ICCJ. Decizia nr. 5308/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată precizată în al doilea ciclu procesual sub nr. 10.014/818 la data de 6 octombrie 2006 la Judecătoria Târgu Mureș reclamanta SC F. Tg. Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Mureșul ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că aceasta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului spații comerciale din zona Teatrului din Târgu Mureș, radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei și intabularea în favoarea reclamantei a spațiilor comerciale, obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie locuința situată în București, str. B. nr. 7, et. 1, ap. 2, sector 1, compusă din două camere, hol și dependințe în suprafață utilă de 94,85 mp2, reprezentând o cotă parte indiviză de 23,97% din imobil și cota indiviză de 23,97% din părțile de folosință comune ale imobilului și 32 mp2 teren situat sub construcție, cu cheltuieli de judecată.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 480 și următoarele C. civ.
în motivare a susținut că este proprietara imobilului situat în București, str. B. nr. 7, sector 1, compus din teren în suprafață de 467 mp2 și construcții, potrivit actelor de vânzare-cumpărare nr. 22520/1919, nr. 22734/1938, nr. 48900/1946, actului de partaj voluntar nr. 48899/1946 și procesului-verbal de înființare a cărților funciare nr. 2322/1940 din 20 aprilie 1948.
Prin Sentința civilă nr. 2884 din 30 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mureș, reținând că în raport de valoarea imobilului revendicat, care depășește suma de 500.000 RON, devin incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Prin Sentința civilă nr. 1971 din 20 decembrie 2007 Tribunalul Mureș, secția civilă, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantei, iar cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată a fost admisă și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 20.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Practica judiciară s-a pronunțat în acest sens; conform Deciziei civile nr. 219/1999 a Curții de Apel Brașov, arată că în ipoteza aplicării art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța judecătoreasă nu stânjenește executarea contractului de asistență juridică încheiat între avocat și clientul său și nu controlează acest contract direct sau indirect, nu îl modifică și nu îl anulează, în tot sau în parte, raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență juridică se menține în integralitatea sa, instanța micșorând corespunzător doar cuantumul cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 35/A din 9 aprilie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de reclamanta S.C. F. Târgu Mureș, împotriva Sentinței civile nr. 1971 din 20 decembrie 2007, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
într-un alt ciclu procesual, Tribunalul Mureș, secția civilă, învestită cu soluționarea cauzei după desființare, prin Sentința civilă nr. 139 pronunțată de Tribunalul Mureș a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta SC F. Tg. Mureș, împotriva pârâtei C. Mureșul și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 54.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Mureș a reținut următoarele:
Instanța a avut în vedere prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, conform cărora dreptul de proprietate se va înscrie (..) în cartea funciară pe baza căruia s-a construit ori s-au transmis în mod valabil, ca și prevederile art. 55 din aceeași lege, conform cărora dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat eliberat de primăria localității unde este situat imobilul, prin care atestă, când este cazul, faptul că proprietarul a edificat construcțiile în conformitate cu autorizația de construire eliberată potrivit legii, precum și a unei documentații cadastrale.
în cauză nu s-a dovedit reaua credință a pârâtei, astfel încât, conform prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul, având în vedere prevederile art. 31 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare.
Prin Decizia nr. 124/A din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței și a obligat pe reclamantă la plata a 10.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei C. Mureșul.
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele:
Conform C.F. nr. 12950 Târgu-Mureș, nedefinitivă, dreptul de proprietate al C. Mureșul asupra imobilului Magazin Ceainărie - artizanat a fost înscris în baza procesului-verbal nr. 124/1995, plan de situație fișa mijlocului fix, procesele verbale de recepție nr. 1977 și convenția din 10 iulie 1975, edificare în 1977.
Reclamanta SC F. Târgu - Mureș este succesoarea în drepturi a IJECOOP Mureș, iar pârâta SC C. Mureșul este succesoarea în drepturi a C. Mureșul.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, modificată, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
Această prezumție de proprietate nu a fost înlăturată de către reclamantă, prin dovada contrară, deoarece înscrierea dreptului de proprietate prin construire se face potrivit art. 55 din Legea nr. 7/1996, modificată, iar potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991 dovada dreptului de proprietate se face cu autorizația de construire și cu procesul-verbal de recepție finală a acesteia.
Deci acțiunea în rectificare are un caracter accesoriu, depinzând în mod indisolubil, de existența unei alte acțiuni, respectiv anularea actului juridic în baza căruia s-a făcut înscrierea și care să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților competența de soluționare a cauzei în primă instanță, părțile prezente având poziția exprimată în practicaua deciziei.
în ceea ce privește, cauza de față, prin prisma excepției invocate, recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta:
Art. 50 din Legea nr. 7/1996 prevede că împotriva încheierii prin care s-a solicitat înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, se poate formula cerere de reexaminare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef.
Această din urmă încheiere, la rândul ei, este supusă controlului judiciar, în sensul că împotriva ei se poate formula plângere, care este de competența judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.
Alineatul (3) al aceluiași articol prevede că "Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel".
Având în vedere că reclamanta și-a recalificat acțiunea în fața Tribunalului Mureș în sensul că, a solicitat, în temeiul prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 rectificarea cărții funciare nr. 91425 Târgu-Mureș, în cel de-al doilea ciclu procesual, sunt incidente prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 citat mai sus, deoarece prezenta acțiune constituie o cerere de rectificare a cărții funciare care se soluționează în primă instanță de către judecătorie, ca instanță de drept comun.
în aceste condiții, competența revine Judecătoriei Târgu-Mureș în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.
Pentru aceste argumente, admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în prima instanță de către Tribunalul Mureș, în baza art. 312 C. proc. civ., admite recursul, admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 139 din 9 februarie 2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă, prin anularea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Târgu Mureș.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5309/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5307/2010. Civil → |
|---|
