 la B.N.P. M.I. şi P.I.G.C., intimatul a cedat numiţilor Z.M. şi O.M.A. drepturile litigioase ce formează obiectul notificării din 2001 privind imobilul din Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 145 mp şi construcţie S+P+3 etaje.
Urmare a acestui contract, persoana deţinătoare a emis Dispoziţiile din 4 iunie 2008 şi din 14 iulie 2008, pentru cesionari şi a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, respingându-se cererea de restituire în natură a imobilului. Faţă de cele reţinute s-a considerat că sunt neîntemeiate motivele de apel referitoare la calitatea procesuală activă şi implicit la lipsa calităţii de persoană îndreptăţită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001 pentru reclamantul C.G.Ş.
S-a considerat că este întemeiat numai motivul de apel privind capătul de cerere având ca obiect plata daunelor cominatorii.
împotriva deciziei respective, la data de 4 martie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe care să fie schimbată în tot, respingându-se acţiunea promovată de reclamant ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca nefondată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea s-a criticat decizia recurată sub patru aspecte:
1. Instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în formularea prezentei acţiuni, acesta nemaifiind titularul drepturilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 ci care izvorau din notificarea din 2001.
2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină relativ atât la apărarea ce a vizat lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, care şi-a înstrăinat drepturile izvorând din Legea nr. 10/2001 pe calea contractului de cesiune de drepturi litigioase, cât şi relativ la cererea de respingere a acţiunii ca nefondată, urmare a executării obligaţiilor de emitere a dispoziţiei, anterior promovării acţiunii.
3. Instanţa de apel a interpretat greşit contractul de cesiune de drepturi litigioase, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
4. Pe fondul cauzei, cererea promovată de reclamant trebuie respinsă ca nefondată, întrucât anterior promovării acţiunii de către reclamant şi-a îndeplinit obligaţia de emitere a dispoziţiei urmare a notificării înregistrate din 2001.
Analizând recursul declarat de pârât în limita criticilor formulate şi a motivelor de modificare invocate, Înalta Curte constată că este fondat, şi-l va admite, avându-se în vedere considerentele ce vor urma:
Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat din 87 mai 2008 la B.N.P. M.I. numitul C.Ş. a înstrăinat către Z.M. şi O.M.A. toate drepturile pe care vânzătorul le-a dobândit de la autorul său C.G., drepturi care formează obiectul notificării din 2001 la B.E.J. M.A. şi înregistrată la Primăria Constanţa la 30 mai 2001, drepturi ce privesc imobilul din Constanța compus din teren de 145 mp şi construcţie S+P+3 etaje.
Prin acest contract de drepturi litigioase, ca o consecinţă a cesionării, cesionarii beneficiară de prevederile Legii nr. 10/2001, acestea subrogându-se în totalitate în drepturile cedentului.
Iar în considerarea acestui contract de cesiune, Primăria Constanţa prin Primar a emis Dispoziţiile din 14 iunie 2008 şi din 14 iulie 2006, ambele în beneficiul cesionarilor Z.M. şi O.M.A. prin care li s-a recunoscut acestora dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensare - echivalentul valoric pentru terenul în suprafaţa de 79,63 mp (reprezentând cota indiviză de teren atribuită în folosinţă gratuită pe durata existenţei construcţiilor şi în proprietate, conform contractelor de vânzare-cumpărare ), 2 apartamente înstrăinate şi două spaţii comerciale după cum urmează:
- teren de 157,30 mp în valoare de 83.054 euro - spaţiu locuire, spaţiu comercial;
- teren de 134 mp în valoare de 114.838 euro - spaţiu locuire, urmând ca pentru diferenţa de teren,. pentru apartamentele neînstrăinate şi pentru valoarea rămasă de atribuit de 122.535 euro să se emită o nouă dispoziţie.
Ulterior încheierii contractului de cesiune de drepturi litigioase şi a emiterii celor două dispoziţii, pe data de 1 septembrie 2008 cedentul C.G.Ş. s-a adresat instanţei, solicitând obligarea Primarului Municipiului Constanţa, să emită o dispoziţie prin care să propună motivat acordarea despăgubirilor echivalente cu contravaloarea construcţiilor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 către numiţii D.R. şi M.A., situate în imobilul amplasat în Municipiul Constanţa.
Prin urmare, devine evident faptul că la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul C.G.Ş. nu mai era titularul drepturilor izvorâte din Legea nr. 10/2001 şi care au format obiect al notificării înregistrate din 2001.
Drept consecinţă, acesta nu mai poate avea calitatea de persoană îndreptăţită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001, calitate transferată cesionarilor în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase nominalizat mai sus, astfel încât acesta este lipsit de calitate procesuală activă.
Această excepţie este una de fond şi absolută, iar drept consecinţă reţinerea acestei excepţii face de prisos în totalitate cercetarea pe fond a pricinii, şi implicit cercetarea motivului de recurs invocat de pârât.
În consecinţă, se va reţine să subzistă motivul de modificare invocat de recurent, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. astfel încât în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va modifica în parte decizia recurată, în sensul în care va schimba în totalitate hotărârea primei instanţe, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C.G.Ş. şi respingând acţiunea având ca obiect obligarea pârâtului de a propune despăgubiri echivalente cu valoarea construcţiilor înstrăinate conform contractelor de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiate între R.A.E.D.P.P. Constanţa şi D.R. şi M.A.
Referitor la celelalte două motive de recurs invocate de parat, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va constata faptul că sunt neîntemeiate, acestea fiind indicate doar formal de către recurent, acesta nedezvoltând critici care să se circumscrie acestor motive de modificare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanţa împotriva Deciziei nr. 299/ C din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civila, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Modifică în parte decizia susmenţionată în sensul că schimbă în tot sentinţa civilă nr. 1105 din 6 octombrie 2008 a Tribunalului Constanţa, admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C.G.Ş., respinge acţiunea având ca obiect obligarea pârâtului să propună despăgubiri echivalente cu valoarea construcţiilor înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiat între K.A.E.D.P.P. Constanţa şi D.R. şi contractul de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanţa şi M.A., din imobilul situat în Constanţa, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
Menţin celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5105/2010. Civil. Acţiune în contrafacere.... | ICCJ. Decizia nr. 4186/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
