ICCJ. Decizia nr. 5171/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5171/2010
Dosar nr. 7316/105/2008
Şedinţa publică din 13 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, secţia civilă, la 10 noiembrie 2008, reclamanţii S.D. şi S.S.A. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Buşteni prin Primar, solicitând obligarea acesteia de a emite dispoziţie de restituire a terenului în suprafaţă de 126 mp, situat în Oraşul Buşteni, judeţul Prahova.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că autorii lor A.C., C.S. şi A.V. au deţinut imobilul situat la adresa menţionată, compus din teren în suprafaţă de 474 mp şi o construcţie, preluat abuziv de stat prin Decizia nr. 37 din 15 iunie 1960 a Sfatului Popular al Oraşului Buşteni.
Au mai arătat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, li s-a restituit doar o parte din imobil, respectiv terenul în suprafaţă de 348 mp şi construcţia, fără să se ţină seama că întreaga suprafaţă de teren era de 474 mp.
La data de 5 decembrie 2008, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, solicitând completarea dispoziţiei de restituire din 27 mai 2004 şi cu terenul în litigiu, de 126 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 1213 din 4 iunie 2009, Tribunalul Prahova a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii, excepţie invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a respins acţiunea reclamanţilor, astfel curii a fost precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Decizia penală nr. 1994/1959 a Tribunalului Regional Galaţi, autorul reclamanţilor, C.A. a fost condamnat şi s-a luat măsura confiscării totale a averii, iar numiţii C.S. şi A. au fost condamnaţi la confiscarea parţială a averii, constând în imobilele situate în Buşteni, respectiv o construcţie compusă din parter şi demisol în suprafaţă construită de 126 mp şi terenul (curte) în suprafaţă de 348 mp.
S-a reţinut că imobilul a fost restituit în integralitatea sa reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai fostului proprietar, condamnat pentru infracţiune politică. Prima instanţă a constatat că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor şi asupra diferenţei de 226 mp, faptul că în cuprinsul expertizei topografice se menţionează o suprafaţă totală a terenului de 574 mp; (în loc de 348 mp) neîndreptăţindu-i pe aceştia la restituirea diferenţei de 226 mp a cărei preluare abuzivă nu a fost probată.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru nerestituirea diferenţei de 226 mp, teren preluat de stat şi rămas nerestituit.
Apelanţii au susţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, întinderea dreptului de proprietate prezumându-se a fi cea recunoscută în actul normativ de preluare, reprezentat de Decizia nr. 37 din 15 iunie 1959, prin care a fost trecută în proprietatea statului o suprafaţă de 574 mp.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 233 din 15 decembrie 2009, a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în parte sentinţa în sensul admiterii contestaţiei.
A fost obligată intimata să emită în favoarea contestatorilor dispoziţie de restituire în natură şi cu privire la suprafaţa de 226 mp teren, identificată conform raportului de expertiză M.C. şi a schiţei de plan anexă, între pct. 10, 11, 12, 13, 8, 7, 6, 5, 4, 3.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la respingerea excepţiei tardivităţii acţiunii.
Prin considerentele deciziei menţionate, instanţa de apel a reţinut că prin Decizia de preluare nr. 37 din 15 iunie 1959 a Sfatului Popular al Oraşului Buşteni, a fost trecut în proprietatea statului imobilul situat în Bușteni, compus din demisol şi parter în suprafaţă construită de 126 mp, împreună cu terenul curte în suprafaţă de 348 mp, restituit parţial reclamanţilor apelanţi prin dispoziţia Primarului Oraşului Buşteni din 2004, respectiv clădirea şi terenul aferent de 348 mp.
Curtea de Apel Ploieşti a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 221 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 şi a avut în vedere întinderea proprietăţii stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, constatând că a rămas nerestituită o suprafaţă de 226 mp, deşi vecinătăţile terenului, în ansamblul său, au rămas neschimbate faţă de momentul preluării în proprietatea statului, prin Decizia nr. 37/1959.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Primăria Oraşului Buşteni, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâta recurentă a susţinut că instanţa de apel,schimbând în parte sentinţa primei instanţe,a obligat-o în mod eronat la emiterea dispoziţiei de restituire pentru o suprafaţă de 226 mp, depăşind astfel obiectul contestaţiei prin care s-au solicitat 126 mp şi acordând mai mult decât s-a cerut, motiv prevăzut de art. 304 cpt.6 C. proc. civ.
Cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a vizat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 și 2 lit. b) şi urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, precum şi a dispoziţiilor art. 24 şi greşita restituire a unei diferenţe de teren de 226 mp, pentru care reclamanţii nu au făcut dovada dreptului ude proprietate al autorului lor şi nici a preluării abuzive.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin notificarea înregistrată la B.EJ. D.I., la 23 august 2001 (fila 20 dosar fond), autoarele reclamanţilor, C.S. şi A.V., în calitate de moştenitoare legale ale fostului proprietar, C.A., au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Buşteni, compus din clădire, în suprafaţă construită de 126 mp şi teren curte în suprafaţă de 348 mp.
Imobilul ce a făcut obiectul notificării, astfel cum a fost descris în cuprinsul acesteia, a fost preluat în proprietatea statului, prin Decizia nr. 37 din 15 iunie 1960 a fostului Sfat Popular al Oraşului Buşteni, pa urmare a confiscării cererii proprietarului C.A., prin Decizia penală nr. 1994/1959 a Tribunalului Regional Galaţi.
Prin dispoziţia din 27 mai 2004, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul Oraşului Buşteni (fila 23 dosar fond), s-a restituit în natură imobilul, în integralitatea sa, numitelor C.S. şi A.V., autoarele reclamanţilor din prezenta cauză.
Dispoziţia menţionată nu a fostde persoanele îndreptăţite, beneficiare ale restituirii în natură.
Prezenta acţiune, prin care s-a solicitat iniţial obligarea pârâtului Oraşului Buşteni de a emite dispoziţie de restituire şi cu privire la suprafaţa de 126 mp, iar, ulterior, prin precizarea de la data de 5 decembrie 2008, completarea dispoziţiei de restituire din 27 mai 2004 a Primarului Oraşului Buşteni şi cu suprafaţa de 126 mp, omisă de la restituire, a fost corect calificată ca o acţiune întemeiată pe o obligaţie de a face, de sine stătătoare, şi nu ca o contestaţie îndreptată împotriva dispoziţiei de restituire menţionate, care, de altfel, ar fi fost tardivă.
Autoarele reclamanţilor au formulat o cerere, cu un conţinut identic cu cel al acţiunii introductive, cerere adresată Primarului Oraşului Buşteni la 15 octombrie 2004, căreia i s-a răspuns în sensul că restituirea s-a făcut integral prin dispoziţia din 2004, necontestată în termenul legal (prin adresa din 19 mai 2005).
Schimbând sentinţa primei instanţe în sensul obligării intimatei la restituirea în natură a suprafeţei de 226 mp, identificată prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert topograf M.C., instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut de către reclamanţi, atât prin acţiunea iniţială, cât şi prin precizarea acesteia din 5 decembrie 2008, respectiv 126 mp.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, întemeiată.
În condiţiile în care nu a fost dovedită o întindere mai mare a dreptului de proprietate al autorilor reclamanţilor decât cea reţinută în actul de preluare, respectiv în Decizia nr. 37 din 15 iunie 1960 a Sfatului Popular al Oraşului Buşteni, reclamanţii intimaţi nedepunand la dosar actul de proprietate prin care a fost dobândit imobilul de fostul proprietar C.A., nu sunt incidente dispoziţiile art. 1, 2 lit. b) şi urm. şi nici ale art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Ca atare, identificarea prin expertiza judiciară efectuată în cauză a unei suprafeţe mai mari decât cea preluată de la autorul reclamanţilor nu îi îndreptăţeşte pe aceştia la restituirea diferenţei, în absenţa dovezilor privind întinderea dreptului de proprietate şi preluarea abuzivă, prin includerea suprafeţei de 226 mp, pentru care nu s-a dispus restituirea prin dispoziţia administrativă emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, se va constata că recursul este fondat şi, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a fi admis.
În consecinţă, se va modifica decizia recurată în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1213 din 4 iunie 2009. pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Buşteni împotriva Deciziei civile nr. 233 din 15 decembrie 2009 a Cuiţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţi ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5176/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5138/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
