ICCJ. Decizia nr. 5108/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5108/2010
Dosar nr. 1331/114/2008
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin cererea precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 1331/114/2008, contestatorul N.I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Municipiul Buzău prin Primar, anularea în parte a dispoziţiei nr. 228 din 19 martie 2008, emisă de intimat în baza Legii 10/2001, cu privire la suprafaţa de teren de 319 mp situată în centrul municipiului Buzău, şi obligarea intimatului la restituirea în natură a acestui teren.
S-a arătat în motivarea cererii, de către contestator că la data de 2 iunie 1958, prin Decretul 92/1950 i-a fost preluată de către stat o suprafaţă totală de 769,84 mp situată în centrul municipiului Buzău. In prezent, pe acest teren se află o construcţie proprietatea SC M.T. SRL închiriată SC K., iar pe o altă porţiune se află edificat un imobil proprietatea C.S. Buzău.
A precizat contestatorul că a formulat prezenta contestaţie întrucât, în mod nelegal, prin dispoziţia nr. 228 din 19 martie 2008 i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului ocupat de M.T. SRL, care la data notificării era liber.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 866 din 16 octombrie 2009, a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că „din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că suprafaţa de teren care a aparţinut contestatorului este cuprinsă în planul de sistematizare al oraşului, zonă în care s-au construit mai multe imobile, inclusiv blocuri de locuinţe, parte din teren fiind ocupat de trotuar sau spaţiu verde, acestea răspunzând unei necesităţi fireşti de utilizare a construcţiilor fiind, de altfel, şi afectate de construcţii de utilitate publică - electrică, gaze, canalizare, etc".
Împotriva acestei sentinţe, contestatorul a exercitat calea de atac a apelului (intitulată greşit recurs) susţinând, în esenţă, că hotărârea este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine pricinii. Astfel, în condiţiile în care la dosar se află o expertiză semnată de ing. P.H., conform căreia suprafaţa de teren de 210 mp este liberă, neafectată de reţele tehnico-edilitare (electrice, gaze, canalizare) şi nici nu face parte din domeniul public, trebuia să i se restituie de drept.
Pe de altă parte, atâta timp cât la data notificării terenul ocupat în prezent de SC M.T. era liber (autorizaţiile de construire fiind obţinute ulterior depunerii notificării sale) şi acesta trebuia să i se restituie în natură, conform dispoziţiilor Legii 10/2001. De altfel, prima instanţă nu indică nici un text de lege în baza căruia i-a respins contestaţia.
Prin Decizia nr. 10 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de contestatorul N.I. împotriva sentinţei civile nr. 866 din 16 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimatul Municipiul Buzău prin Primar şi, în consecinţă: a fost schimbată în tot sentinţa civilă nr. 866 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Buzău, în sensul că:
A fost admisă în parte contestaţia precizată, formulată de contestatorul N.I. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Buzău prin Primar.
A fost anulată în parte dispoziţia nr. 228 din 19 martie 2008 emisă de Primarul Municipiului Buzău, în sensul că a fost obligat intimatul să restituie în natură contestatorului suprafaţa de teren de 210 mp, identificată prin punctele 7, 8, 12, 13, g, f, p, d, c, b şi respectiv 87 mp, identificată prin punctele 11, a, b, c, d în raportul de expertiză topografică întocmit de inginer P.H. şi în schiţa anexă la raport (filele 60-61 dosar fond).
A fost obligat intimatul să plătească apelantului suma de 2166 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, instituie, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv, obligativitatea restituirii în natură a terenului liber.
Art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede, sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative că este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, etc. a bunurilor imobile notificate potrivit prevederilor menţionatei legi.
Scopul acestei indisponibilizări a bunurilor imobile notificate este ca persoana deţinătoare să-şi îndeplinească obligaţia de restituire către adevăratul proprietar.
În speţă, din raportul de expertiză topografică întocmit de ing. P.H. (filele 60,61 dosar fond) se reţine că suprafaţa de 210 mp din terenul în litigiu (identificată pe schiţa de plan, în punctele 7,8,12,13, g, f, p, d, c, b) este liberă în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Conform aceluiaşi raport de expertiză topografică, suprafaţa de 87 mp din terenul în litigiu (identificaţi pe schiţa de plan în punctele 11, a, b, c, d) se află în posesia SC M.T. SRL Buzău, pe care a edificat un spaţiu comercial.
Din raportul de expertiză întocmit la data de 25 februarie 2003, în dosarul nr. 884/2001 al Primăriei Municipiului Buzău, privind aplicarea Legii 10/2001 (fila 23 dosar fond), rezultă că suprafaţa de teren de 87 mp a fost concesionată de Primăria Municipiului Buzău SC M.T. SRL Buzău în anul 2002, deci ulterior notificării formulate de contestator, referitoare la imobilul în litigiu (a se vedea în acest sens preambulul dispoziţiei 228 din 19 martie 2008- filele 4-6 dosar fond).
In acest context, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, este cert că apelantul - contestator este îndreptăţit la restituirea în natură a celor două suprafeţe de teren, respectiv de 210 mp şi 87 mp.
În raport de cele expuse s-a ajuns la soluţia arătată anterior.
Conform art. 274 C. proc. civ., s-a apreciat că intimatul Municipiul Buzău este căzut în pretenţii, urmând să suporte cheltuielile de judecată efectuate de partea adversă, în ambele faze procesuale (fond şi apel), ce reprezintă onorariile de avocat şi expert.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către Municipiul Buzău prin Primar, ale cărui critici de nelegalitate au vizat următoarele aspecte:
- în mod greşit instanţa de apel a apreciat că terenul în suprafaţă de 210 mp identificat prin punctele 7, 8, 12,13, g, f, p, d, c, b are destinaţie de trotuar pietonal, fiind afectat unei amenajări de utilitate publică a localităţii, în sensul prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care nu era posibilă restituirea în natură a acestuia.
- în acest sens, învederează că, chiar din raportul de expertiză rezultă că acest teren este afectat de o reţea de gaze de utilitate publică, fiind traversat de o conductă de gaze care deserveşte spaţiile comerciale din zonă. Respectiva conductă de gaze, fiind o reţea de utilitate publică, face imposibilă restituirea în natură a terenului, iar intimatul contestator poate beneficia de despăgubiri în echivalent, conform prevederilor art. 10 alin. (2) din lege.
De asemenea, instanţa de apel în mod greşit a reţinut posibilitatea restituirii suprafeţei de 87 mp teren, în condiţiile în care acest teren nu se mai află în proprietatea municipiului Buzău, ci este în proprietatea SC M.T. SRL.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată intimatul reclamant N.I. a solicitat respingerea recursului, menţinerea deciziei instanţei de apel.
Examinând criticile formulate (întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce vizează nesocotirea unor norme de drept material în soluţionarea cauzei), Înalta Curte urmează să constate caracterul nefondat al acestora, în sensul considerentelor ce urmează:
În cauză, prin recursul declarat de Municipiul Buzău prin Primar nu au fost aduse argumente noi, recurentul invocând de fapt aceleaşi motive din apel, motive ce nu sunt de natură să susţină criticile aduse hotărârii recurate.
În ceea ce priveşte critica referitoare la suprafaţa de 210 mp, se susţine că această suprafaţă nu ar putea fi restituită în natură reclamantului, deoarece ar avea destinaţie de trotuar pietonal, cu toate că prin raportul de expertiză s-a concluzionat că terenul poate fi restituit, cu menţinerea suprafeţei ce reprezintă trotuar pietonal, astfel cum s-a stabilit prin completarea raportului de expertiză anexată cauzei.
Prin concluziile aceleiaşi expertize s-a reţinut că „reţeaua de gaze de utilitate publică" este constituită dintr-o singură conductă de gaze, ce deserveşte două spaţii comerciale din zonă, conductă ce nu este afectată, terenul fiind liber în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi care poate fi restituit în natură.
Referitor la suprafaţa de 87 mp identificată pe schiţa de plan anexă la expertiză în punctele 11, a, b, c, d se reţine că aceasta se află în posesia SC M.T. SRL Buzău, concesionată de Primăria Municipiului Buzău acestei societăţi în anul 2002, deci după data formulării notificării de către contestator.
Conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, orice acte de natură să înstrăineze un imobil construcţie sau teren revendicat, care s-au întocmit după introducerea notificării ce priveşte acest imobil, sunt nule de drept.
În speţă, situaţia este identică, întrucât înstrăinarea terenului şi autorizaţia de construire a spaţiului comercial s-au realizat după înregistrarea notificării, în lunile octombrie - decembrie 2002, astfel cum s-a dovedit.
Într-o asemenea situaţie, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură dacă sunt libere, corect a procedat instanţa de apel prin restituirea celor două suprafeţe de teren de 210 mp şi 87 mp identificate potrivit raportului de expertiză topografică întocmit de inginer P.H.
În consecinţă, având în vedere considerentele de mai sus, recursul declarat de pârâtul Municipiul Buzău prin Primar urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Buzău prin Primar împotriva deciziei nr. 10 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5140/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5061/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
